Iosif Vissarionovici Stalin și masacrarea popoarelor sovietice

Se știe din orice carte de Istorie contemporană că economia mondială a început să se prăbușească din octombrie 1929, de vină fiind bursa din New York și sistemul capitalist de producție. Nenorocirea din SUA s-a extins apoi la nivel planetar și a fost ca un adevărat tsunami timp de un deceniu. Fiecare autor de cărți științifice sau de popularizare a adăugat câte o poveste prin care să amplifice descrierile negre ale recesiunii. Au fost găsite și pozele dorite pentru a descrie fără cuvinte cele mai devastatoare efecte ale crizei provocate de capitaliști.

Realitatea a fost cu totul diferită de ceea ce au scris specialiștii în științe sau în jurnalism. Adevărul a fost că Iosif Stalin a început un dur război împotriva popoarelor din Uniunea Sovietică pentru a realiza o lume nouă și colectivizarea a însemnat un conflict fără milă și îndurare împotriva maselor de țărani, cei ce nu puteau să înțeleagă ce înseamnă comunismul. Dezastrul a pornit în anul 1929 și s-a soldat cu o reducere a consumului intern și cu prăbușirea producției de cereale și a șeptelului. Oamenii s-au putut convinge repede că Stalin este nemilos precum oțelul unei săbii și a fost un dezastru umanitar, cel mai cunoscut fiind cel din Ucraina anilor 1932 – 1933 sub denumirea de Holodomor.

Populația din regiunile cam rebele era deportată cu domiciliu forțat prin Siberia în cel mai fericit caz. Trupele poliției politice au reușit să umple uriașe lagăre de concentrare cu ziși dușmani ai poporului, orice brutalitate împotriva acestora fiind permisă. Această atitudine a durat până la moartea dictatorului în martie 1953. Generalul Dmitri Volkogonov a avut ocazia să vadă documentele secrete ale regimului și a putut astfel să scrie cărți în care să prezinte atrocitățile regimului roșu. Volumul The Rise and Fall of the Soviet Empire cuprinde și o informație șocantă: Kremlinul a fost vinovat de moartea prin diferite metode a 21,5 milioane de cetățeni sovietici.

Nu sunt incluși în calcule cei care au pierit în anii de război, majoritatea fiind puși în contul trupelor naziste și nu a celor din cadrul NKVD sau ale Armatei Roșii. Cum oamenii nu prea iubesc cercetarea documentelor istorice și nici măcar citirea unor cărți de popularizare, masele populare au uitat că drumul diviziilor naziste împotriva Europei și apoi a Uniunii Sovietice a fost deschis chiar de către Stalin, cel ce a permis furnizarea de petrol, minereuri strategice și cereale.

Conducerea de la Moscova a fost cel mai mare dușman al popoarelor sovietice și a avut noroc cu nazismul pentru a realiza o acoperire a nemerniciei conducătorilor ce-i dădeau lecții de nimicire a celor ce nu erau pe gustul vremelnicilor de la putere. Încă nu se poate spune adevărul în vasta federație ce are lideri ce mai cred că mișcarea importată din lumea germană a putut să aducă fericire și prosperitate în fostul Imperiu țarist.

_{Foto sus: Iosif Stalin © Wikimedia Commons}

Bibliografie minimală

_{Berejkov,
Valentin, În umbra lui Stalin, Editura Lider, București, f.a.}

_{Busch,
R., În infernul de la Stalingrad, Corint istorie, București, 2021.}

_{Bușe,
Constantin, Alexandru Vianu (coordonatori), Istorie universală,
Epoca contemporană, vol. II, Editura Didactică și Pedagogică,
București, 1979.}

_{Jukov,
G. K., Amintiri și reflecții, Editura Militară, București, 1970}

_{Lubbeck,
William, La porțile Leningradului, Corint, București, 2021.}

_{Sarin,
Oleg, Lev Dvoretsky, Război contra speciei umane, Editura Antet,
1997.}

_{Suvorov,
Victor, Ultima Republică, vol. I, Editura Polirom, Iași, 2010.}

_{Volkogonov,
Dmitri, The Rise and Fall of the Soviet empire,
HarperCollinsPublishers, Londra, 1999.}