Cutremurul din 4 martie 1977: Ceasurile au rămas încremenite la ora 21:22
După numărul mare de victime și pagubele produse, cutremurul din 4 martie 1977 a fost cea mai mare tragedie produsă în București după cel de-al Doilea Război Mondial. În numai 56 de secunde în Capitală au căzut 32 de blocuri, iar circa 1.400 de oameni și-au pierdut viața. Alte sute de clădiri au fost avariate, iar zeci de mii de persoane au rămas fără adăpost. Pagubele produse de cutremur au fost estimate la aproape 2 miliarde de dolari.
Nicolae Ceaușescu se afla în vizită oficială în Nigeria la momentul producerii seismului – s-a întors de urgență în țară, decretând starea de necesitate pe întreg teritoriul României. Pentru a înlătura mormanele de moloz a fost mobilizată Armata, în locul blocurilor prăbușite au fost construite în scurtă vreme altele, iar sinistrații au primit locuințe noi. Cu toate acestea, traumele cutremurului nu vor putea fi șterse niciodată din amintirea celor care au trăit momentele de groază din seara zilei de 4 martie 1977.
Vineri 4 martie 1977. Soarele asfințise la ora 18:06. În București se simțea deja parfumul de primăvară. Mulți dintre locuitorii Capitalei ieșiseră în oraș, preferând să-și petreacă seara la teatru, la operă, la cinematograf, la cofetărie sau la restaurant. Cei care au rămas acasă, instalați în fața televizorului, aveau de ales între filmul bulgar „Dulce și amar” şi o transmisie cu opera „Norma”, preluată de la Scala din Milano. Telejurnalul adunase deja în fața micilor ecrane milioane de telespectatori care au urmărit imagini cu vizita pe care Nicolae și Elena Ceaușescu o efectuau în Nigeria.
Ceasurile au rămas încremenite la ora 21:22
La ora 21:22 de minute și 22 de secunde pământul a început să se cutremure. La început s-au simțit doar câteva zgâlțâituri ușoare, un tremur abia perceptibil. Câteva fracțiuni de secundă mișcarea a părut că încetează, dar a reînceput brusc, cu furie, pe orizontală, acompaniată de un vuiet prelung venit din pământ. Au urmat clipe de groază, parcă interminabile, care au pus față în față omul cu forțele naturii dezlănțuite.
În primele momente, mulți dintre locuitorii Capitalei nu au realizat ce se întâmplă. Iată cum descria un jurnalist al vremii ceea ce a urmat: „Cei mai mulți au crezut că prin preajma casei le trece un autocamion de mare tonaj și că de acolo vin trepidațiile. Apoi, în secundele următoare, când geamurile au început a plesni, când tencuiala li s-a prăvălit în creștet, când casele au prins a geme în rezonanță cu mugetul acela sinistru al pământului, în sângele celor mai vârsnici au răbufnit amintirile de neuitat ale cutremurului din ’40, în cel al tinerilor a pătruns instinctiv groaza. Au explodat, reflex, cu copii smulși în grabă din pătuțuri, îmbrăcați care cu ce au apucat, pe scări. Scările, drumul spre cerul liber, acolo unde primejdia rămânea departe. Scările, drumul pe care, din păcate – aveam să aflăm în zilele următoare – și-au găsit sfârșitul mulți dintre concetățenii noștri. Cele mai multe din ceasurile orașului rămăseseră încremenite, scoase din matca lor, la acea teribilă oră 21:22 a zilei de 4 martie...”
Seismul care tocmai se produsese în acea seară de început de martie a anului 1977 a avut o intensitate fără precedent în România – 7,2 pe scara Richter – și o durată de 55-56 de secunde, fiind unul dintre cele mai puternice din Europa în secolul XX. În istoria seismelor din țara noastră, cutremure extrem de puternice nu se mai produseseră decât în 1802 și 1940.
Focarul cutremurului din martie 1977 s-a situat sub scoarța terestră la o adâncime de circa 100 km. Epicentrul s-a produs în perimetrul marcat de localitățile Tulnici-Soveja-Bârsești-Năruja. Unda seismică care s-a propagat pe direcția NE-SV s-a simțit după 13 secunde la Focșani, 14 secunde la Bacău, 15 secunde la Cheia, 19,5 secunde la Câmpulung Muscel, 20 secunde la București și Iași. Seismografele au relevat că mișcările de pământ au durat peste 20 de minute şi majoritatea acestora au fost percepute doar de aparate. Doar unda de șoc a avut o perioadă de aproape un minut, fiind simțită de populație. Cutremurul a fost resimțit pe cea mai mare parte a teritoriului Românei, precum și în țările vecine, fiind înregistrat de aproape toate observatoarele seismologice din lume.
În București, efectele cutremurului din 1977 au fost dezastruoase, provocând moartea a circa 1.400 de oameni. S-au prăbușit 32 de blocuri de locuințe, alte 130 fiind grav avariate. Cel mai afectat a fost centrul Capitalei, unde, pe bulevardele Magheru, Bălcescu, Republicii, la Piața Universității, pe strada Academiei, s-au prăbușit mai multe imobile care au provocat grele pierderi umane. Au căzut mai multe blocuri cunoscute ale Capitalei precum „Scala”, „Continental-Colonadelor”, „Dunărea”, „Casata”, „Nestor”, „Wilson” sau „Simu”.
Tot în urma cutremurului din seara zilei de 4 martie 1977 au fost distruse complet Centrul de Calcul al Ministerului Transporturilor și Telecomunicațiilor și clădirea Facultății de Chimie a Universității din București. Grave avarii au suferit și o serie de secții importante ale întreprinderilor industriale „23 August”, „Vulcan”, „Semănătoarea”, „Automatica”, „Policolor”, Întreprinderea de Mecanică Fină, Întreprinderea de Mașini Grele, „Suveica”, Întreprinderea de cinescoape, „Electromagnetica”, Centralele electrice de termoficare Vest, Sud, Grozăvești, I.M.M.R. și „Grivița Roșie”. Întreprinderea de Pompe, Întreprinderea de Cabluri și Materiale Electroizolante au fost scoase din uz. Pagube mari s-au produs și la Centrul Național de Fizică, iar nouă unități spitalicești au fost scoase din funcțiune.
Foto sus: O victimă prinsă sub ruinele blocului „Continental”, scoasă de militarii și voluntarii care au intervenit pentru a-i ajuta pe cei rămaşi sub dărâmături (© Muzeul Municipiului București, Arhivele Naționale ale României, Colecțiile Dan Vartanian și C. D. Mocanu)
Acest text este un fragment din articolul „Cutremurul din 4 martie 1977. Radiografi a unei tragedii”, publicat în revista Historia, nr. 217, disponibilă în format digital pe paydemic.com.
