Gara de Nord
Piatra de temelie a gării a fost pusă la 10 septembrie 1868 în prezenţa lui Carol I, pe un loc ales de domnitor.
Din 13 septembrie 1872, când s-a inaugurat această gară, s-a dat în exploatare circulaţia feroviară pe linia Roman–Galaţi–Bucureşti–Piteşti. Staţia a fost denumită iniţial Gara Târgoviştei (pentru că artera numită astăzi Calea Griviţei se numea pe vremea aceea Calea Târgoviştei) urmând ca în 1888 să ia denumirea actuală.
Chiar dacă la început această gară nu era concepută pentru a deveni principala gară a Bucureştiului, odată cu trecerea anilor aceasta a devenit principalul nod feroviar al Capitalei dar şi al României. Ea a fost construită între anii 1868-1872 fiind concepută în formă de U formată din două corpuri paralele legate la capătul dinspre ateliere de un alt corp în orientare perpendiculară, şi de-a lungul timpului i s-au adus modificări. Gara de Nord a început să devină neîncăpătoare încă din 1880, iar în 1928 gara avea şase linii pentru plecări şi patru linii pentru sosiri.
Din august 1944 s-au refacut instalaţiile de centralizare electrodinamică din gară, iar liniile şi peroanele au fost prelungite pentru a se obţine lungimi utile de 350 m. Perioada dintre 1950 şi 1990 a cunoscut o creştere foarte mare a traficului feroviar, dar din anul 1990 numărul călătorilor a scăzut de câteva ori, proces care s-a manifestat în toată România. În prezent Gara de Nord este în curs de modernizare.
