Hotel Ritz, simbolul extravaganței Belle Époque
Hoteluri luxoase există peste tot în lume, dar niciunul nu se compară cu Hotelul Ritz din Paris. Simbol al luxului și extravaganței de mai bine de 100 de ani, Ritz este unul dintre cele mai cunoscute hoteluri din lume încă din anii Belle Epoque.
Ritz a fost deschis în anul 1898 în inima Parisului, în Place Vendôme, de hotelierul elvețian César Ritz împreună cu bucătarul Auguste Escoffier. Se spune că a fost primul hotel din Europa unde fiecare cameră avea o baie, electricitate și un telefon. Ritz a devenit în curând faimos, făcându-și un renume de lux. Veneau aici capete încoronate, oameni de stat, scriitori, vedete de film și cântăreți. De aceea, astăzi, multe dintre apartamentele hotelului poartă numele oaspeților faimoși găzduiți în trecut, între care Coco Chanel și Ernest Hemingway, care au locuit la Ritz ani buni.
Situl pe care se află astăzi hotelul a fost cumpărat în 1705 de Antoine-François Bitaut de Vaillé și acolo a fost construită o reședință privată, ocupată de-a lungul anilor de mai multe familii nobiliare. Ulterior s-a deschis acolo Hôtel de Gramont, iar în 1854 clădirea a fost cumpărată de frații Péreire și transformată în sediul unei instituții financiare.
În 1888, hotelierul elvețian César Ritz și prietenul său, bucătarul francez Auguste Escoffier, au deschis un restaurant în stațiunea Baden-Baden, iar un an mai târziu au fost invitați să devină primul manager, respectiv primul bucătar al luxosului Hotel Savoy din Londra, unde rămân până în 1897. Hotelul a căpătat succes instantaneu:condus de Prințul de Wales și administrat de Ritz, Savoy a atras rapid o clientelă distinsă și foarte bogată. Cei doi au părăsit hotelul în 1897, după un scandal privind dispariția unor băuturi foarte scumpe, nu înainte însă de a fi încurajați de clienți să deschidă un hotel similiar la Paris.
Cu ajutorul lui Alexandre Marnier-Lapostolle, Ritz a cumpărat clădirea monumentală din Place Vendôme și a renovat-o complet, transformând-o într-un hotel cu 210 camere. Ritz a amenajat hotelul cu scopul de a oferi clienților bogați „tot rafinamentul pe care un prinț și l-ar dori pentru propria lui casă”. Astfel, fiecare cameră a fost dotată cu o baie proprie, cu electricitate și telefon, iar decorațiunile și mobila au fost alese după cele mai înalte standarde.
Hotelul a fost inaugurat pe 1 iunie 1898 cu o petrecere extraordinară, iar succesul a fost instantaneu. Alături de talentatul bucătar Escoffier, care putea mulțumi pe cei mai pretențioși clienți, Ritz a transformat hotelul într-un simbol al opulenței, într-atât încât în vocabularul curent al francezilor și englezilor a intrat un nou cuvânt:ritzy, sinonim al eleganței și extravaganței. Hotelul a devenit rapid locul preferat al înaltei societăți pariziene, dar și al străinilor. Aici au stat, de-a lungul anilor, Marcel Proust, F. Scott Fitzgerald, Ernest Hemingway, Regele Edward VII sau Coco Chanel, care a locuit la Ritz mai bine de treizeci de ani.
În 1919, Regina Maria a României a stat la Ritz când a mers la Paris pentru a apăra drepturile României înaintea Conferinței de Pace.
În 1940, după ocuparea Parisului de către germani, hotelul Ritz a fost transformat în sediul Luftwaffe.
Suite Impérialeeste cel mai rafinat apartament de la Ritz și a fost numit Monument Național al Franței. Aflat la primul etaj al hotelului, Suite Impériale are două dormitoare, un salon și o sală de mese. Cu perței înalță de 6 metri, candelabre impresionante și ferestre mari ce dau spre Place Vendôme, apartamentul este decorat cu mobilă în stil baroc și empire, iar patul este, se spune, identic cu cel al Mariei Antoaneta de la Versailles. De-a lungul anilor, în acest apartament au stat Hermann Göring (în anii războiului), diverși șefi de stat precum George W. Bush și șahul Iranului.
