Tancuri sovietice, la începutul celui de-al Doilea Război Mondial (© Wikimedia Commons)

Iosif Stalin și Divizia 22 Tancuri în iunie 1941

Anul 1941 putea să fie unul obișnuit din scurgerea timpului, dar s-a ajuns în situația ca două mari puteri totalitare să concentreze forțele la frontieră în vederea preluării controlului asupra întregii Europe. Germania nazistă și Uniunea Sovietică au fost cele două lagăre care n-aveau cum să se suporte pe un continent atât de mic în raport cu ambițiile conducătorilor ce gândeau numai în termeni de ideologie și le era complet străină soarta oamenilor.

Cărțile despre evenimentele din 22 iunie 1941 scriu clar că a fost un atac prin surprindere al trupelor germane și acestea au reușit să înfrângă puținele unități ale Armatei Roșii, slab instruite și înarmate pentru un război modern. Totul a plecat de la Iosif Vissarionovici Stalin, cel ce nu credea că Adolf Hitler poate să încalce pactul semnat la 23 august 1939 și n-a fost de acord să doteze trupele cu ultimele tipuri de arme și industria n-a fost trecută pe picior de război pentru a produce multe guri de foc și, mai ales, muniție. Poveștile despre faptele din prima zi de conflict au fost rostogolite de cei dornici să avanseze până când au devenit adevăr științific.

Realitatea a fost mai mereu diferită de ceea ce au promovat centrele de putere și nu putea să fie altfel și-n situația de la granița vestică a Uniunii Sovietice din iunie 1941. Armata Roșie n-a fost slab pregătită și nici nu era lipsită de informații despre adversar. Divizia 22 Tancuri se afla pe frontieră la sud de Brest și o astfel de mare unitate mecanizată era dificil de format, România reușind cu greu să strângă tehnica motorizată și blindată necesară vârfului de lance al unei armate moderne. Marea unitate sovietică se afla imediat în apropierea graniței și la 22 iunie tunurile germane au deschis focul asupra tuturor obiectivelor vizibile. O trupă aflată sub focul artileriei se poate concentra cu dificultate pentru inițierea unor acțiuni ofensive și este obligată să se retragă sau să îndure efectele bombardamentului în timp ce încearcă să se adăpostească în fortificații de campanie.

Situația unei unități de tancuri este diferită. Dacă mașinile blindate pot rezista la efectele schijelor și pot manevra pentru a se retrage dincolo de loviturile eficace ale tunurilor, celelalte mijloace mecanice sunt deosebit de vulnerabile la consecințele exploziilor. Au fost lovite în plin sau avariate autocisternele și atelierele pentru repararea mașinilor militare. Nu poate fi concepută o forță mobilă fără mijloace de deplasare a motorinei. Trupa a rămas și fără bucătăriile de campanie, cele care asigurau aprovizionarea cu hrană caldă a militarilor aflați în ofensivă și care aveau nevoie de suficiente calorii pentru a menține un ritm înalt al acțiunilor de nimicire a inamicului. Se consideră că mai mult de jumătate din mașinile auxiliare a pierit sub ploaia de proiectile trase cu precizie. Amplasarea diviziei s-a făcut concentrat și pe un teren perfect vizibil dinspre partea germană. Dacă se ține cont că Wehrmachtul dispunea de instrumente optice de calitate și ofițerii au avut timp să calculeze distanțele, tirul de artilerie a fost devastator. Mai mult. S-a putut deschide chiar foc cu aruncătoare de mine și cu mitraliere împotriva companiilor avansate. Victor Suvorov consideră că practic Divizia 22 Tancuri a fost spulberată ca instrument eficient de război în trei ore.

Se pune întrebarea despre rolul diviziei lângă bornele de hotar. Amplasarea arată că Armata Roșie era deosebit de pregătită, dar misiunea acesteia urma să fie pur ofensivă. Dacă au atacat germanii primii, soarta forțelor sovietice a fost decisă rapid și Moscova a pierdut vârful de lance propus pentru înaintarea în adâncimea teritoriului Reichului. A fost necesară o retragere până la Moscova pentru a se putea reface potențialul ofensiv și apoi s-a putut ajunge la Berlin.

Divizia 22 Tancuri a însemnat că Stalin s-a pregătit de război ofensiv și n-a fost interesat să se apere. Avea o superioritate de forțe zdrobitoare și credea că va ataca primul. N-a fost să fie și Armata Roșie a fost la un pas de nimicire în 1941.

Foto sus: Tancuri sovietice la începutul celui de-al Doilea Război Mondial (© Wikimedia Commons)

Mai multe pentru tine...