Nicolae Ceaușescu, sărăcia extremă și fuga din țară

Mulți sunt cei ce astăzi repetă în mod inconștient și plictisitor că înainte de decembrie 1989 era mai bine și fostul dictator comunist este descris în culori pozitive în raport cu actuala clasă politică. S-a ajuns să fie apreciat un criminal notoriu deoarece liderii actuali nu știu să aibă prestigiu decât prin limbaj urât și prin averi obținute în mod ilegal. Pofta de bogăție generează numai și numai caractere hâde, ceea ce exista și-n perioada tiraniei totalitare. Nu se vedea datorită terorii sistemului represiv, statul comunist fiind conceput împotriva societății. Economia de tip socialist este lăudată pentru că oferea locuri de muncă și oamenii nu plecau din țară. Aceasta este viziunea simplistă a maselor populare, cele ce au idei puține, ferme și greșite.

Românii înainte de 1989 nu erau fericiți și nici nu doreau să rămână în patria socialistă. Ar fi plecat unde vedeau cu ochii, dar granițele erau înțesate cu oamenii regimului, mereu gata să tragă în tot ceea ce mișca în fâșia de frontieră. Un mort însemna o mare plăcere. Aducea permisii și avansări în grad. Cei ciuruiți de gloanțe nici măcar nu erau oameni, erau niște bandiți și trădători. Aceasta era descrierea din epocă și nu conta viața celor ce doreau să scape din lagărul comunist. Cum regimul era obligat să respecte unele documente internaționale, anual erau aprobate multe dosare pentru ieșirea definitivă din țară. Cei ce plecau nu prea mai aveau de gând să se întoarcă și erau rupte punțile cu un stat în care totul era pe dos față de lumea liberă.

Fuga din România s-a intensificat după 1990 de parcă țara era cuprinsă de un război devastator. Este normal să se dea vina pe clasa politică zisă democratică, o mulțime de hoți în viziunea mulțimilor. Toate relele pornesc însă tot de la Nicolae Ceaușescu și regimul comunist. De ce? Explicația este foarte simplă. Actualii politicieni au origini în perioada roșie și fac totul pentru ascensiune socială. Caracterul și valoarea personală nu contează în raport cu prieteniile stabilite în diferite organizații secrete. Fostul dictator mai este vinovat de ceva: a lăsat populația în cea mai extremă sărăcie. Nu exista stat normal în care oamenii să mănânce numai resturile din industria alimentară, carnea de calitate fiind trimisă la export pentru susținerea industriei falimentare.

A fost publicată în 1976 o carte intitulată Statele lumii și acolo România socialistă figura cu o mie de dolari pe cap de locuitor. Este adevărat că nu se vedea această parte din venitul național în practică și nici moneda americană nu era permisă pe piața internă. Regimul de la București se dovedea că duce o politică pur nenorocită împotriva neamului românesc pentru că Ungaria declara 2.140 de dolari. Italia, o țintă a emigranților români după 1990, avea 2.770 de dolari. Germania capitalistă atingea chiar suma teoretică de 5.890 de dolari pentru fiecare cetățean.

Situația a devenit catastrofală după 1980

Acestea sunt câteva date din perioada în care s-a trăit mai bine și de care își aduc aminte românii cu plăcere astăzi. Situația a devenit catastrofală după 1980 pe măsură ce autoritățile de la București au tot impus economii în numele plății datoriei externe și s-a ajuns la o penurie generalizată, cozile fiind formate pentru orice produs alimentar. A fost absolut normal ca populația să plece de la sărăcie spre prosperitate și să uite de locurile copilăriei. Cum s-a relaxat teroarea administrativă privind eliberarea actelor de ieșire din țară, cum au făcut demersuri legale 96.929 de persoane în 1990. Au urmat alte 44.160 în 1991. Nu se mai punea problema întoarcerii pentru a construi o lume nouă pe meleagurile carpatine. Oamenii erau sătui de experimente politice și au vrut un trai mai bun pentru ei și copiii lor.

Nici nu mai conta cât de departe se afla statul ales pentru noul cămin. Se lăsa totul în urmă, coșmarul comunist fiind traumatizant. Ungaria a fost interesantă pentru etnia ce folosea aceeași limbă și 15.062 de suflete au trecut dincolo de fosta fâșie de frontieră în numai doi ani. Au ajuns 1.377 de persoane tocmai în înghețata Suedie. Australia, izolată și îndepărtată, a fost noua patrie pentru 912 cetățeni români. Totuși, Germania capitalistă a fost cea mai atractivă pentru 86.122 de etnici germani.

Cum situația materială nu se putea îmbunătăți peste noapte și nici elitele economice și politice nu doreau să se implice în sens creator într-un efort de recuperare a diferențelor față de lumea evoluată, a fost absolut normal să apară o adevărată hemoragie de oameni atrași ca un magnet de bogățiile vestice. Fenomenul nu poate să fie oprit acum și tinerii în putere pornesc în marea aventură pentru afirmare intelectuală sau materială. Numai dacă s-ar șterge diferențele dintre lagărul comunist și lumea occidentală ar mai fi șanse să se reducă plecările din România. Din păcate, cumplitul dictator comunist a lăsat țara în cea mai neagră sărăcie în 1989, adică se trăia exact ca-n vreme de război, și este normal să fie starea populației pe la coada clasamentelor europene.

_{Foto sus: Vizita lui Nicolae Ceauşescu la Combinatul de îngrăşăminte chimice din Turnu Măgurele, județul Teleorman (© „Fototeca online a comunismului românesc”, cota: 98/1976)}