Machiajul şi femeia în Roma Antică

Romanii au impus standarde ridicate în ceea ce priveşte frumuseţea feminină:piele fără imperfecţiuni, un ten palid, doar cu obrajii uşor îmbujoraţi, părul coafat şi ochii frumos conturaţi. În atingerea acestui ideal, femeile au recurs la cosmetice, folosind o gama largă de produse, incluzând plumb alb ca bază de machiaj, ulei de migdale în loc de cremă de faţă, funingine pentru conturarea ochilor, boabe de soc pentru colorarea părului şi drojdie de vin în loc de ruj.

În literatura contemporană, scrisă aproape în întregime de către bărbaţi, make-upul a devenit o modalitate de exprima idei despre statutul social, sănătate, avere, şi bineînţeles, frumuseţe. Cosmeticele au primit de mult ori critici, utilizarea lor fiind adesea satirizată şi descrisă ca fiind o modalitate inferioară care acoperă frumuseţea naturală. În schimb, Istoria Naturală a lui Pliniu cel Bătrân aduce mai multe informaţii concrete, în timp de poemele lui Ovidiu prezintă doar latura pozitivă a aspectului cosmetic, fiind o caracteristică sofisticată a vieţii urbane.

Elementele de bază ale frumuseţii femeilor din Roma Antică, precum pielea albă cu ochii mari şi negri, nu sunt transpuse doar în textele literare, ci şi în picturi, reliefuri funerare şi mozaicuri. Aşa cum  fotografiile femeilor din revistele de modă de astăzi sunt retuşate şi prezintă femei care nu au legătură cu oamenii obişnuiţi, un contrast similar exista şi atunci, între femeile romane obisnuite şi cele reprezentate în picturi.

Dovezi care să ilustreze concret faptul că femeile romane se machiau zilnic sunt prea puţine, dar sunt multe exemple de femei care încercau să folosească produsele cosmetice. Scene de toaletă, de budoar, apar frecvent în artă, ilustrând ideea de avuţie, statut social, şi gen. Înafara produselor cosmetice, scenele mai prezentau şi oglinzi, linguri şi palete pentru fabricarea fardurilor, cutii şi sticle pentru depozitarea lor, lucruri care au supravieţuit în cantităţi considerabile. Acestea sunt rămăşiţele vieţii de zi cu zi. Analizând dovezile în privinţa cosmeticelor, fie scrise, vizuale sau materiale, se observă că în orice mediu se găseşte câte o contribuţie. În plus, o comparaţie atentă a acestor tipuri de materiale nu numai că subliniază importanţa cosmeticelor în lumea antică, ci şi ridică problema textelor privind acestă tematică scrise aproape în totalitate de către bărbaţi, supravieţuirea artefactelor, dar şi lipsa vopselei de pe sculpturi. Privind în ansamblu problematica machiajului, găsim o nouă perspectivă prin care putem înţelege viaţa cotiană de atunci.

Sursa:HistoryToday.com