Epoca de aur cea frumoasǎ pentru poporul romȃn
Mulțimile din Romȃnia contemporanǎ sunt foarte puțin mulțumite de ceea ce face clasa politicǎ actualǎ și au ȋnceput sǎ se ȋntoarcǎ spre trecut. Dacǎ mulți au cǎzut ȋn trecutul religios, alții preferǎ sǎ facǎ multe comparații cu epoca de dinainte de anul 1989 și au ajuns la concluzia cǎ ȋnainte era mai bine, cǎ nu erau atȃtea nenorociri cȃte prezintǎ presa liberǎ și mai ales televiziunile obsedate de audiențe fǎrǎ limite. Oare sǎ fie corectǎ aceastǎ imagine popularǎ despre un conducǎtor bun ȋn persoana tovarǎșului Nicolae Ceaușescu, doar puțin afectatǎ de prezența Elenei Ceaușescu? Nici pe departe. Nenorocirile se țineau lanț, dar presa timpului difuza numai ceea ce se dorea sau se ordona de la București și de la partidul unic.
Ploaia de MiG-uri
Avioanele MiG-21 și-au cȃștigat un renume trist de sicrie zburǎtoare dupǎ 1989, dar nu fuseserǎ concepute inițial pentru o lungǎ duratǎ de viațǎ. Este absolut normal sǎ fie supuse riscului de accidente dupǎ decenii de activitate, motoarele cu reacție lucrȃnd ȋn condiții de stres absolut pe durate scurte de timp. Prǎbușirile au fost multe și ȋn timpul regimului Ceaușescu, o victimǎ din 20 aprilie 1989 fiind celebrul scriitor Doru Davidovici.
Toate variantele de aparate de vȃnǎtoare de origine sovieticǎ au avut probleme tehnice din cauza materialelor folosite, dar se trecea totul cu vederea pentru a se putea atinge țelul suprem al regimului comunist: revoluția mondialǎ.
Cad și avioanele de transport
Epoca globalizǎrii nu putea sǎ ocoleascǎ nici Romȃnia socialistǎ și transportul aerian a ȋnceput sǎ se dezvolte ȋn strȃnsǎ legǎturǎ cu forțele aeriene. Avionul An-24 era interesant ȋn raport cu dimensiunile țǎrii și avea o capacitate maximǎ de 52 de pasageri. Chiar dacǎ era bine proiectat și realizat, n-a fost ocolit de catastrofe. Primul a cǎzut ȋn data de 4 februarie 1970 pe muntele Vlǎdeasa și a luat sufletele a 20 de oameni. Numǎrul redus de victime poate sǎ mai explice un fenomen interesant: compania Tarom nu era rentabilǎ nici ȋn Epoca de Aur din moment ce nici mǎcar jumǎtate din locurile din aparat nu erau ocupate. Ziua de 29 decembrie 1974 a fost mult mai sȃngeroasǎ, bilanțul urcȃnd la 33 de morți. Alte douǎ s-au zdrobit de sol ȋn 1982 la Constanța și ȋn 1986 la Cluj-Napoca.
Nu erau așa de multe crime
Acesta este un clișeu repetat mereu de oamenii simpli și se vede aici impactul deosebit al televiziunii asupra mentalitǎților colective. Goana dupǎ audiențe duce la apariția unor curente de gȃndire orientate ȋmpotriva lumii libere și se adorǎ dictatura de tip totalitar.
Oare sǎ fie adevǎrate aceste cugetǎri populare? Nici pe departe. Televiziunile puteau sǎ aibǎ parte de subiecte senzaționale, dar nu exista acordul conducerii de partid și de stat pentru difuzarea unor astfel de imagini. Oare cȃtǎ audiențǎ ar fi adus cazul Rȃmaru? Cȃtǎ cernealǎ ar fi curs ȋn paginile tabloidelor din anii 1970 - 1971? Mihaela Runceanu, o voce de aur a epocii, a fost ucisǎ ȋn data de 1 noiembrie 1989 și asasinul a fost tratat cu maximǎ blȃndețe de cǎtre autoritǎțile din era democraticǎ. Era liber dupǎ 17 ani. Oare cȃt valoreazǎ viața unui artist renumit ȋn ochii judecǎtorilor? Se ȋnțelege din acest caz de ce poporul romȃn nu poate sǎ evolueze ȋn mod deosebit pe plan mondial. Talentele reale au fost ținute vreme ȋndelungatǎ ȋn temnițele mucede ale regimului comunist sau au pierit ȋn perioada de torturǎ. Nu exista o politicǎ fermǎ de ocrotire a celor ce pot face ceva deosebit și se tot dǎdea ȋnainte cu valoarea maselor populare.
Recorduri la nenorociri
Perioada de aur a comunismului a fost una strǎlucitoare și la capitolul dezastre, greu de egalat ȋn zilele democrației.
Era o vreme ȋn care nu conta libertatea personalǎ și se punea accent pe transportul ȋn comun. Cum statul trebuia sǎ facǎ mari economii din ordinul forurilor centrale, autobuzele erau ȋncǎrcate cu mult peste capacitate. Nici piesele de schimb nu prea se gǎseau și mecanicii se descurcau cum puteau pentru a le trimite pe drumurile publice. Nu este de mirare cǎ a sosit și clipa catastrofei. Un autobuz plin cu cǎlǎtori a avut o panǎ de cauciuc pe un drum din județul Botoșani și, cum o nenorocire nu vine niciodatǎ singurǎ, mașina s-a rǎsturnat ȋntr-o baltǎ. Accidentul de la Huțani, 29 iunie 1980, s-a soldat cu 48 de morți și 35 de rǎniți, dar mașina era proiectatǎ pentru numai 40 de persoane.
Recordul de victime aparține ȋnsǎ unui dezastru naval. Vasul Mogoșoaia asigura legǎtura ȋn zona Galați cu malul dobrogean și se fǎcea economie ȋn ceea ce privea numǎrul de curse. Ambarcațiunea supraaglomeratǎ a fost lovitǎ din lateral de un convoi bulgǎresc ȋn condiții de ceațǎ și a fost prǎpǎd pentru comunitatea din regiune. Au murit la 10 septembrie 1989 213 pasageri și nouǎ membri ai echipajului, dar este interesant de precizat cǎ nava fusese proiectatǎ doar pentru 160 de oameni.
Asigurarea transportului muncitorilor spre locul de activitate ȋn condiții decente nu era o preocupare a conducǎtorilor locali, mereu interesați sǎ ȋndeplineascǎ poftele liderilor de la București. Se dorea transformarea localitǎții Costești din județul Argeș ȋn oraș și era o febrilǎ muncǎ de atingere a obiectivelor stabilite prin planuri științifice. Un detașament de muncitori a fost ȋnghesuit ȋntr-un camion și nici vopseaua necesarǎ activitǎții n-a fost pusǎ separat ȋn acea zi de septembrie a anului 1974. Șoferul grǎbit a pierdut controlul mașinii pe raza localitǎții Podu Broșteni și aceasta s-a rǎsturnat, provocȃnd un adevǎrat carnagiu. Focul a declanșat un incendiu cumplit și localnicii asistau neputincioși la chinurile celor arși de vii. Au fost 31 de morți și cel puțin 20 de rǎniți. Autoritǎțile au intervenit cu ȋntȃrziere, dar au avut grijǎ sǎ ascundǎ datele catastrofei. Prestigiul regimului era mai important ca adevǎrul.
Accidentul feroviar de la Bucerdea, 7 octombrie 1968, a fost provocat de muncitor al cǎilor ferate aflat sub influența bǎuturilor alcoolice și s-a soldat cu 22 de morți și 72 de rǎniți. Consumul de tǎrie era la modǎ și ȋn era definitǎ astǎzi drept frumoasǎ ȋn raport cu prezentul. Vinovatul a fost condamnat la moarte, dar justiția era blȃndǎ cu astfel de acuzați. S-a modificat pedeapsa ȋn ȋnchisoare pe viațǎ și apoi a scǎpat din celulǎ dupǎ 18 ani. Nici n-a mai contat cǎ printre cei pieriți a fost și academicianul Emil Petrovici. Criminalii bǎuți se bucurǎ de foarte mult respect ȋn lumea romȃneascǎ. A rǎmas ȋn istorie drept cea mai mare tragedie feroviarǎ dupǎ cea din gara Ciurea, dar atunci era vremuri de rǎzboi și multǎ panicǎ din cauza atacurilor germane.
Nenorociri internaționale
Conducerea de la București a fost acuzatǎ dupǎ 1989 cǎ era atinsǎ de o boalǎ psihicǎ foarte gravǎ și megalomania se manifesta ȋn mod clar la capitolul nave maritime. Erau dorite petroliere cu un deplasament de 150.000 tdw și mineraliere asemǎnǎtoare. Un dezastru cu un astfel de vapor nu putea sǎ fie decȃt foarte spectaculos și Independența a fost incendiat ȋn urma unei ciocniri cu o navǎ greceascǎ ȋn zona Bosforului. Era 15 noiembrie 1979 și au murit 42 de marinari din cei 45 de la bord.
Se spune cǎ 13 aduce ghinion și luna octombrie a anului 1982 parcǎ a vrut sǎ confirme superstițiile contemporane. Erau curǎțate tancurile uriașe ale petrolierului Unirea ȋn largul Mǎrii Negre și o explozie devastatoare a scufundat colosul metalic, prețuit de asiguratori la 36,6 milioane de dolari ai timpului.
A cincea navǎ, Pacea, n-a mai fost finisatǎ și a fost luatǎ ȋn 1980 de cǎtre o bancǎ din Cehoslovacia ȋn contul unui ȋmprumut neachitat. Nu s-a suflat o vorbǎ despre acest incident, dovadǎ a gravelor probleme economice ale regimului comunist de la București.
Prea puține exemple
Masele de cititori sunt foarte critice ȋn lumea contemporanǎ, dar se știe cǎ tocmai criticii sunt cei ce nu mai vǎd adevǎrul. Dacǎ datele de mai sus par insuficiente, atunci sǎ trecem la informațiile oficiale ale regimului comunist. Societatea comunistǎ era departe de perfecțiunea din scrierile propagandei și se poate spune cǎ a rǎmas dominatǎ de o violențǎ deosebitǎ. Numai ȋn anul 1980 au fost condamnate pentru omor 1.295 de persoane și alte 117 pentru lovituri cauzatoare de moarte. Era o medie de aproape patru cazuri pe zi. Uciderea din culpǎ fǎcea ravagii și alte 1.186 de persoane au fost gǎsite vinovate și condamnate. Infractorii nu uitau nici de plǎcerile carnale și femeile erau ținte foarte cǎutate. Au fost trimiși ȋn celule 1.401 de vinovați.
Perioada comunistǎ n-a fost una auritǎ decȃt ȋn imaginația propagandei de partid și apoi ȋn mentalitatea colectivǎ. Se știe cǎ masele nu sunt capabile sǎ emitǎ prea multe idei de valoare și se limiteazǎ sǎ repete ceea ce pare adevǎrat. Fantezia colectivǎ este deosebit de bogatǎ, dar rǎmȃne numai fantezie.
