Exploatarea intensivă a resurselor din cariere și râuri în România anului 1938

Cărțile de istorie au creionat povestea unei dezvoltări imobiliare și industriale îndeosebi în perioada comunistă și oamenii cred chiar că înainte de Nicolae Ceaușescu a fost un fel de mulțimea vidă. Dacă nu construia dictatorul, nu se mai făcea nimic în patria socialistă și în cea capitalistă de după 1989.

Anuarele statistice sunt acele cărți pline de date ce nu sunt pe gustul maselor și nici experții în istorie și economie nu prea le adoră. Viața este scurtă și trebuie trăită. Dacă se deschide tomul cu date pentru anul 1938, apare o altă imagine a României burgheze, o țară în plin avânt economic și fiecare căuta să se îmbogățească și să trăiască mai bine. Chiar pâinea se găsea la liber atunci și nu pe cartelă ca-n vremea comunismului. Se construia deosebit de mult și producătorii de materiale de construcție erau asaltați de comenzi.

Pietrișul începea să fie deosebit de solicitat pentru a se lucra în beton armat și 257.548 mc de material a fost smuls din albia râurilor pentru a fi deplasat spre centrele urbane în plin avânt. Nisipul provenea din aceleași surse și era căutat pentru zidărie și finisaje. Au fost necesari 289.975 mc și statisticienii foarte exacți au mai menționat 317 t ce fuseseră raportate mai târziu. Cea mai căutată rămânea însă argila pentru cărămizi și țigle, totalul urcând până la 1.379.598 mc. Au mai sosit date din teren și au fost trecute la note de subsol. Erau acum 36 de vagoane.

România Mare se urbaniza rapid și erau construite blocuri din ce în ce mai înalte și chiar s-a uitat de riscul seismelor și de posibilitățile mecanice ale materialelor. Clădirile erau rezistente la presiunea pe verticală, dar n-au fost proiectate să facă față forțelor de forfecare din timpul acțiunii undelor seismice.

Cimentul a început să fie masiv folosit în structura imobilelor

Se cerea și multă piatră pentru obținerea de clădiri cât mai durabile și datele statistice se refereau numai și numai la carierele importante. Nici nu conta ce se extrăgea din cele mici sau ceea ce obțineau țăranii în mod rudimentar. Relieful României Mari era modificat în fiecare zi pentru a se ridica un mediu artificial al speciei umane. Numai piatră de râu a fost scoasă în volum de 40.423 mc și era foarte necesară la realizarea de drumuri. A fost exploatată în 1938 mai multă decât în orice an din perioada Marii Crize Economice și a fost mai mult decât dublu în raport cu ceea ce s-a înregistrat în anul 1931.

Piatra putea să fie utilizată în formă cât mai puțin prelucrată sau să fie tratată termic pentru obținerea de lianți necesari la lipirea cărămizilor sau la tencuiala pentru finisarea pereților. Cimentul era materialul care a început să fie masiv folosit în structura imobilelor și o adevărată furie a exploatării a cuprins clasa de afaceri. Numai în anul 1938 au ajuns la cuptoare 448.402 mc de calcar. Tot din acest tip de rocă se obținea și un alt liant, mult mai cunoscut și un clasic al construcțiilor. Varul a necesitat 230.112 mc și apoi specialiștii au observat că au mai sosit date despre 2.987 t și 26 de vagoane. Nu erau incluse în calcule producțiile țărănești, sătenii făcând tradiționalul schimb de produse în natură. Era oferit varul pentru cereale. Calcarul era folosit de către muncitori și în formă neprelucrată termic și au fost cărate de la munte spre centrele urbane 255.809 mc și 255 de tone. Clienții doreau din ce în ce mai multe clădiri realizate din materiale rezistente, durabile. Nu mai erau la modă lemnul și pământul și doar veniturile limitau accesul la produsele scumpe.

Calcarul era considerat drept o rocă mai puțin rezistentă și era cerere pe piață de piatră de origine vulcanică de cea mai bună calitate. Granitul, care are diferite culori și modele, a fost deosebit de solicitat și 231.850 mc au fost smulși din coastele munților. Bazaltul este renumit prin proprietățile fizice, dar au fost produși numai 151.746 mc, aspectul întunecat nefiind pe gustul viitorilor proprietari. În plus, era și scump în raport cu cealaltă rocă vulcanică. Mult mai căutat era andezitul, bun la pavare, și 339.023 mc și 1.700 t au fost expediate spre piața orașelor. Românii nu mai suportau tradiționalul glod de pe drumuri și doreau o calitate superioară a vieții. Mutau munți din loc pentru atingerea obiectivelor stabilite și tot nu erau mulțumiți cu ceea ce aveau.

Acest volum de materiale de construcție era unul deosebit din moment ce statul și patronii nu dispuneau de excavatoare și camioane de mare capacitate. Totuși, erau făcute eforturi pentru modernizare și se lucra intensiv în domeniul imobiliar, pofta de afaceri fiind una deosebită. Era mult de construit, dar a venit războiul mondial și fondurile au fost deturnate spre domeniul militar. A urmat apoi comunista eră în care au fost lăsate de izbeliște multe clădiri interbelice sau au fost dărâmate alături de cele mai vechi pentru a șterge amintirea altor epoci istorice. Fanatismul politic trebuia să fie limitat doar la stilul brutalist în arhitectură.

An de an au tot muncit milioane de oameni pentru a smulge din adâncuri materiale de construcție și apoi pentru a le asambla în imobile frumoase, realizate după planurile unor arhitecți recunoscuți, și apoi au venit liderii comuniști cu idei de sistematizare, cele ce ascundeau dorința de ștergere a trecutului neamului, cel ce trebuia să fie veșnic condamnat să creadă că numai ideologia adusă de tancurile sovietice a fost ceva pozitiv și unica adevărată. Era ceva asemănător cu fanatismul religios, dar lipseau divinitățile trecutului. Mintea omului inventează mereu iluzii pentru a asigura unui centru de putere controlul absolut asupra mulțimilor.

_{Foto
sus: Moară de apă în Transilvania interbelică (© Fortepan /
Péchy László)}