Iosif Vissarionovici Stalin și exploatarea slăbiciunii planurilor germane în iunie 1941
Anul 1941 a fost marcat în prima parte de concentrarea de trupe germane la granița de est și era evident pentru orice om care citește o hartă că urmau acțiuni ofensive împotriva Uniunii Sovietice, stat care era aliat cu Al Treilea Reich și colabora perfect pentru reprimarea oricărei forme de opoziție.
Stalin se considera bun prieten cu Adolf Hitler și n-a vrut să creadă că se pregătește ceva rău împotriva Armatei Roșii. Avea deplină încredere în cuvântul dictatorului nazist. A fost normal să nu treacă la pregătirea industriei și a populației de război și astfel s-a ajuns în situația să fie luat prin surprindere de atacul german dezlănțuit la 22 iunie 1941.
Aceasta a fost descrierea în istoriografia care este acceptată la nivel oficial și a fost repetată de legiuni de intelectuali timp de decenii. A ajuns adevăr științific și este greu de scos din capul oamenilor. În realitate, Stalin muta pionii în poziții cât mai avansate și, spre deosebire de piesele de șah, cei sovietici erau instruiți și dotați în funcție de misiune. Amplasarea marilor unități era făcută corect din punct de vedere militar și erau căutate punctele slabe ale inamicilor din Axă. Flancul sudic al grupării germane, cel dinspre Slovacia și Ungaria, era deosebit de slab apărat deoarece era un teren muntos și dificil. Generalii sovietici au deplasat în regiune Diviziile 72 și 192 de vânători de munte, adică efective perfect adaptate pentru misiuni în teren accidentat.
Mai la sud, contra Stalin forțelor maghiare, ar fi putut să fie utilizată Divizia 44 vânători de munte. Putea să fie sprijinită de Divizia 58 vânători de munte. Erau dispuse pe flancurile Diviziei 15 de tancuri, ceea ce ar fi permis o operațiune ofensivă rapidă împotriva slabelor forțe ungare din regiune. Tancurile T-26 și cele din seria BT erau capabile să înfrunte râurile din regiunile de munte și fuseseră efectuate exerciții pentru forțarea obstacolelor din mișcare a oricărui obstacol.
Apărarea maghiară era chiar simbolică în regiune și nici Slovacia nu reprezenta un pericol din punct de vedere militar. Înaintarea trupelor sovietice spre vest ar fi permis reducerea spațiului de manevră pentru inamic, pierderea unor poziții muntoase bune de rezistență îndelungată cu forțe reduse și oferirea de posibilități noi de atac pentru aviație. Aducerea tancurilor în poziții avansate nu putea să însemne decât război ofensiv. Istoricii din lagărul comunist au avut nerușinarea să dea vina chiar pe fostul conducător numai pentru a ascunde uriașul plan de invazie conceput la Kremlin.
Chiar lipită de frontiera României, spre Siret, era Divizia 60 vânători de munte pentru a acționa în terenul destul de dificil din nordul Moldovei. Se afla spre vest Divizia 96 infanterie pregătită să ia cu asalt zona Sucevei. Ofensiva împotriva aliatului german din Carpați ar fi asigurat Uniunii Sovietice o mare victorie la nivel strategic prin neutralizarea a trei armate inamice și, mai ales, prin nimicirea sau capturarea celei mai mari rezerve de petrol de care beneficia Reichul.
Planul sovietic prevedea cucerirea întregii Europe și au fost împinse în primul eșalon efective suficiente pentru nimicirea flancului german și regimentele aliate aveau șanse reduse să obțină succese în fața maselor de blindate. Planul lui Stalin era pur ofensiv, dar războiul a început altfel pe Frontul de Est și a apărut un dezastru militar. A fost elaborat de către mareșali și generali cu experiență, cel mai cunoscut fiind Șapoșnikov, cel care a scris și o lucrare încă utilă și denumită Creierul armatei. Istoricii au scris că Stalin și anturajul militar apropiat nu se pricepeau la problemele de tactică și strategie, dar dispunerea trupelor pe hartă și pe teren arată clar că jucau șah cu o miză mare și piesele importante, specializate, erau împinse cât mai aproape de inamic.
Foto sus: Stalin, Molotov și Voroșilov (© Wikimedia Commons)
Mai multe pentru tine...
