În Brașovul medieval, marfa cumpărată putea fi verificată la cântarul de control din Piața Sfatului
În perioada medievală, mai ales, termenul ”cântar” numea atât unitatea de măsură, cât și principalul instrument de măsurat greutatea mărfurilor. Documentele de limbă latină din Transilvania pomenesc adesea de „centenarius”.
Dacă ne referim la unitatea de măsură, în spațiul transilvănean s-au folosit: cântarul turcesc, cântarul austriac sau de Viena, cântarul sau maja de Transilvania și maja de Buda sau maghiară, acestea prezentând deosebiri între ele. Cântarul, ca instrument de măsurat, apare menționat în documentele referitoare la exploatările miniere, ulterior fiind amintit în numeroase inventare, fie ale nobililor, fie ale negustorilor, scrie Muzeul de Etnografie Brașov, pe pagina de Facebook a instituției.
Autoritățile orașelor ardelene aveau dreptul de control asupra cântarelor și greutăților de măsurat – respectiva activitate aducându-le venituri însemnate – pentru aceasta existând instrumente etalon.
La Brașov, în Piața Sfatului se găseau cântare publice, unde marfa cumpărată putea fi verificată, iar lângă Biserica Neagră, până în secolul al XVIII-lea, s-a aflat cântarul oficial al orașului, mutat apoi în marea hală comercială.
În Expoziția permanentă a Muzeului Civilizației Urbane a Brașovului (Piața Sfatului, nr. 15) puteți vedea mai multe astfel de instrumente de măsură. Muzeul este deschis de miercuri până duminică, între orele 09:00–17:00.
Surse:
Nicolae Stoicescu, Cum măsurau strămoșii. Metrologia medievală pe teritoriul României. Nicolae Dunăre, Ţara Bârsei, vol. I.
Mai multe pentru tine...
