Legenda Grasei de Cotnari: Vița nobilă a Moldovei, un dar de la Matia Corvinul

În perioada medievală, toate curțile domnești dețineau podgorii întinse. Ca o dovadă a faptului că vinul era foarte popular printre curtenii lui Ștefan cel Mare, domnul Moldovei a numit un paharnic la Curte, slujbaș care avea ca sarcină producția de vin. Este de la sine înțeles, de vreme ce pe dealurile Moldovei era podgoria Cotnari.

Legenda spune că domnul moldovean a fost în vizită la Matia Corvinul și, pe lângă bucatele alese, a fost ospătat cu vin. Plăcându-i atât de mult această licoare din struguri fermentați, Ștefan cel Mare a cerut să-i dea câțiva butași de vie, numai că Matia i-a dat alt soi, care se numea Poama Grasă. Ștefan cel Mare a dat slujitorilor să cultive darul de preț în zona Cotnariului, unde s-a aclimatizat foarte bine și așa a apărut Grasa de Cotnari.

Și mănăstirile au avut propriile centre de vinificație, de vreme ce vinul era parte a tainei Sfintei Împărtășanii. Vinul este singura băutură care, în credința populară, este băută și de morți – se stropesc pâinea și grâul date de pomană în amintirea celor dispăruți și tot cu vin se sfințește mormântul.

Și urmașii lui Ștefan cel Mare au pus mare preț pe rodul viei. „O nesfârșită luptă s-a dat prin vremi pentru moștenire ori danie, pentru cumpărare sau orice altă formă de acaparare cu scopul, niciodată îndestulat, de a deveni proprietar în această podgorie. (...) Lăcomia tiranică a tuturor proprietarilor, indiferent de rangul și numele lor, a făcut numeroase victime în apriga bătălie care s-a dat pentru lărgirea ogrăzii. Cei mai afectați, lesne de înțeles, au fost țăranii, viile lor, reduse ca întindere, fiind continuu ținta neînfrânatelor porniri de deposedare“, scriu Mihai Ogrinji și Ioan Neamțu în cartea „Sub zodia lui Bachus“.

Proprietarii au fost vremelnici, însă podgoria și-a sporit fala veac după veac. Și în prezent există o cramă în regiunea Odobești despre care legenda spune că datează din secolul XVI, mai exact din perioada ultimilor ani de domnie ai lui Ștefan cel Mare. Mai târziu, domnul Mihail Sturza a intrat în posesia a peste 200 de hectare de viță-de-vie și devine proprietarul a două crame de piatră vechi de secole, una dintre ele fiind Beciul Domnesc, singura cramă din România cu pisanie domnească săpată în piatră. Pe lângă simbolurile specifice Moldovei precum capul de bour și steaguri, apare inscripția: „A stăpânitorului prințu al Moldavi Mihail Sturza v.v anul 1839, prin supusă slugă medelnicer Asanachi Panfile“. Dincolo de ușa masivă din lemn sunt ferite de soare și de umiditate peste 100.000 de sticle de vin de colecție, cele mai vechi având inscripționat anul 1949.

Într-un ținut al vinului, Vrancea, s-a născut legenda Mioriței, iar marele povestitor Mihail Sadoveanu credea că vinul și scrierile sale îl fac să fie nemuritor: „Aproape toată viața am consumat numai vinuri moldovenești și am scris numai cu limbă și pană de moldovean, pentru că toate acestea te fac să fii original și, pe undeva, nemuritor în istoria Moldovei“.

Citește mai multe amănunte despre istoria podgoriilor de pe teritoriul României, de-a lungul secolelor pe adevarul.ro

_{Foto sus: Sosirea regelui Matia Corvin la Buda, pictură de Henrik Weber (© Wikimedia Commons)}