Maestrul și Margareta: între valoare artistică și o critică împotriva lui Stalin

În traiectul evolutiv al artelor, un aspect care se poate profila cu ușurință este racordarea acestora la realitățile socio-politice ale vremurilor, fără a deveni, în ultimă instanță, un instrument supus schimbărilor societale, o simplă prezentare mimetică, prezentare ce urmează un șablon. Factorul veridic și biografic dintr-o operă poate fi edulcorat în detrimentul explorării și prezentării unor alte sentimente sau idei, însă substanța documentară nu trebuie nici ea neglijată.

Romanul, povestirea, nuvela, adecdota, toate acestea au fost întrebuințate de-a lungul timpului pentru a înfățișa o realitate sau au fost subsumate unui curent politic, fie cu scopul de a-l deservi, fie, involuntar, prin adoptarea unei atitudini de frondă față de acesta. Lista titlurilor care să se acomodeze într-una dintre aceste concepte pare nesfârșită, iar în cazul celei de-a două categorii, pentru a facilita căutările, putem arunca o privire pe lista cărților interzise în diverse țări cu regim politic totalitar.

Unul dintre cele mai controversate romane este Maestrul și Margareta, de Mihail Bulgakov, prin faptul că a fost redactat în perioada Marii Epurări din timpul lui Stalin, iar reacția celui din urmă nu a fost deloc refractară, dar și prin faptul că propune o nouă abordare a unor teme provocatoare, precum dreptatea, religia, ateismul, natura umană. De fapt, întregul roman este constituit pe baza unei alegorii antitetice care culminează cu opoziția bine-rău. 

Formula tripartită a subiectului

Unul dintre impedimentele în înțelegerea și analiza limpidă a subiectului este generat de existența a trei mari planuri narative în roman, planuri care, aparent, nu au puncte comune. Prima poveste înfățișează apariția unui anume Woland în Rusia stalinistă, un magician care sub manifestarea exterioară pașnică torturează fizic, dar și psihic, locuitorii Moscovei, vizând elita intelectuală, unii critici considerând acest aspect o trimitere directă, dar subtilă la acțiunile de epurare ale lui Stalin. 

Această concepție este întărită de imaginea acoliților lui Woland, un grup eteroclit de bandiți, de proscriși înclinați spre fapte reprobabile, care îl susține pe Woland, declinat ca Satana, în procesul său blamabil. Grupul menționat a fost deseori identificat cu partizanii bolșevismului, o mulțime controlată care a preluat fraudulos puterea politică. 

Scenele cu Woland și adepții lui sunt cu atât mai semnificative în contextul înregistrării reacției autohtonilor, a locuitorilor Moscovei. Intervine conceptul faustian de „pact cu Diavolul”, întrucât moscoviții acceptă deliberat acțiunile lui Woland, atât timp cât îi avantajează, fără a pune sub semnul întrebării intențiile acestuia. Frivolitatea lor va fi pedepsită, întocmai cum acceptarea politicii lui Stalin a provocat execuții în masă și degringoladă socială.

Al doilea plan are tangențe cu sfera sacrosanctă, întrucât prezintă personaje biblice. Aceste episoade par decupate din întreaga acțiune, însă ele reprezintă, la fel ca cele cu Woland, o alegorie despre regimul politic instituit la Moscova în prima parte a secolului al XX-lea. În Moscova lui Bulgakov, ateismul era pe de o parte impus și pe de altă parte îmbrățișat voluntar, iar acest episod se intercalează în povestire ca un semnal de alarmă la ceea ce a fost eludat, evitat și dezavuat. Bulgakov nu era un habotnic și acest aspect reiese din maniera lui heterodoxă în prezentarea personajelor biblice.  Acest plan, al sacrului, laolaltă cu cel al supranaturalului în care apare Woland, trec drept sfidări la adresa regimului de la putere, sfidări îndreptate spre doctrina oficială a partidului unic, anume materialismul dialectic. Aceasta este și cauza publicării romanului la aproape trei decenii de la moartea autorului (1940), într-o formă cenzurată, care să nu afecteze concepția bolșevicilor care respingeau orice manifestare a fantasticului.

 Ultima piesă a tripticului cuprinde povestea de dragoste dintre Maestru și Margareta, poveste care constituie un liant între celelalte părți. Woland apare și intervine în viața Margaretei într-un moment critic:Maestrului îi fuseseră blamate și distruse manuscrisele legate de povestea lui Pilat din Pont, iar Margareta nu a putut face nimic pentru a-l sprijini. De aceea, ea recurge la ajutorul magicianului Woland, povestea lor de dragoste inventariind și valențe negative precum ipocrizie, disperare, compromis.

Viziune asupra societății

Mai mult decât ceea ce se poate desprinde din paginile romanului despre istoria, ideologia și practica regimului totalitar de stânga din Rusia postbelică, se referă la natura umană, un subiect destul de vast, dar pus aici în contextul unei crize morale și sociale. Acțiunile cetățenilor Moscovei sunt înregistrate atât de către Wolad și Maestru, în Rusia anilor ’30, cât și de Pilat, în al doilea tablou al romanului, care are loc în Ierusalim. Elementele cadrului natural sunt aceleași, iar oamenii și-au conservat și ei anumite înclinații spre ură, ipocrizie, teamă, delăsare.

Pe lângă acestea, este prezentată și o viziune mai optimistă, fiindcă o serie de  sentimente pozitive li se adaugă celor menționate;această concepție vine în combaterea unei caracteristici a regimurilor politice totalitare și anume crearea unui „homo novus”, al unui om subordonat statului. Deși personajul colectiv al locuitorilor Moscovei pare să se fi conformat acestei suprimări a individualității sociale, este reliefat faptul că trăsăturile atavice ale unui popor sunt greu de deturnat, chiar și de „un om de fier”.

 Acest fapt ridica la rândul lui o altă întrebare:misiunea creării unui om, fie el mai bun, este sortită eșecului, întrucât natură umană are un traiect bine determinat? În viziunea lui Bulgakov, binele și răul coexistă, dar nu în manieră maniheistă, ci lor li se atribuie diverse nuanțe. Fără acestea, una fără alta ar fi imposibil de distins și de calificat. Linia de demarcație dintre cele două nu este trasată clar, Woland căpătând deseori trăsături pozitive, iar locuitorii Moscovei și aparatul de conducere împrumutând valențe negative.

Verdictul timpului

Influența majoră exercitată de socialism asupra operei lui Bulgakov și implicit, asupra romanului Maestrul și Margaretaeste de netăgăduit, însă substanței documentare nu i s-a refuzat niciodată amănuntul anecdotic și caracterul artistic. Este o operă de frondă, chair dacă răzvrătirea este edulcorată de analogii și trimiteri subtile. 

 Fascinația din jurul scrierii ține și de împrejurările personale ale autorului, care a fost identificat pe de o parte cu Cumpără acumMaestrul, prin faptul că a rescris o parte a manuscrisului din memorie, iar destinul celor doi pare a avea o serie de similitudini, iar pe de altă parte cu personajul biblic Pilat, împărțind cu acesta starea clinică, marcată de dese migrene.

Îmbinarea și complementaritatea unor planuri aparent divergente alcătuiesc măiestria operei, menită să acopere o perioadă vastă cu scopul de a explică și a crea o legătură între aparența și esența oamenilor, la fel ca modalitățile lor de exteriorizare, constrânși fiind de regulile unui regim totalitar, în perioada lui de severitate maximă. Astfel, valoarea frazelor și expunerea atipică a unor teme recurente în literatura universală sunt ratificate de verdictul timpului.