Hong Xiuquan, povestea țăranului care s-a crezut fratele lui Iisus și a vrut să pună capăt Dinastiei Qing
Hong Xiuquan a fost un țăran chinez,ce în urma unui eveniment personal nefericit, ajunge să pretindă că este fratele lui Iisus,devenind profet religios și lider al Rebeliunii Taipinilor, desfășurată între 1853-1864, eveniment ce va duce la declinul ireversibil al Dinastiei Qing în China.
Copilăria și tinerețea lui Hong Xiuquan
Un portret al lui Hong Xiuquan din jurul anilor 1850 (Sursa: https://en.wikipedia.org/wiki/Hong_Xiuquan)
Hong Xiuquan se naște la 1 ianuarie,1814, în satul Fuyuanshui,comitatul Hua,regiunea Guangzhou (în partea de sud-est a Chinei), fiind fiul lui Hong Jingyang, un fermier și notabil (dibao) și al unei femei numite Wang,de etnie hakka[1], făcând parte după cum afirmă unele surse, dintr-o familie nu prea înstărită.[2]
În ceea ce privește data exactă a nașterii acestuia, aceasta nu este cu exactitate cunoscută, nu mai puțin de 9 date diferite fiind atribuite zilei de naștere a lui Hong Xiuquan, asta până când...istoricul și funcționarul Jian Youwen, pe baza unor surse documentare stabilește faptul că ziua de naștere a lui Hong Xiuquan ar fi fost 1 ianuarie(această dată fiind acceptată de cei mai mulți istorici,printre care și faimosul istoric Luo Ergang).[3] La scurt timp după nașterea sa, el și familia sa se mută în satul Guanlubu.
Încă de la o vârstă fragedă, Hong arată un mare interes pentru învățătură,așadar, familia sa va face toate sacrificii financiare necesare pentru a-i putea oferi o educație formală aceestuia, în speranța că el va putea, într-o zi să-și finalizeze toate examenele pentru Serviciul Civil(în urma cărora putea obține o funcție în aparatul de stat al Dinastiei Qing,ce conducea la acea vreme Regatul Chinei).
Hong Xiuquan își începe studiile primare la o școală din satul său, la vârsta de 5 ani, fiind capabil să recite Cele 4 cărți(un corpus de texte aparținând Doctrinei lui Confucius și discipolilor săi) după doar 5-6 ani de studiu.[4] Apoi, el se înscrie la examenele locale de intrare în Serviciul Civil, la care se clasează primul. În 1827, acesta va merge pentru prima dată în capitala provinciei,Guangzhou (care servea de asemenea și ca centru pentru activitățile comerciale cu națiunile vestice - Marea Britanie și Franța) pentru a participa la examenele provinciale, pe care,însă...nu la va lua, iar părinții săi, nemaiputând să-și permită să-l susțină pentru a-și continua educația, el va fi nevoit să se întoarcă să-și ajute părinții cu activitățile agricole ale acestora.[5]
În următorul an,1835, el își însoțește un coleg de școală bogat altundeva pentru un an de studiu, iar la întoarcerea sa, devine învățător în satul său de baștină.
În 1836, la 22 de ani, Hong Xiuquan se întoarce la Guangzhou pentru a da din nou examenele imperiale. În timp ce se afla acolo, acesta îl va auzi pe Edwin Stevens, un misionar creștin și interpretul său predicând despre Creștinism. De la aceștia, el va primi un set de pamflete intitulat ,,Cuvinte de îndemn pentru această epocă”, care erau scrise de Liang Fa, asistentul lui Stevens, ce conțineau fragmente din Biblie, împreună cu omilii și alte materiale pregătite de Liang.[6]
Din câte se știe, Hong s-ar fi uitat peste ele, dar nu le-ar fi dat prea multă atenție la acea vreme. Deloc surprinzător, el nu va reuși din nou să ia examenele imperiale, care la acea vreme aveau o rată de promovabilitate mai mică de 1%!
Viziunile și convertirea sa la Creștinism
În 1837, Hong Xiuquan dă și pică examenele imperiale pentru a-3-a oară, însă de data aceasta tensiunea va fi mult mai mare decât putea suporta el. Ca atare, el va suferi o cădere emoțională serioasă. În timpul unui delir ce durase câteva zile, el își imaginase că se afla alături de un bătrân venerabil cu o barbă de aur.[7] Bătrânul i se plânsese că lumea era invadată de demoni malefici și îi dăduse acestuia o sabie și un sigiliu spre a le folosi pentru eliminarea spiritelor rele.[8] De asemenea, Hong crede că e posibil să se fi întâlnit și cu un om de vârstă mijlocie ce-l ajutase și instruise în exterminarea demonilor.
Când se recuperează, el se întoarce la ocupația sa de învățător de la țară. În 1843, Hong dă examenele imperiale pentru a-4-a și ultima oară, dar eșuează din nou.[9] La scurt timp după aceea, Li Jingfeng, un verișor de al său vine în vizită la el și observă pe rafturile bibliotecii sale o lucrare neobișnuită numită Quanshi Lingyan(,,Cuvinte de îndemn pentru această epocă”,cea pe care Hong o primise de la un misionar englez când se dusese pentru prima dată la Guangzhou să dea examenele imperiale). Aparent, el aruncase o privire asupra ei,la cuprins, dar apoi…uitase cu totul de ea.
Când Li o aduce în atenția sa, Hong reexaminează lucrarea și descoperă,brusc…explicația pentru viziunile sale, din acest viața sa luând o cu totul altă turnură. Astfel, el realizează că în timpul bolii sale fusese dus în Rai, că bătrânelul care îi vorbise era chiar Dumnezeu,iar omul de vârstă mijlocie pe care îl întâlnise era Iisus,Fiul lui Dumnezeu.[10]
Mai mult decât atât, ajunge să înțeleagă că el era…al doilea fiul al lui Dumnezeu,fratele lui Iisus, trimis să salveze China. În momentul în care Hong citește anumite părți ale Bibliei care apar în ,,Cuvinte de îndemn pentru această epocă”, el traduce adeseori pronumele Eu,Noi,Tu și El, ca și cum s-ar referi la sine însuși, ca și cum cartea ar fi scrisă de el. Acesta se botează,începe să se roage lui Dumnezeu și de atunci(de la momentul botezului) se consider creștin.
În același timp, odată cu trecerea sa la Creștinism, Hong începe să propage noua sa doctrină (ce era un amestec între Creștinism,Daoism și Milenarism) în rândul prietenilor și rudelor sale, unul dintre cei mai importanți convertiți ai săi fiind colegul său de școală Feng Yunshan. În 1844, acesta își pierde slujba de învățător pe care o avea, deoarece distrusese tablele lui Confucius din școala de la țară în care acesta preda și pleacă alături de Feng(prietenul său) într-o călătorie de convertire în regiunea învecinată,Guangxi. [11] Hong se întoarce din Guangxi după câteva luni,însă Feng decide să rămână, punând bazele unei societăți secrete numite Baishangdi Hui(,,Societatea Adoratorilor lui Dumnezeu”), un grup religios devotat noilor doctrine ale lui Hong,factorul declanșator al dezastrului ce avea să vină...
În 1847, Hong merge la Guangzhou pentru a studia Creștinismul alături de Reverendul I.J Roberts, un misionar american.[12] Cele 2 luni petrecute alături de Roberts vor marca singura pregătire formală a lui Hong în doctrinele Religiei Creștine, scrierile sale arătând puțină înțelegere a conceptelor străine culturii chineze. Ideile de modestie și bunătate ale Noului Testament sunt complet ignorate, precum și ideile creștine de Păcat Originar și Mântuire, Hong punând mai degrabă accentul pe un Dumnezeu mânios, unul care ar trebui venerat și căruia trebuie să i te supui.[13] Totodată, el va cere și abolirea unor practici malefice precum fumatul opiului,pariurile și prostituția și promite o recompensă finală celor ce vor urma învățăturile Domnului.
Pe de altă parte, contactele pe care Hong le are cu membrii Creștinismului Occidental îl învață,totuși, că existau și alte țări în lume. Ca atare, spre deosebire de doctrina chinezească tradițională a Etnocentrismului(conform căreia Regatul Chinei reprezenta mijlocul lumii, restul țărilor gravitând în jurul ei), el figurează o lume a mai multor națiuni, toate fiind egale în ochii Domnului. Mai mult decât atât, el va avea o atitudine iconoclastă cu privire la cultura chineză a zilelor sale, etichetând reprezentarea diverselor zeități ale Confucianismului drept lucrarea malefică a demonilor și insistând ca toate simbolurile acestora să fie distruse.[14] Toate aceste idei ale lui Hong se vor opune culturii tradiționale chineze și autorității imperiale, ducând la un moment ce avea să pună la încercare stabilitatea Dinastiei Qing...
Declanșarea Rebeliunii Taipinilor și moartea lui Hong Xiuquan
După ce îl părăsește pe Reverendul(Preotul) Roberts, Hong Xiuquan i se alătură lui Feng și Societății Adoratorilor lui Dumnezeu și este acceptat imediat ca noul lider al grupului. Situația socio-economică a lumii rurale din China era una deplorabilă și mai mult decât atât, nemulțumirea devenise și mai mare față de conducătorii Dinastiei Qing. Ca atare, Hong și Feng încep să pună la cale o rebeliune, una care începe în iulie 1850 și care va fi cunoscută drept Rebeliunea Taipinilor.
Povestea Rebeliunii Taipinilor poate fi prezentată și ca o revoltă populară împotriva unei dinastii străine(formată din conducători manchu, originari din Manciuria,nordul Chinei ce detronase Dinastia Ming în 1644 și apoi,unificase întreaga Chină sub sceptrul ei), întruchipată de Împăratul Xianfeng (1850-1861) și de împărăteasa văduvă Cixi(1835-1908), dinastie ce fusese destul de puternică, în secolul al XVIII-lea să se extindă către nordul și vestul Chinei.[15]
Pe de altă parte, aceasta pierduse atât Primul Război al Opiului(1839-1842),cât și cel de Al Doilea Război al OpiuluI(1856-1860), dar era prea slabă pentru a ține piept încălcărilor venite din partea europenilor, în special a britanicilor, precum permiterea consumării opiului de către chinezi (în urma Tratatului de la Nanjing din 1842) și deschiderea forțată a mai multor porturi de pe coasta de vest a Chinei (Nanjing, Ningbo, Shanghai, Hong Kong etc) vaselor europene prin ,,Politica Porților Deschise”.[16]
În același timp, idealurile lor originale, precum împărțirea proprietății în comun(a pământului,hranei,hainelor și banilor) și solicitarea de drepturi egale pentru femei(inclusiv interzicerea mutilării picioarelor acestora din motive estetice) îi vor atrage pe țărani,muncitori și mineri într-un număr din ce în ce mai mare.[17] Astfel, numărul rebelilor lui Hong va crește în districtele vecine, iar la 1 ianuarie 1851(cu ocazia celei de a-37-a aniversări a lui Hong Xiuquan) el își proclamă noua lui dinastie, Taiping Tianguo (,,Regatul Ceresc al Marii Păci) și ia titlul de Tiangwang(,,Rege Ceresc”).[18]
Taipinii înaintează spre nordul Chinei, prin Valea Fluviului Yangtze, iar pe măsura ce înaintează în regiunile rurale, orașe și sate întregi li se alătură. Astfel, aceștia ajung să se transforme, dintr-o bandă de câteva mii de soldați zdrențuiți, într-o armată fanatică,dar foarte disciplinată de mai mult de 1 milion de oameni, divizată în regimente separate de bărbați și femei soldați.[19] Bărbații și femeile erau considerați egali de către Taipini, dar nu le erau permise relațiile sexuale
La 10 martie 1853, Armata lui Hong capturează marele oraș Nanjing(din centrul Chinei) iar după această mare victorie, el decide să-și oprească trupele acolo și să transforme orașul în capitala sa, redenumindu-l Tianjing(,,Capitala cerească”).
Mai mult decât atât, Taipinii trimit o forță expediționară către nordul Chinei, pentru a captura Beijing-ul(capitala Dinastiei Qing),dar aceasta este înfrântă de trupele imperiale, însă o alta va înregistra multe victorii pe valea Fluviului Yangtze.[20]
Între timp,Yang Xiuqing,Ministrul de stat al Taipinilor(și mâna dreaptă a lui Hong), încearcă să preia mare parte din puterea lui Tiangwang(adică a lui Hong Xiuquan) și ca atare, Yang și mii dintre adepții săi sunt omorâți.[21]
Wei Changhui(generalul care îl ucisese pe Yang și adepții săi) va fi, la rândul său, omorât. Un alt general al Regatului Taiping, Shi Dakai începe să se teamă pentru viața sa,așadar, îl va abandona pe Hong, luând cu el mulți dintre adepții acestuia. În 1858, trupele lui Hong ajung la Tianjin și sunt gata să pună mâna pe trofeul suprem, orașul Peking (capitala imperială).[22] Visul Taipinilor de a-și transforma regatul în realitate era la un pas să se împlinească ...
În 1860, forțe ale Taipinilor cuceresc Hangzhou și Suzhou(orașe din nord-estul Chinei de astăzi) și mai mult decât atât, vor asedia Shanghaiul.[23] Cu toate acestea, nu vor reuși să-l cucerească, fiind învinși de către ,,Armata Mereu Victorioasă”(formată în majoritate din mercenari chinezi aduși de pe docurile Manilei controlată de spanioli) condusă de aventurierul american Frederick Townsend Ward și mai târziu, de către generalul britanic Charles George(,,Chinezul”) Gordon.[24] Mai mult decât atât, eșecul mișcării ajunge să fie inevitabil, când Zeng Guofan,un general al Dinastiei Qing, înconjoară Nanjingul.
O imagine de epocă ce înfățișeză o bătălie între trupele lui Hong Xiquan și forțele anglo-franceze,venite să înăbușe rebeliunea (Sursa: https://historyworldsome.blogspot.com/2013/10/taiping-rebellion.html )
În cele din urmă,bolnav și încercuit, refuzând toate cererile primite de a părăsi orașul, Hong Xiuquan se sinucide în iunie 1864, dar nu înainte de a-i oferi titlul de ,,Rege Ceresc”, fiului său de 15 ani.[25] Nanjingul cade pe 19 iulie 1864, acest eveniment marcând sfârșitul Rebeliunii Taipinilor(cu toate că încercări de rezistență ale societății vor continua în alte părți ale țării până în 1868), rebeliune ce duce,la moartea,directă sau indirectă a 20 de milioane de oameni,aproape decimând populația Chinei,la distrugerea a sute de orașe și sate,exodul în masă al chinezilor(către Europa Occidentală,dar mai ales în S.U.A), intrarea Regatului Chinei în ,,sfera de influență” a marilor puteri europene(Marea Britanie,Franța,Germania și Rusia) și nu în ultimul rând, la decăderea totală a Dinastiei Qing,ce va dispărea în 1911,în urma Revoluției Xinhuai.
Bibliografie
I.Surse secundare(cărți și articole)
1. Darwin,John, Visul imperial.Ascensiunea și căderea puterilor globale(1400-2000),Editura Litera,Colecția Kronika,București,2021
2. Niall Ferguson,Piața și Turnul.Rețele,ierarhii și lupta pentru putere,Editura Polirom,Colecția Historia,Iași,2018
II.Surse web
1. https://en.wikipedia.org/wiki/Hakka_people
2. https://en.wikipedia.org/wiki/Hong_Xiuquan#Early_life_and_education
3. https://www.britannica.com/biography/Hong-Xiuquan
4. https://www.britannica.com/event/Taiping-Rebellion
[1] Hakka-Grup etnic,parte a populației Han,originară din nordul Chinei în sudul Chinei, în timpul căderii Dinastiei Song(de sud) în anii 1270.(https://en.wikipedia.org/wiki/Hakka_people)
[2] https://en.wikipedia.org/wiki/Hong_Xiuquan#Early_life_and_education
[3] Ibidem
[4] Ibidem
[5] Ibidem
[6] Ibidem
[7] https://www.britannica.com/biography/Hong-Xiuquan
[8] Ibidem
[9] Ibidem
[10] Ibidem
[11] Ibidem
[12] Ibidem
[13] Ibidem
[14] Ibidem
[15]Niall Ferguson,Piața și Turnul.Rețele,ierarhii și lupta pentru putere,Editura Polirom,Colecția Historia,Iași,2018,Partea a-5-a(,,Cavalerii Mesei Rotunde”),Subcap.,,Taipinii”,p.147
[16] Ibidem
[17] Ibidem
[18] https://www.britannica.com/event/Taiping-Rebellion
[19] Ibidem
[20] Ibidem
[21] Ibidem
[22] John Darwin,Visul imperial.Ascensiunea și căderea puterilor globale(1400-2000),Editura Litera,Colecția Kronika,București,2021,Cap.5(,,Cursa contracronometru”),p.320
[23] Niall Ferguson,Op.cit,pg.148
[24] Ibidem
[25] Ibidem
