O istorie bântuită - povești celebre despre fantome, umbre, strigoi și alte ființe paranormale
Ideea de fantomă se bazează pe vechea credinţă că spiritul unei persoane există separat de trupul acesteia, şi poate continua să existe şi după moarte. Din aceast motiv, multe societăţi au început să practice anumite ritualuri funerare pentru a se asigura că spiritul decedatului nu se mai întoarce să îi bântuie.
Locurile care se presupune că sunt bântuite sunt asociate cu anumite întâmplări sau emoţii trăite de fantoma în cauză, sau adesea sunt locurile în care persoana respectivă a murit. Înafară de fantomele în sine, semne pe care oamenii le asociază cu bântuirea sunt sunetele ciudate, anumite tipuri de lumini, obiecte deplasate, clopote care sună spontan sau instrumente muzicale care par să cânte singure.
În secolul I, autorul roman Plinius cel Tânăr a scris una dintre primele poveşti cu fantome în scrisorile sale, care au devenit faimoase în perioada de glorie a Imperiului Roman. Plinius povestea că spiritul unui bătrân cu o barbă lungă, care trăgea după el nişte lanţuri, i-a bântuit casa din Atena. La rândul său, scriitorul grec Lucian a scris poveşti înfricoşătoare cu fantome. În anul 856, primul strigoi, o fantomă care cauzează tulburări fizice, precum sunete ascuţite sau care aruncă obiecte, a fost văzut la o fermă din Germania. Oamenii s-au plâns că fantoma aruncă cu pietre sau le incendiază lucrurile.
Una dintre cele mai menţionate fantome ne trimite până în secolul al XVI-lea. Anne Boleyn, cea de a doua soţie a regelui Henric al VIII-lea şi mama reginei Elisabeta I, a fost executată în Turnul Londrei, în mai 1536, după ce a fost acuzată de vrăjitorie, trădare, incest şi adulter. Apariţii ale fantomei lui Boleyn au fost raportate în turn, dar şi în alte locaţii, inclusiv în casa copilăriei sale, castelul Hever, din Kent.
Tradiţia bogată în poveşti paranormale a Americii începe cu unul dintre părinţii fondatori, Benjamin Franklin. La sfârşitul secolului al XIX-lea, fantoma lui Franklin a fost văzută în apropierea bibliotecii centrale din Philadelphia. Unii oameni afirmau că statuia lui Franklin prindea viaţă câteodată, şi dansa în mijlocul străzii. În privinţa prezenţelor de acest tip de la Casa Albă, cea mai populară prezenţă este cea a preşedintelui Abraham Lincoln, care a fost asasinat în aprilie 1865. Fantoma lui Lincoln, fost avocat şi congresman din Ilinois, a fost văzută deseori pe lângă clădirile statului. La Casa Albă, toată lumea de la politicieni la invitaţi ai preşedintelui, au spus că între pereţii casei prezidenţiale au simţit prezenţa bătrânului Abe.
Fenomenul spiritelor care îi bântuie pe cei vii a fost preluat şi în literatură, cele mai cunoscute astfel de opere fiind cele a lui Shakespeare, „MacBeth” sau „Iulius Caesar”. Cea mai cunoscută este fantoma regelui Danemarcei, tattăl celebrului Hamlet. Cu toate că nu apare decât de trei ori în piesă, fără acesta nu ar exista o poveste. Regele apare mereu pe timpul nopţii, şi îi cere fiului său să îi răzbune moartea. Nici cinematografia nu s-a lăsat mai prejos, celebra legendă Bloody Mary fiind tema multor filme de groază. Repetând „Bloody Mary” de trei ori în oglindă, curioşii aşteaptă ca fantoma femeii care şi-a omorât copiii să îi viziteze. În timp ce Bloody Mary aşteaptă să fie invocată pe întuneric să sperie oamenii, o altă fantomă vrea doar să se împrietenească cu cei mici. Casper „Fantoma prietenoasă” a fost prima dată o bandă desenată pentru copii, iar apoi în 1995 a fost ecranizată.
