Nicolae Ceaușescu și legenda despre bunul și adevăratul patriot român

România a fost obligată de către marile puteri să intre în vâltoarea unui nou război mondial și la final a căzut în sfera de dominație comunistă, lagăr ce trebuia să fie veșnic. Populația țării a fost supusă unui uriaș experiment politic și s-a trecut la exterminarea în temnițe și lagăre de concentrare a unor întregi categorii sociale. Mureau oamenii cu studii pe capete și era promovată prostia politică. Cu cât era cineva mai analfabet și brutal, cu atât avea șanse mai mari să ajungă în posturi înalte.

Anul 1965 a adus moartea liderului comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej și acesta a fost înlocuit cu un lider mai tânăr și destul de necunoscut. Nicolae Ceaușescu părea un om deschis către valorile occidentale și către dialogul care să ducă în timp la o detensionare a situației militare din Europa. Rezistența opusă la invadarea Cehoslovaciei de către trupele Organizației Tratatului de la Varșovia în august 1968 a dus la o simpatie deosebită din partea lumii capitaliste și România socialistă a început să aibă acces la fonduri și tehnologii vestice.

Este cunoscută colaborarea cu firma Renault, ceea ce a dus la deschiderea uzinei din Mioveni pentru producerea de automobile. Nu era un drum rău și parcă Nicolae Ceaușescu era chiar dornic să ducă statul comunist spre prosperitate. Masele de români cred și astăzi că a fost un bun conducător și care a oferit locuri de muncă și locuințe oamenilor muncii de la orașe și sate. Era un fel de paradis terestru și nu se putea face o comparație cu politicienii de astăzi, pasionați numai de ceartă și hoții.

Oare chiar să fi fost liderul comunist un om bun și care făcea totul pentru români?

Dacă poporul român crede în mare parte că da, atunci așa trebuie să fie pentru că se spune că popoarele știu totul și întreaga politică mondială pleacă de la această teorie. Documentele publicate în perioada comunistă spuneau însă cu totul altă poveste. S-a hotărât la Congresul al X-lea al Partidului Comunist Român că se va face totul pentru ajutorarea tuturor comunităților ce doresc să obțină independența și să meargă pe un drum revoluționar. Puteau să fie simple vorbe-n vânt, dar Nicolae Ceaușescu n-a glumit niciodată pe această temă.

A hotărât în anul 1972 că trebuie sprijinit în continuare Vietnamul împotriva imperialiștilor americani și s-a hotărât livrarea a 8.000 de arme de asalt AKM. Par foarte puține în raport cu necesitățile unui război modern în care contează cantitățile, dar statul asiatic înfrunta forțele SUA și avea nevoie de orice ajutor nerambursabil. Totuși, un regiment de infanterie românesc avea în anul 1965 doar 250 de pistoale-mitralieră. Ajutorul trimis în Asia de Sud-Est era chiar prea generos în raport cu posibilitățile României socialiste și liderul de la București chiar a făcut totul pentru ajutorarea mișcărilor comuniste. Au fost astfel expediate aceste arme cât pentru echiparea a 32 de regimente noi sau a zece divizii de infanterie.

Armele automate erau interesante pentru lupta în junglă și în mediul urban, dar soldații revoluționari începeau să adore o nouă minune a tehnicii sovietice: aruncătorul de grenade antitanc. Autoritățile de la Hanoi au cerut celor de la București dacă au ceva disponibil și, normal, s-a oferit un dar generos: 1.000 de RPG-7. Erau suficiente pentru 12 regimente de infanterie sau patru divizii la standarde românești.

Era un efort financiar deosebit pentru o țară ce fusese grav lovită de războiul mondial și apoi de teroarea comunistă, dar conducerea de la București a considerat că așa este bine pentru poporul român. A fost o gravă eroare strategică pentru că serviciile secrete americane au aflat despre astfel de livrări. S-a conturat treptat imaginea unui lider duplicitar și aparenta relație de iubire s-a destrămat din 1980, adică după declanșarea atacului sovietic din Afghanistan.

E observă că muncitorii români scoteau minereuri din adâncuri și obțineau oțelul armelor cu ajutorul cărbunelui cocsificabil ce nu era ieftin. Cele mai bune materiale intrau în componența armelor ce nici măcar nu erau folosite pentru apărarea patriei române. Cei mai pricepuți muncitori le prelucrau până când căpătau formele aducătoare de moarte și nivelul de trai din întreaga țară nu putea să crească. Poate cel din uzinele mecanice speciale. Unde a fost utilitatea politicilor lui Nicolae Ceaușescu pentru poporul român?

Oare până când vor mai exista naivi care să creadă că Nicolae Ceaușescu a fost un conducător capabil și iubitor de români? Legile psihologice emise de către Gustave Le Bon spun clar că popoarele nu gândesc și au idei puține și ferme.

Datele de mai sus se referă numai la o parte din ceea ce s-a trimis în anul 1972 și au fost descoperite de către istoricul Petre Opriș prin voluminoasele dosare ale statului socialist. Arhivele încă nu și-au arătat toate secretele și multe adevăruri odioase zac sub stratul de praf fin. Trebuie spus clar că regimul comunist din timpul lui Nicolae Ceaușescu a semănat moartea până în cele mai îndepărtate regiuni ale planetei și nu se făcea ceva util și bun pentru poporul român.

Era interesat numai să promoveze principiile comunismului și să transforme întreaga planetă într-un unic lagăr socialist. Omenirea are idei puține și nu trebuie să existe prea multă gândire.

_{Foto sus: Delegație vietnameză, condusă de vicepremierul Le Thanh Nghi, în vizită în România (© „Fototeca online a comunismului românesc”, cota: 441/1966)}