Mihail Tuhacevski, mareșalul sovietic executat la ordinul lui Stalin

Mihail Tuhacevski a fost un mareșal sovietic care a fost mult lăudat în istoriografia sovietică drept un geniu militar, dar care a fost executat la ordinul lui Stalin de către agenții temutei poliții politice. A fost o altă crimă a liderului paranoic, cel ce vedea peste tot dușmani ai poporului sau oameni dornici să-l trădeze și să-i ia viața și funcția. Istoricii comuniști sau nostalgici continuă să scrie în acest sens și să-l glorifice pe cel care a căzut victimă tiranului bolnav. Enciclopedia virtuală îl consideră încă în anul 2025 drept una din cele mai remarcabile victime ale terorii staliniste.

Generalul Dmitri Volkogonov a scris o carte despre Lenin și a făcut referiri la războiul dus împotriva popoarelor supuse regimului comunist după 1917. Oamenii nu suportau noile autorități care erau deosebit de brutale și mai cultivau și ateismul. Au apărut adevărate revoluții în regiuni întregi din Rusia bolșevică și cea mai temută de Moscova a fost cea din regiunea Tambov. Localnicii, având încă arme rămase din război și cunoscând terenul, au reușit să facă față forțelor de represiune și cumplita CEKA n-a avut suficiente resurse pentru reprimare.

Conducerea comunistă a dat ordin lui Mihail Tuhacevski să intervină cu unitățile Armatei Roșii și a avut putere absolută. Liderul militar a primit voie în 1921 să utilizeze gazele toxice de luptă împotriva propriului popor și a precizat că trebuie să fie eliberate substanțele mortale astfel încât în păduri să nu mai rămână vreo vietate. Brutalitatea noului general a dat roade și mișcarea țărănească a fost înfrântă. Era și normal din moment ce trupele represive numărau 50.000 de militari, sute de mitraliere, aproximativ 70 de tunuri, trei trenuri blindate și o unitate de aviație ce permitea observarea mișcării rebelilor.

Iosif Stalin nu avea nevoie de generali fără studii și care să se caracterizeze numai și numai prin vărsarea inutilă de sânge. Mihail Tuhacevski nu avea abilitățile necesare ducerii războiului modern, dar se încăpățâna să dețină funcții de conducere și putea oricând să devină un pericol pentru liderul politic, trupele Armatei Roșii fiind în stare să treacă de partea comandantului și motive erau din belșug. Un sublocotenent din Primul Război Mondial nu era capabil să conducă Armata Roșie în misiunea măreață de realizare a revoluției mondiale. Tuhacevski a fost un criminal în masă de o cruzime greu de egalat și n-a adus nimic nou în procesul de modernizare a Armatei Roșii. N-a înțeles ce dorește Stalin și a ajuns în fața asasinilor poliției politice. Căderea regimului țarist din 1917 a dus la distrugerea organizării țariste și au ieșit la lumină cele mai crude și mai primitive minți din adâncurile societății.

Mihail Tuhacevski a fost doar o brută necesară la uciderea țăranilor și la nimicirea satelor, adică tocmai ceea ce fusese esența regimului țarist în munca de formare a armatelor. Militarii au fost instruiți să nu ia prizonieri și zona Tambov a suferit un recul demografic deosebit. Chiar și după standardele lui Stalin era prea mult și măcelarul de la Tambov nu avea ce să mai caute la conducerea Armatei Roșii. S-a scris mult despre epurarea realizată de către crudul dictator și această acțiune ar fi dus la scăderea potențialului oștirii bolșevice. Fals! Tuhacevski nu avea experiență militară și ar fi ordonat numai atacuri frontale în care ar fi pierit unități întregi. Și așa au fost prea mulți ziși generali și mareșali care n-au depășit acest nivel, cel mai cunoscut caz fiind cel al lui G.K. Jukov.

Cartea generalului Dmitri Volkogonov aduce la lumină o realitate crudă de la începuturile Rusiei comuniste și autorul n-a scris tot în celebra operă. A dat numai câteva fragmente din documentele văzute. A fost în perioada 1917 – 1922 un cumplit război dus împotriva popoarelor din fostul imperiu pentru a le transforma în masă de manevră și n-a contat numărul de victime pentru atingerea obiectivului. Autorul masacrului de la Tambov era prea de tot în ceea ce privește sălbăticia și nici propriile trupe nu erau cruțate. Stalin avea nevoie de un geniu militar, dar Tuhacevski nu putea să fie un adevărat Napoleon roșu.

Autoritățile comuniste au venit cu ideea să fie mai apropiate de popor după moartea lui Stalin și Tuhacevski a fost reabilitat de către Hrușciov și apoi mult lăudat. Istoricii ruși estimează că represiunea pe care a organizat-o a dus la vreo 240.000 de victime. Trupele mărețului general și apoi mareșal luau ostatici, practică interzisă în războiul modern, și nu conta vârsta acestora. Au fost găsiți captivi chiar copii de un an.

Conduepuracerea comunistă n-a făcut ceva util pentru poporul botezat drept sovietic și Mihail Tuhacevski definea perfect corect noul regim drept o forță de ocupație prin care masele să fie supuse în mod absolut voinței șefilor de partid. Orice abatere trebuia să fie aspru pedepsită de agenții forțelor de represiune. Sublocotenentul n-a înțeles însă propriul rol în noua lume și a ajuns și el în fața gurii unei arme de foc. A fost un călău al popoarelor când nici măcar nu intrase pe scena istoriei Adolf Hitler.

_{Foto
sus: Mihail Tuhacevski, în 1936 (© Wikimedia Commons)}