Marea Criză Economică a fost provocată artificial de cei de la conducere
Orice lucrare științifică despre perioada interbelică are date din belșug despre impactul fenomenelor economice începute prin prăbușirea bursei din New York, o catastrofă care a generat un șoc planetar. Scăderea nivelului de trai a dus la o agravare a tensiunilor sociale și politice, rezultatul final fiind Al Doilea Război Mondial.
Cauza principală a recesiunii a fost reprezentată de viciile sistemului capitalist și bieții politicieni au încercat să conceapă programe serioase de redresare a industriei, dar nu s-a putut face față unui adevărat tsunami de probleme. Conflictul mondial a fost inevitabil și abia prin masivele comenzi militare și-au revenit fabricile din statele care au rămas neutre sau au fost învingătoare. Nici cele victorioase n-au avut decât o parte din capacitățile de producție rămase întregi în urma luptelor. SUA a avut avantajul că întinderile de apă au reprezentat un obstacol de netrecut pentru forțele inamice și astfel și-a consolidat poziția de lider economic. Oare chiar să fi fost de vină sistemul capitalist? Nu cumva politicienii și oamenii de știință ascund multe de popoarele care au ajuns carne de tun din cauza deciziilor luate în secret? Datele publicate până acum vin să întărească interpretarea noastră referitoare la faptul că politicienii au dorit și au pregătit sistematic un conflict de amploare, ceea ce a generat comenzi militare masive și întreaga lume economică a fost dată peste cap de fanteziile sângeroase ale liderilor ajunși cumva la putere.
Uniunea Sovietică a fost bastion al muncitorilor și țăranilor ce nu putea să fie afectat de problemele lumii capitaliste. Datele publicate de autoritățile de la Moscova subliniau că sunt producții industriale record, dar nivelul de trai nu dorea să crească prea repede. Dimpotrivă. A fost o foamete cumplită în Ucraina, regiune agricolă renumită în lume, din cauză că statul comunist a confiscat cea mai mare parte a recoltelor pentru a asigura aprovizionarea marilor centre urbane și pentru a face plăți pentru utilajele importate. Evenimentele din grânarul Europei au intrat în istorie sub denumirea de Holodomor și au fost un genocid prin înfometare pentru că au pierit într-un timp foarte scurt milioane de persoane de toate vârstele.
Holodomorul n-a avut nici cea mai mică legătură cu condițiile climatice, ci a fost o foamete organizată de autoritățile de la Moscova. Toate nenorocirile din vastul stat sovietic nu aveau legătură cu problemele economice planetare și erau doar o consecință a deciziilor privind înarmarea forțată. Industria comunistă a primit ordin să producă armament și se mergea înainte pe linia dotării armatei pentru un conflict mondial. Tancul urma să fie mașina esențială în viitorul conflict planetar și s-a făcut totul pentru atingerea obiectivului formării de armate motorizate și blindate. Au fost asamblate cel puțin 407 tancuri în anii 1929 – 1930, dar această producție era un fel de antrenament în așteptarea intrării în producție a noilor capacități ale industriei constructoare de mașini. Anul 1931 a fost marcat de apariția a 835 de tancuri și deja statul sovietic era o forță blindată de prim rang la nivel mondial. Stalin nu era însă omul care să se mulțumească doar cu atât. Anul 1932 a însemnat o depășire a oricărui record și au ieșit de pe porțile fabricilor 3.121 de tancuri, ceea ce echivala cu 15 divizii de blindate. Se putea și mai mult și în 1933 au fost livrate alte 3.819.
Se subînțelege că armata a primit artilerie din belșug, atacul blindatelor fără un bombardament masiv fiind interzis. Binomul specific ultimului război mondial a fost cel format din tanc și avion. Iosif Vissarionovici Stalin a fost considerat un amator în probleme de armament, dar a făcut totul pentru a oferi militarilor avioane din belșug și ideea de masă era respectată în mod absolut.
Unii autori menționează că lumea industrială a început să se redreseze din 1933, dar marasmul economic a supraviețuit până în anul 1939 și abia atunci a fost accelerată producția din toate domeniile prin masivele comenzi de stat. Marasmul acesta nu are nici cea mai mică legătură cu sistemul economic capitalist, vina fiind tot a politicienilor. Iosif Vissarionovici Stalin a dat ordin să fie accelerată producția de tancuri și directorii uzinelor mecanice s-au executat. Sau au dispărut dacă nu îndeplineau ordinele nemiloase ale Kremlinului. Anul 1936 a adus un vârf al asamblării de blindate prin cele 3.905 ieșite de pe porțile fabricilor dotate cu cele mai noi utilaje sosite din SUA și Germania. Chiar dacă nu erau finisate după cele mai înalte standarde de calitate ale vremii sau după pretențiile istoricilor contemporani, mașinile blindate pe șenile erau dotate cu cele mai bune tunuri ale epocii și muniția de calibrul 45 mm era furnizată în cantități uriașe. Iosif Stalin cerea mereu ceva bun și ușor de fabricat în masă. Proiectilele de calibrul 45 mm au fost perfecte și la nivelul anului 1941 împotriva tancurilor Wehrmachtului, indiferent că erau de origine germană sau cehă.
Un proiectil de tun mic nu era interesant pentru specialiștii militari și au fost făcute cercetări pentru adaptarea pieselor de calibrul 76,2 mm pe mașinile de luptă. Industria grea a rezolvat problema și metalul a început să fie înghițit de noile muniții.
Se înțelege din aceste câteva date de ce s-a dezvoltat industria grea și cam ce livrau noile fabrici planificate de Iosif Vissarionovici Stalin. Combinatele metalurgice precum cel de la Magnitogorsk furnizau oțelul pentru fabricile de la Harkov, Leningrad și Stalingrad pentru a ajunge tancuri. Milioane de locuitori sovietici au fost deportați pentru a ridica prin forța de muncă ieftină centrele de producție militară. N-au contat pierderile umane și Uniunea Sovietică a format cea mai mare flotă de cuirasate terestre la nivelul anului 1939. Este interesant de amintit că multe din complexele industriale ale statului comunist au fost ridicate după sfaturile inginerilor americani și Stalin nu era zgârcit când venea vorba de calitatea informațiilor. Orice tehnologie interesantă pentru economia comunistă era cumpărată rapid și dictatorul de la Kremlin era admirat în mediul de afaceri mondial pentru că nu se tocmea și achiziționa masiv. Patronii adorau patria lagărelor de exterminare prin muncă. N-a existat nici cea mai mică intenție reală de asalt capitalist împotriva lagărului comunist, dar ideea încercuirii capitaliste trebuia menținută cu orice preț pentru a justifica deținerea puterii de către partidul comunist. Grupările de blindate au început să apară fix în epoca de recesiune și erau primii vestitori ai unui nou război mondial, tancul, ca orice mașină, având nevoie de suprafețe vaste pentru manevre uimitoare.
Arsenalele din întreaga lume lucrau din ce în ce mai mult după anul 1926 și a fost absolut normal ca nivelul de trai să scadă și să apară probleme economice. Acestea sunt însă simple detalii și specialiștii în economie și istorie trec repede peste ele pentru a păstra în amintirea popoarelor doar teza clasică și eronată a viciilor sistemului de producție de tip capitalist. Se observă că nu se discută despre viciile celui de tip socialist din Uniunea Sovietică. Oare de ce? Nu cumva orientarea masivă spre război a lumii comuniste a dezechilibrat întregul univers economic și a dus la declanșarea și accentuarea Marii Crize Economice? Conducerea de la Moscova a reușit performanța să ducă foametea până la nivelul pustiirii unor localități întregi, dar important era să fie livrate produse alimentare pentru a face rost de tehnologie industrială, mai ales din categoria celei cu aplicație militară.
Recesiunea mondială a pornit înainte de prăbușirea bursei din SUA și a avut cauze militare. Politicile de înarmare forțată au dus la o amplificare a marasmului economic până când a ieșit un nou și devastator război mondial pentru mai multă putere. Economia poate să funcționeze mai mult sau mai puțin bine, dar intervenția politicienilor poate să fie devastatoare pentru omenire. Mulți sunt cei ce ascund incompetența în spatele unui presupus patriotism și ridică un zid de legi privind secretul militar pentru a rămâne veșnic la putere și-n creierul generațiilor.
Foto sus: Emigranți în California anului 1936 (© Dorothea Lange / Library of Congress)
Mai multe pentru tine...
