Marea Criză Economică și tancurile sovietice

Societatea contemporană este tot supusă unui stres al timpului și, chiar dacă există foarte multe mijloace de informare în masă, studiul se face în fugă și numai imagini fragmentare sunt preluate de pe ecranele strălucitoare. Hârtia cărților sau a ziarelor nu prea mai este interesantă și documentarea serioasă este privită ca o pierdere de vreme într-o eră în care contează banul pentru a obține o urmă de prestigiu social.

Este absolut normal ca o teză spusă cândva de un profesor sau zărită undeva pe telefonul mobil să apară drept adevăr științific absolut și de aici să apară tot felul de legende populare ce se rostogolesc precum bulgărele de zăpadă.

Cartea rămâne o sursă perfectă de informare, dar trebuie să se formeze înainte o cultură științifică pentru a înțelege ceea ce spun autorii și pentru a elimina posibilele dezinformări și manipulări. Multe volume nu mai trezesc interes pentru că au fost publicate în trecut și sunt depășite de evoluțiile istorice.

Aceasta este o interpretare mai mult decât simpluță. Orice material imprimat poate să scoată la lumină adevărul, dar trebuie analizat cu atenție științifică pentru că mulți autori au jucat rolul de propagandiști în slujba unor centre de putere. Omul este mai mult atras de minciună decât de adevăr.

Mareșalul G.K. Jukov a fost un militar temut în epoca stalinistă și apoi a devenit un simbol al forțelor comuniste. Cum fiecare stat trebuie să aibă simboluri, cel care a comandat din voia lui Stalin Armata Roșie a fost ajutat să scrie o carte intitulată Amintiri și reflecții din care să învețe noile generații de sacrificați pentru revoluția mondială. Numeroase ediții și tiraje consistente au dus la apariția unui volum emblematic pentru gândirea totalitară, comunistă.

Primul regiment sovietic de tancuri a apărut în anul 1929

Cititorul poate să afle în trecere că în anul 1929 a apărut primul regiment de tancuri în forțele sovietice și acesta a fost doar un experiment. A dat roade și unitatea a crescut în 1930 la nivel de brigadă. Se putea și mai bine și în 1932 a apărut corpul de tancuri ce avea peste 500 de tancuri și 200 de automobile blindate. Iosif Stalin a fost încântat de ceea ce făceau militarii cu noile jucării ale distrugerii și până la începutul anului 1936 au apărut patru corpuri mecanizate, 6 brigăzi independente, 6 regimente mecanizate independente, 15 regimente mecanizate în diviziile de cavalerie și peste 80 de batalioane în cele de infanterie. Unitățile tradiționale ce utilizau caii au suferit o transformare radicală prin creșterea puterii de foc, animalele fiind folosite pentru a permite mobilitatea în terenurile ce nu permiteau manevrarea mașinilor ce aveau șenile înguste.

Informațiile privind tancurile nu prea sunt interesante pentru cititorul de astăzi, dar datele publicate în treacăt de fostul mareșal sovietic aduc trei concluzii șocante. Industria comunistă n-a fost ridicată pentru fericirea maselor, ci a fost concepută pentru a livra armament în cantități fără precedent în istorie și un blindat este greu de modelat în oțel de calitate deosebită.

Mașinile de luptă pe șenile aveau o utilitate deosebită în ofensivă pe spații vaste și nu erau concepute să fie folosite în defensivă. Nu poți utiliza aurul pentru a face seceri și ciocane. Statul sovietic se pregătea pentru un război pe scară largă, obiectivul indicat de către Iosif Stalin fiind cucerirea întregii planete. Un blindat șenilat putea să străbată peste 20 de kilometri într-o oră și era bun pentru încercuirea unor unități inamice de infanterie.

Statul sovietic a sesizat potențialul mașinilor de luptă și au fost concepute tancuri rapide pentru cavalerie și autoblindate pentru a profita de drumurile bune ale vecinilor. Tipurile BT-2 și BT-5 erau adevărate revoluții în construcția de tancuri rapide. A treia concluzie este și mai interesantă și combate decenii de propagandă comunistă: tancurile au început să fie construite în masă înainte de venirea la putere a naziștilor în 30 ianuarie 1933.

N-au avut vreo legătură cu ideile lui Adolf Hitler, dictatorul german fiind sperietoarea necesară pentru a construi alte și alte mase de tancuri din ce în ce mai grele. Spionajul sovietic era foarte bine dezvoltat în spațiul german și se cunoștea starea jalnică a armatei ce fusese redusă prin tratatul de pace din iunie 1919 la numai 100.000 de oameni și care avea o dotare în armament greu mai mult decât precară.

Primul model de tanc a fost Panzer I și avea numai mitraliere la bord pentru că era o mașină de antrenament. Nici seria Panzer II n-a fost mai interesantă pentru luptă din moment ce dispunea de un tun de calibrul 20 mm, bun cel mult pentru confruntările aeriene. În plus, Uniunea Sovietică nu avea frontieră comună cu Germania și astfel era exclus un atac al forțelor Berlinului.

Mareșalul Jukov (foto: P. Bernstein / RIA Novosti Commons)

Dacă trecem de la concluziile militare, ajungem și la o problemă economică. Un tanc este conceput din oțel de cea mai bună calitate și are nevoie de alte metale pentru diferitele piese de la bord. Aluminiul, cuprul și plumbul nu se găsesc peste tot în natură și sunt greu de obținut industrial. Manganul și nichelul sunt alte două metale ce trebuie consumate în cantități mari pentru obținerea de aliaje superioare calitativ.

Mareșalul Jukov informează în trecere că în anul 1929 a fost înființat primul regiment de tancuri și apoi au urmat brigăzi și corpuri mecanizate întregi. Blindatele nu au valoare prea mare în lupte dacă nu acționează împreună cu alte categorii de arme și avionul este absolut necesar pentru nimicirea centrelor inamice de rezistență. Artileria trebuie să spargă frontul inamic prin bombardamente masive.

Lungi coloane de camioane sunt necesare pentru un transport rapid al trupelor și al munițiilor. Armata Roșie era ceva ce nu se mai văzuse în întreaga lume în timp de pace, dar nu acest aspect este esențial. Se spune în cărțile de istorie că atunci a început Marea Criză Economică și că întreaga omenire suferea în urma prăbușirii bursei americane. Nu cumva politicile de înarmare sovietice au avut un impact deosebit asupra nivelului de trai din vastul lagăr comunist? Sporirea consumului numai pentru armată a dus la scăderea cererii de bunuri pentru populație și lagărul comunist n-a mai participat la un comerț mondial normal.

Marea Criză Economică a fost un fenomen planetar declanșat de către politicienii obsedați de putere și de arme. N-a fost un viciu de funcționare a sistemului capitalist de producție. Iosif Vissarionovici Stalin putea să cumpere din străinătate alimente, haine și bunuri de larg consum pentru populație, dar a preferat să importe armament și tehnică industrială necesară pentru noile fabrici ale industriei de război. Poporul rus, denumire generică pentru toți locuitorii vastului imperiu, a trăit sub dominația coșmarului reprezentat de fabricile militare dezvoltate de fanteziile conducătorilor aflați vremelnic la putere.

_{Foto sus: Tancuri sovietice în timpul celui de-al Doilea Război Mondial (RIA Novosti Commons)}