Nicolae Ceaușescu vorbește la Constanța, în prezența lui Gheorghe Gheorghiu Dej (©„Fototeca online a comunismului românesc”, cota: 24/1958)

„Marea și eroica bătălie” de la Istria anului 1954

Libertatea presupune dreptul la informare și presa românească a cunoscut o dezvoltare explozivă după evenimentele din decembrie 1989. Poporul român s-a săturat de modul în care se face presă în România democratică și a ajuns la concluzia că înainte de 1989 era mai bine pentru că era ordine și nu se întâmplau atâtea nenorociri. Nicolae Ceaușescu, un adevărat patriot, și comuniștii au reușit să aducă progresul pe meleagurile carpatine. Era un fel de paradis terestru.

Mulțimile au idei puține, ferme și greșite. Nu putea fi încălcată această lege psihologică dată de către Gustave Le Bon și este absolut normal ca românii să nu înțeleagă simplul fapt că înainte de 1989 informațiile nu erau prezentate maselor sau erau cosmetizate astfel încât să fie în favoarea regimului.

Data de 13 iunie 1954 a căzut într-o zi de duminică și mulți milițieni și securiști din Constanța au hotărât că trebuie să se relaxeze la iarbă verde și au plecat cu un camion militar departe de ochii lumii. La întoarcere s-a trecut prin comuna Istria, localitate istorică, dar nu era timp de studierea trecutului glorios. Sătenii petreceau și a apărut pe loc ideea fraternizării forțelor de ordine cu oamenii muncii de la sate. Alcoolul a curs în valuri și n-a durat mult până când bravii apărători ai comunismului au considerat că se încalcă legea și nici nu sunt respectate cadrele. S-a ajuns la o bătaie generală și sătenii i-au înfruntat cu eroism pe cei 15 ofițeri și subofițeri din Miliție și Securitate ce se îmbătaseră criță cu vinul dulce dobrogean. Cei ce erau prinși erau bătuți cu bestialitate, dar și un locotenent a primit o lovitură de târnăcop.

N-a fost suficientă confruntarea de la birt. Locotententul Ion Ion a chemat trupele călare de la Baia și Cogealac și a trecut la efectuarea de anchete prin tortură. Au fost tratați tovărășește în timpul luptei sau în anchetă veteran de război, invalizi, femei, adolescenți, membri U.T.M. cu părinți membri de partid. Multe victime au ajuns la spital cu lovituri grave și confruntarea trebuia să fie analizată de forurile superioare. Anchetatorii au gândit tot în stil comunist și au ajuns la concluzia că a fost o acțiune organizată a forțelor ostile regimului și au fost trimiși în detenție șapte săteni. Cadrele implicate au fost tratate cu indulgență pentru că reprezentau scutul partidului și au fost niște zile de arest pentru consumul de alcool. Ion Ion a fost mutat din zonă.

Comisia sosită de la București a fost uimită de ceea ce s-a întâmplat la Istria și a decis sancționarea celor care anchetaseră abuzurile și printre cei pedepsiți cu avertisment s-a numărat Nicolae Doicaru, un prezent și viitor stâlp al terorismului de stat. S-a procedat tot în stil comunist și cadrele de bază au fost aparent pedepsite pentru a da impresia că statul ocrotește masele populare. Statul totalitar, criminal, a avut întotdeauna o grijă deosebită pentru forțele de ordine, în realitate de represiune, și oamenii fără caracter, violenți și bețivi erau căutați pentru că executau cu plăcere ordinele dure ale superiorilor. Chiar dacă Iosif Vissarionovici Stalin a murit în martie 1953, pasiunea pentru teroare și putere cu orice preț a rămas în creierul celor ce doreau să fie câinii de pază ai regimului. Era nevoie de oameni din cele mai de jos categorii sociale pentru a distruge elitele românești în numele unui internaționalism ce nu putea să fie decât criminal.

Documentele descoperite de către cercetătorul Florian Banu aduc la lumină faptul că societatea comunistă a fost Cogealac plină de incidente grave, mușamalizate de către autorități. Dacă s-ar fi analizat faptele în mod serios, ar fi fost constatate cel puțin următoarele acțiuni penale: utilizarea camionului unității în interes personal, consum de alcool și depravare din partea celor ce aduceau o lume nouă, abuz în serviciu, vătămare corporală gravă, tortură, încălcarea legilor și regulamentelor militare, fals și uz de fals în înscrisuri oficiale și, cel mai grav, au contribuit la slăbirea încrederii maselor în acțiunile partidului unic.

Oamenii regimului comunist au fost tratați deosebit de bine și de autoritățile democratice după 1990. A mai fost pedepsit câte un călău pentru a da bine justiția și actualii politicieni. Mereu se găsesc drepturi speciale pentru cei ce reprezintă brațul înarmat al celor de la putere.

Foto sus: Nicolae Ceaușescu vorbește la Constanța, în prezența lui Gheorghe Gheorghiu Dej (©„Fototeca online a comunismului românesc”, cota: 24/1958)

Bibliografie minimală

Banu, Florian, De la SSI la SIE O istorie a spionajului românesc în timpul regimului comunist (1948 – 1989), Corint, București, 2016.

Bulei, Ion, Scurtă istorie a Românilor, Editura Meronia, București, 1996.

Oprea, Marius, Bastionul cruzimii O istorie a Securității (1948 – 1964), Polirom, Iași, 2008.

Mai multe pentru tine...