Neanderthalienii mâncau viermi și carne fermentată, nu doar proaspătă – descoperirea contrazice teoria hipercarnivorilor

Timp de generații, cercetătorii au considerat că neanderthalienii erau carnivori de rang înalt, trăind în principal din vânătoarea de animale mari. Nivelurile ridicate de azot-15 găsite în oasele lor fosilizate – un marker chimic al dietelor bogate în carne – păreau să confirme acest lucru, depășind chiar valorile observate la lei sau lupi. Însă un studiu recent aduce o perspectivă neașteptată: neanderthalienii ar fi consumat în mod regulat larve (viermi de carne) și carne fermentată.

Publicat în revista Science Advances, studiul arată că nivelurile crescute de azot din oasele neanderthalienilor nu s-ar datora doar consumului de carne proaspătă, ci și ingerării de larve dezvoltate în carnea în descompunere. Aceste larve de muște, bogate în azot-15, ar fi influențat valorile izotopice din oase, făcându-i să pară hipercarnivori în analizele moderne.

Ideea îi aparține antropologului John Speth, care a documentat că unele populații indigene din regiunile arctice consumă în mod tradițional carne alterată și larve. Ca răspuns la această ipoteză, antropologul biologic Melanie Beasley a testat nivelurile de azot în țesut uman în descompunere și în larvele care se hrăneau cu el. Rezultatul? Azotul creștea ușor în carne, dar atingea niveluri mult mai ridicate în larve – depășind cu mult valorile tipice ale erbivorelor sau carnivorelor.

Această descoperire contrazice convingerea larg răspândită că neanderthalienii se hrăneau exclusiv cu carne proaspătă, în cantități uriașe. Spre deosebire de carnivore, oamenii nu pot digera eficient cantități mari de proteine fără a risca „foametea de iepure” – o formă de malnutriție cauzată de consumul excesiv de carne slabă. Pentru a evita această problemă, neanderthalienii ar fi consumat părțile grase ale animalelor, dar și carne învechită, bogată în grăsimi și larve.

Deși astăzi ideea pare respingătoare, în numeroase culturi vechi, insectele – inclusiv larvele – erau o sursă valoroasă de hrană. Chiar și în prezent, aproximativ 2 miliarde de oameni din întreaga lume consumă insecte zilnic. Este posibil ca și neanderthalienii să fi avut o atitudine similară, apelând la larvele din carnea păstrată atunci când vânătoarea era dificilă sau rezervele de hrană scăzute.

Există deja dovezi arheologice că neanderthalienii procesau oasele pentru a extrage grăsimea și chiar conservau carnea. Carnea infestată cu larve ar fi reprezentat o resursă accesibilă, bogată în calorii și proteine, mai ales în climatele reci, unde descompunerea era lentă, iar conservarea – mai ușoară.

Deși larvele nu lasă urme directe în vestigiile arheologice, ele pot fi detectate indirect prin analize chimice ale oaselor. Studiul nu afirmă că doar larvele sunt responsabile pentru valorile ridicate de azot, dar sugerează că au jucat un rol important. Alte practici, precum fermentarea, gătirea sau conservarea cărnii, ar fi putut contribui și ele.

Această cercetare oferă o nouă perspectivă asupra flexibilității alimentare a neanderthalienilor. Departe de imaginea simplistă a unor vânători obsedați de carne, aceștia s-au dovedit a fi supraviețuitori ingenioși, capabili să valorifice toate resursele naturii din jurul lor – chiar și cele pe care astăzi le considerăm dezgustătoare.

Prin reexaminarea dietei lor, începem să înțelegem altfel cine au fost neanderthalienii – nu doar vânători, ci adaptatori inteligenți, capabili să trăiască în cele mai dure condiții.