Jurnalul lui Mihail Bulgakov, confiscat de NKVD

Manuscrisele nu ard!, proclamă solemn domnul Woland în Maestrul şi Margareta al lui Bulgakov. Şi, ca printr-o minune, de undeva, dintr-un văzduh al eternităţii, apare romanul despre Pilat din Pont, pe care Maestrul, într-un moment de criză, îl aruncase în flăcări.

Toată lumea e mulţumită de transpunerea în practică a acestui principiu al Necuratului. Graţie lui, capodopera Maestrului a putut fi salvată. Pentru a putea ajunge sub privirile lacome ale cititorilor.

Din nefericire, principiul e bun doar pentru anumite manuscrise. Cele adăpostind capodopere. Pentru altele, el poate fi o catastrofă. Ne dăm seama de asta parcurgând Journal confisqué, de Mihail Bulgakov, tipărit în 1992, la Editura Solin. Potrivit prefeţei, e vorba de jurnalul marelui scriitor între 1922-1925. Manuscrisul a fost confiscat de către NKVD în primăvara lui 1926.

Trei ani mai târziu, la presiunile lui Gorki, documentul e restituit autorului. A ţine un jurnal intim trecea în anii lui Stalin drept un gest contrarevoluţionar. Cititorul sovietic n-avea nimic de ascuns. Pentru gândurile și trăirile sale intime se inventaseră bucătăriile comune, trasul cu urechea și şedinţele de partid.

Ce-i în gușă şi-n căpușă!, zic românii despre guralivi, cu deosebire despre cei ce nu pot să se ţină. Un asemenea vis era și visul de aur al comunismului. Semnificaţia duşmănoasă a jurnalului pe vremea bolşevismului e dezvăluită de G. Nivat în studiul „Havel, jurnalul unei apocalipse” din „Magazine littéraire”, decembrie 1991:

„Epoca îi învaţă pe toţi că nu trebuie să ţii jurnale intime. Numai duşmanul de clasă se preta la o asemenea activitate. Revoluţionarul n -avea intimităţi, cu atât mai mult gânduri secrete, confesiuni sau «aproape confesiuni» de a-i încredinţa hârtia”.

Ştiind acest lucru, când i se dă înapoi jurnalul, Bulgakov se grăbeşte să-l distrugă. Ca şi Maestrul, îl aruncă, probabil, în foc. Manuscrisele nu ard, zice Woland. Declaraţie ce putea la fel de bine să fie rostită şi de către NKVD.

Instituţia avusese grijă să bată la maşină jurnalul pe care pusese mâna.Zadarnic îl aruncase în foc chiar Bulgakov. Manuscrisul n-a ars. Copia lui a rămas, neatinsă, în fişetele teribilului serviciu secret sovietic. Perestroika l-a dat la iveală. Intact, ca şi manuscrisul romanului la care trudise Maestrul, el apare în Franţa sub titlul de Jurnal confiscat.

_{Foto sus: Mihail Bulgakov, în 1928 (© Wikimedia Commons)}