Mareșalul Jukov, minciuni și fraze despre jalnicele pregătiri staliniste de război

Mareșalul sovietic care, din considerente ideologice, a fost pe gustul lui Iosif Vissarionovici Stalin înainte și în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial a reușit să redacteze împreună cu colaboratori prietenoși o carte de memorii și aceasta a fost publicată la Moscova în 1969. Ediția românească a văzut lumina tiparului în anul următor. Tomul este plin de date și autorii au muncit mult pentru a da o formă pe gustul conducerii de partid și de stat, personal al tovarășului Leonid Brejnev. Au reușit să creioneze o poveste plăcută cititorilor de la nivel înalt, cei ce primeau și tot felul de rapoarte despre situația din țară și orice eroare putea să coste scump în lumea comunistă.

S-a scris mult despre situația Armatei Roșii înainte de 22 iunie 1941 și adevărul științific a fost că n-a existat pregătire de război și nici măcar nu s-a știut despre concentrările germane de trupe, ceea ce a permis un atac prin surprindere și deosebit de devastator. Jukov și colaboratorii au reușit să mai îndulcească partea cu lipsa de informații, dar au făcut totul pentru a sublinia că trupele comuniste erau puține și slab dotate și instruite.

A fost acuzat Iosif Vissarionovici Stalin că n-a vrut să creadă că Adolf Hitler se pregătește să atace colosul sovietic și n-a luat măsuri pentru mobilizarea resurselor vastului lagăr comunist. Ideea a fost promovată în diferite variante după moartea dictatorului de la Kremlin, dar informațiile promovate de Jukov lasă să se înțeleagă că situația era complet diferită de ceea ce spun istoricii și decât permite aparatul de propagandă. S-a zis că Iosif Stalin n-a permis concentrarea de forțe, dar avea în regiunile vestice 170 de divizii și două brigăzi, adică erau mai multe decât marile unități germane pregătite de invazie.

A trebuit să se găsească metode de slăbire a Armatei Roșii și a început să se spună că diviziile de infanterie erau prea mici la capitolul efective și numai 144 erau completate până la 8.000 sau 9.000 de militari. Restul aveau sub 6.000 de luptători de toate gradele, ceea ce însemna că nu exista forță de izbire. Ar fi fost normal ca efectivul să fie de cam 14.500 de soldați și ofițeri, puterea de foc a infanteriei sovietice fiind zdrobitoare în raport cu ceea ce puteau opune militarii români și chiar cei germani.

Erau și șapte unități de cavalerie, fiecare cam cu 6.000 de oameni, ceea ce ar fi fost un semn de slăbiciune. Arma mobilă implica mai puțini oameni pentru că avea mai puțin armament greu și prezența acestor efective indica ceva ce autorii n-au vrut să spună. Armata Roșie se pregătea de ofensivă cu orice preț împotriva Germaniei. Este interesant de precizat că nu se precizează în descrierea de la pagina 229 câte divizii erau de tancuri și de motorizate.

Acestea au dispărut ca prin farmec deoarece menționarea lor ar fi sugerat unui cititor pasionat că liderii sovietici se gândeau la atac cu orice preț. Dacă s-ar merge puțin și la dotarea batalioanelor de blindate, s-ar afla că erau incluse tancuri KV-1 și KV-2, cele ce erau concepute special pentru înfruntarea unor poziții fortificate și care rezistau la focul direct al tunurilor antitanc, ceea ce nu reușeau blindatele germane ale vremii. Ofensiva urma să fie dezvoltată de tancurile rapide de tip BT și de noile T-34. Nici nu-și închipuiau tanchiștii germani ce minuni sunt dincolo de Bug.

Lucrarea lui G. K. Jukov, Amintiri și reflecții, este un model de manipulare a trecutului prin amestecarea unor părți de adevăr cu comentarii pline de mistificări sau de omisiuni ce schimbă tot sensul exprimării. Se vorbește despre lipsa de oameni și se spune că erau două brigăzi în regiunile vestice, dar alți generali sovietici vor menționa în operele lor alte și alte mari unități tactice independente sau dotate cu arme speciale (mitraliere, tunuri antitanc și guri de foc antiaeriene).

Istoria celui de-Al Doilea Război Mondial este de rescris la trecerea a opt decenii de la încheierea luptelor și istoricii au multe minciuni și fraze de eliminat sau de corectat în vederea spunerii adevărului fără ură și părtinire.

_{Foto
sus: Mareșalul Gheorghi Jukov, în 1941 (© Wikimedia Commons)}