Metroul personal şi secret al lui Ceauşescu

La începutul anilor ’80, vestea că Ceauşescu dorea ca Armata să-i construiască o reţea subterană secretă care să facă legătura între Casa Poporului şi Aeroport a făcut mare vâlvă. Nici până în ziua de astăzi nu s-a putut demonstra dacă această linie secretă există cu adevărat sau este doar un mit. Şi asta pentru că Serviciul Român de Informaţii refuză accesul în subteranele Casei Poporului, acolo de unde se consideră că ar fi trebuit să pornească linia de metrou prezidenţială.

Potrivit acestui mit urban, Nicolae Ceauşescu ar fi ordonat să i se construiască, imediat după ‘80, o linie de metrou specială, ascunsă de ochii lumii, pe care să poată circula în cazuri extreme.Oficialii Metrorex admit existenţa unui tunel între Casa Poporului şi  Izvor, dar spun că scopul acelei construcţii subterane este altul. „Este un tunel de apărare, nu a existat niciodată un metrou prezidenţial care să circule pe ruta aceasta”, susţine directorul companiei, Gheorghe Udrişte.Istoricii au şi ei o variantă. „S-a discutat mult la începutul anilor ’80 despre proiectul metroului prezidenţial, am auzit de el. Ştiu sigur însă că prin aceste tunele preşedintele circula cu o barcă pneumatică.

  În anii '80, soţii Ceauşsescu se gândeau să se refugieze în subteran şi să fugă cu metroul spre aeroport în cazul unor lupte de gherilă urbane

 Accesul interzis de SRI

Avea traseu subteran de la Comitetul Central de-atunci, în care acum funcţionează Ministerul de Interne, şi se bifurca către magazinul Muzica, Palatul Regal şi Biserica Kretzulescu”, îşi aminteşte istoricul Dan Falcan de la Muzeul de Istorie a Bucureştiului.Falcan explică această obsesie a lui Ceauşescu pentru tunele ascunse ca fiind de fapt cea mai bună variantă de a se ascunde din faţa unor revolte sociale care se anunţau pentru acea vreme. Practic, ar fi fost construite cu gândul că vor fi de fapt singura lui scăpare. „Am cerut de mai multe ori aprobare să cercetez aceste tuneluri, dar m-am izbit de refuzul SRI, în a căror administrare sunt aceste spaţii subterane”, ne-a mai spus Falcan.Nu a mai apucat metroul, dar s-a plimbat cubarcaBucureştenii erau atât de obişnuiţi cu mofturile dictatorului, încât nu s-au îndoit deloc de faptul că acesta chiar şi-ar fi construit un „metrou personal”. În schimb, cei care aflau, nu avea voie să sufle o iotă despre acest proiect.„La vremea aceea nu se putea discuta nimic despre asta. Chiar dacă trăgeai ceva cu urechea pe la ingineri, informaţiile trebuiau să iasă repede prin cealalată ureche, altfel riscai să ajungi rău! Am auzit că s-au început lucrările unei linii de metrou dinspre Casa Poporului către Otopeni, ca de acolo să poată fugi Ceauşescu la nevoie, cu avionul. În prima fază lucrările s-au început spre staţia Izvor, cea mai apropiată cale de rulare”, ne-a mărturisit Gheorghe A., unul dintre foştii angajaţi ai Întreprinderii Metroul Bucureşti de la acea vreme.O inundaţie a scos la iveală tunelulTeoria este susţinută şi de un eveniment bizar întâmplat în 2005 în staţia de metrou Izvor, care, în urma unei inundaţii, a scos la iveală un tunel subteran legat de Palatul Parlamentului.„S-a constatat că staţia de metrou nu a fost inundată fiindcă s-a acumulat apa de ploaie, ci ea provenea de la un tunel care este în întreţinerea MApN. Un colonel de la Armată mi-a spus cum stau lucrurile:pompele de evacuare s-au defectat, apa s-a infiltrat în tunel şi de acolo în staţia de metrou”, declara atunci Mioara Mantale, prefectul Capitalei. O construcţie despre care reprezentanţii Ministerului Apărării Naţionale au evitat să vorbească.„Da, există! Şi ce dacă există?"Acest proiect secret a ajuns şi la urechea celor care locuiesc la doi paşi de vechiul Comitet Central, actualul Minister de Interne, loc în care se spune că există un alt tunel subteran cu ramificaţii prin tot Bucureştiul.„Se discuta că Ceauşescu şi-a construit linie specială către aeroport, dar eu ştiu sigur că un tunel este chiar aici, lângă noi, sub fostul local Cuando de la capătul bulevardului Academiei”, ne-a spus Victor Onofrei, un pensionar care trăieşte de mai bine de patruzeci de ani în zonă.Cei care locuiesc însă în blocul de deasupra galeriei subterane ştiu de existenţa culoarului, dar se eschivează de la prea multe comentarii. „Da, există! Şi ce dacă există? Este la fel de bine îngrijit ca şi atunci”, ne-a spus răstit una dintre doamnele din clădire.Râul de sub Piaţa RevoluţieiPotrivit istoricului Falcan, maiorul Gheorghe Grigoraş, din anturajul lui Ceauşescu, i-ar fi povestit la un moment-dat cum au vizitat un tunel secret.Iată ce susţine Falcan că i s-ar fi spus:

„Mergem încă 10 metri şi, stupoare! culoarul se înfundă iar acolo, în fund, găsim un wc, de fapt numai un capac de la wc pe un piedestal de lemn de 20-30 de centimetri înălţime. Ridicăm capacul iar dedesubt o trapă din fier, asigurată cu o bară metalică. Ne chinuim zdravăn să ridicăm chepengul pentru a încremeni de uimire. Dedesubt curge un râu curat într-o matcă artificială de beton. Lăţime de 1, 5 metri, adâncimea 1 metru, debitul apei este de 1, 5 metri pe secundă. Căutăm explicaţii pentru existenţa acestui râu ascuns aflat la adâncimea de 12 metri de la nivelul Pieţei Revoluţiei”.

Oficialul trebuia să inspecteze atunci terenul de sub pământ, pe traseul Comitetul Central-Palatul Ştirbei.

Potrivit sociologului Bogdan Palici, cel care a realizat un studiu despre Miturile urbane ale Capitalei, intitulat „Folclorul urban raportat locurilor memoriei”, această legendă era una foarte cunoscută în rândul bucureştenilor. El spune că ar exista mai multe variante ale acestui mit. Potrivit uneia dintre ele, s-ar fi încercat în epoca de aur construcţia unei linii de metrou care să facă legatura între Casa poporului şi Aeroportul Otopeni, pe această rută Ceasescu dorind ca toţi oaspeţii străini să treacă printr-un tunel ca să vadă numai Centrul civic. A doua variantă vorbeşte despre un metrou special pentru familia Ceauşescu, care ajungea la Casa Poporului şi urmărea arterele principale de metrou din oraş.„Presupusa linie de metrou construită trebuia să facă legătura între Casa Poporului şi Aeroportul Otopeni marchează faptul că în ciuda statisticilor cu care se mândrea România, oamenii stăteau la cozi interminabile pentru necesarul de hrană, ceea ce nu corespundea inaginii pe care Ceauşescu dorea să o afişeze oaspeţilor străini. Aceştia ar fi trebuit să vadă doar realizările minunate ale comunismului, şi anume Casa Poporului şi centrul civic. Deşi, este aproape sigur că acest mit este fals, a făcut mult timp vâlvă în rândul bucureştenilor", completează sociologul.