Moartea și politica bolnavă a oficialităților din lagărul comunist

Anul 1980 a fost unul de cotitură în istoria lagărului socialist și a urmat o lungă și grea agonie pentru regimurile de stânga, impactul mare fiind însă asupra mulțimilor lipsite de toate produsele esențiale și de calitate. Se știe că în decembrie 1979 Moscova a decis că trebuie să instaureze o stăpânire fermă în Afganistan, acțiune la care SUA a ripostat prin impunerea de sancțiuni economice și întregul comerț al lumii comuniste a fost afectat grav, chiar dacă oficial se spunea că totul merge din ce în ce mai bine. 

Nu s-a ajuns la vreo înțelegere în spirit rațional și conflictul a trenat timp de nouă ani și armata sovietică a generat costuri enorme pentru ocuparea unui teritoriu ce nu aducea un profit imediat și doar satisfăcea poftele unor strategi ce stăteau în fața unor hărți. Este posibil chiar ca liderii supremi să nu se fi atins vreodată de aceste documente militare și doar să fi dat ordine explicate ideologic.

Prăbușirea economică a început să se vadă însă în creșterea mortalității deoarece oamenii erau lipsiți de alimente de calitate și de medicamente. Nici aparatură de calitate nu mai aveau medicii, seringile cele de zi cu zi fiind greu de obținut. Dacă în anul 1975 erau 197.538 de persoane decedate, s-a ajuns în anul 1984 la 233.699, datele fiind oferite chiar de anuarul apărut în 1985. Erau afectate persoane din ce în ce mai tinere de boli care ar fi avut soluții dacă dotarea sistemului sanitar n-ar fi lăsat de dorit. Nicolae Ceaușescu a fost informat în decembrie 1980 că nu există nici măcar echipamentele strict necesare, dar a recomandat ca specialiștii să mai renunțe la tehnica scumpă și să caute cauzele cu stetoscopul și cu ochiul liber, că așa face un medic adevărat.

Indicațiile prețioase ale liderului de la București au afectat funcționarea spitalelor și aproape 2.000 de persoane cu vârste între 45 și 49 de ani au trecut în neființă în raport cu anul 1975. Era echivalentul unei comune. Pierderile au crescut cu peste 3.000 de cazuri la categoria 50 -54 de ani. Era un adevărat genocid la categoria 75 – 79 de ani cu peste 8.000 de decese. Nu era o problemă pentru birocrații de la București, persoanele în vârstă fiind văzute ca un fel de balast. Nu erau interesante pentru muncă și, mai ales, pentru armată. Cu atât mai mult cele trecute de un secol de viață. Aici creșterea a fost de la 90 la 163 de suflete pierdute numai în 1984. 

Grav era că moartea secera și la vârste foarte fragede, mlădițele tinere fiind victime ale lipsei dotării din maternități. Exista un mare deficit de incubatoare și președintele R.S.R. a fost informat în decembrie 1980 de aceste lipsuri. A mers pe ideea că medicii trebuie să se descurce cu știința de carte. Așa se formează un doctor genial. Mortalitatea a atins o valoare de 10.670 de copii cu vârsta până în patru ani. Chiar dacă a fost o scădere față de 1975, an în care fondurile sosite din lumea capitalistă ridicau nivelul de trai și limitau mortalitatea, totuși 8.211 copii cu vârsta sub un an au trecut în lumea celor drepți. 

Autoritățile comuniste nu aveau însă o preocupare să normalizeze relațiile cu lumea occidentală și continuau politica de înarmare pentru revoluția mondială. Nicolae Ceaușescu a mai venit și cu ideea genială a plății datoriei externe și astfel economiile au făcut prăpăd în rândurile cetățenilor români. A fost un adevărat masacru, dar este greu astăzi să crezi că presupusul lider patriot a făcut un măcel pentru atingerea unor iluzii politice prin acumularea de tehnologie și armament. Puțini oameni știu că fabricile regimului produceau din ce în ce mai multe arme pentru cucerirea planetei alături de forțele sovietice chiar în timpul în care oamenii mureau de foame și de lipsuri. Nebunia politică s-a încheiat în 1989, dar efectele au rămas până astăzi. Este prea greu să se ajungă la o normalizare economică și sanitară după ce s-a trăit prea mult într-o și pentru o lume utopică.

Bibliografie minimală

Anuarul statistic al Republicii Socialiste România 1985.
Armata Republicii Socialiste România, Editura Militară, București, 1978.
Sarin, Oleg; Dvoretsky Lev, Război contra speciei umane, Antet, 1997.