Lipsa unei istorii naționale în perioada comunistă

Există astăzi posibilitatea să emiți orice judecată de valoare în publicații tipărite sau în generosul mediu virtual. Volumul de studii n-a fost niciodată mai mare în istorie și, teoretic, este în creștere. Din păcate, a apărut părerea conform căreia în perioada 1947 – 1989 au fost realizate multe lucruri bune și că au existat doi lideri politici care au luat decizii cu caracter patriotic. Este vorba despre Gheorghe Gheorghiu-Dej și, mai ales, de Nicolae Ceaușescu.

Mediul electronic infinit acceptă orice informație și o păstrează. Din păcate, nimic nu este adevărat în aceste opinii. Poporul român practic n-a mai avut istorie începând de la 23 august 1944 și până la sângeroasele evenimente din decembrie 1989.

Ce s-a întâmplat în tot acest timp? Țara a fost ocupată de adepții unei ideologii politice străine și care puneau în practică numai indicații venite de peste frontiere. Nu se făcea nimic pentru popor, toate realizările urmărind îndeplinirea marelui vis stabilit de Vladimir Ilici Lenin și de Iosif Vissarionovici Stalin: cucerirea întregii lumi prin revoluția mondială.

Sunt unii oameni care spun că au fost luate măsuri pentru ridicarea de spitale, de fabrici și de școli. Nimic nou! Acestea erau ridicate în întreaga lume, indiferent de regimul politic. Era o modă universală. Aceste construcții nu pot justifica uciderea intelectualilor, înființarea de lagăre de exterminare, promovarea analfabeților în funcții de conducere și cheltuirea banilor pe armele necesare marelui război politic.

După 1950, au fost cumpărate 170 de avioane Il-10. Erau niște mașini interesante de zbor, dar aveau un cusur important: au fost concepute pentru atacuri în masă împreună cu blindatele. Nu erau necesare apărării și erau prea multe pentru o țară săracă. Dacă se analizează puțin și poziția României pe harta politică a lumii, se observă imediat că era înconjurată numai de state ale lagărului socialist, Iugoslavia fiind privită cu ochi răi de către conducătorii de la Moscova pentru că strica unitatea de monolit a noii lumi.

Avioanele de asalt cu elice au venit împreună cu cel puțin 400 de aparate MiG-15. Și dacă le distribuim pentru întreaga eră comunistă sunt prea multe și scumpe. A urmat marea serie de MiG-uri 21, cu peste 300 de unități achiziționate în timpul conducerii exercitate de către Nicolae Ceaușescu.

A fost o supradimensionare imensă a forței aeriene, aparatele de zbor implicând o întreagă infrastructură aeronautică. Cum orice model de avion se devalorizează repede, au fost cumpărate și 44 de aparate MiG-23, revoluționar de scumpe pentru că foloseau geometria variabilă a aripilor. A urmat achiziția de MiG-29, primele aparate sosind în decembrie 1989.

Se înțelege de ce țara era săracă și a ajuns să aibă datorii grele, plătite prin politica absurdă a lui Nicolae Ceaușescu. Bani au fost, dar statul comunist i-a tocat pentru a dezvolta o armată exagerat de mare și care nu urma să apere poporul de atacul unor dușmani. Trebuia să curgă mult sânge pentru cucerirea Europei, ceva de felul conflictului din Vietnam.

A fost după 1944 un adevărat război împotriva poporului român din partea conducerilor de la București. Au fost eliminate de către analfabeți puri valorile intelectuale recunoscute, cum a fost renumitul istoric Gheorghe Brătianu, și s-a încercat cu orice preț menținerea mediocrității. Au înflorit închisorile și lagărele de exterminare pe întreaga suprafață a patriei socialiste pentru a termina cu cei ce mai gândeau prin țară și care n-au apucat să fugă peste frontiere.

Teroarea a fost menținută până în ultimele zile din decembrie 1989 și cei care au împușcat oameni au fost tot emanații ale sistemului pur criminal, specialiști interni sau externi care au manipulat și au tras cu muniție de război după pofta inimii.

Istoria românilor n-a existat până în 1989, ci a fost o permanentă luptă pentru supraviețuire sub ocupația celor ce doreau menținerea marelui lagăr socialist, cel ce era construit pe baza unor idei moarte încă de la apariția lor în secolul al XIX-lea. Din păcate, mai există și astăzi naivi ce mai cred în viabilitatea unor principii egalitariste și care nu se pot păstra decât prin teroare.

Grav este că mai sunt unii istorici care încearcă prin toate mijloacele oferite de savanta artă a exprimării să mai îndulcească imaginea conducătorilor de la București din perioada comunistă prin inventarea unor termeni precum național-comunismul și prin susținerea tezei patriotismului fierbinte ce consta în opunerea la ideile venite de la Moscova. Politica liderilor de la București consta în manipularea oamenilor astfel încât să se creadă în dragostea fierbinte a politicienilor pentru mulțimile de cetățeni și că se muncește pentru un viitor fericit.

_{Foto sus: © „Fototeca online a comunismului românesc”, cota: 15/1945}