Emanciparea șerbilor ruși: eliberare sau trădare? jpeg

Emanciparea șerbilor ruși: eliberare sau trădare?

├Än 1861, ╚Öerbia ÔÇô  sistemul ce-i lega pe ╚Ť─âranii ru╚Öi de proprietarii de p─âm├ónturi ÔÇô era abolit la comanda ╚Ťarului. Patru ani mai t├órziu, sclavia din Statele Unite era ╚Öi ea abolit─â prin ordin preziden╚Ťial. ╚Üarul Alexandru al II-lea (1855-1881), la fel ca ╚Öi tat─âl s─âu, Nicolae I, credea c─â sclavia din America era inuman─â, ceea ce ar putea p─ârea a fi o ipocrizie, av├ónd ├«n vedere situa╚Ťia din propria-i ╚Ťar─â.

Dar ╚Öerbia din Rusia, care exista de la mijlocul secolului al XVII-lea, nu se asem─âna cu sclavia din SUA, c─âci proprietarul de p─âm├ónt nu era, ├«n mod legal, ╚Öi proprietarul ╚Öerbilor. ├Än schimb, ├«n America, sclavii negri aveau, ├«n fa╚Ťa legii, acela╚Öi statut ca animalele:ei erau considera╚Ťi a fi proprietatea st─âp├ónului, care putea face ce dorea cu ei. ├Än Rusia, rela╚Ťia tradi╚Ťional─â dintre nobili ╚Öi ╚Öerbi avea la baz─â p─âm├óntul:╚Öerbul era legat de nobil pentru c─â tr─âia pe p─âm├óntul acestuia. ├Än Rusia ╚Üarist─â, ╚Öerbii reprezentau o treime din popula╚Ťia statului ╚Öi o jum─âtate din totalul ╚Ť─âranilor;cei mai mul╚Ťi ╚Öerbi tr─âiau ├«n provinciile centrale ╚Öi occidentale ale imperiului.

Sistemul rus data din anul 1649, c├ónd a fost introdus─â o legisla╚Ťie prin care proprietarului de p─âm├ónt i se acorda autoritatea de a controla via╚Ťa ╚Öi munca ╚Ť─âranilor ╚Öerbi care locuiau pe p─âm├ónturile sale. Pentru c─â aceast─â autoritate presupunea ╚Öi puterea de a nega ╚Öerbului dreptul de a se muta altundeva, diferen╚Ťele dintre sclavie ╚Öi ╚Öerbie par a fi aproape inexistente. Nobilimea a primit aceast─â autoritate pentru ca astfel ea s─â devin─â dependent─â de ╚Üar, c─âruia trebuia s─â-i fie ╚Öi loial─â. Aceast─â loialitate trebuia transpus─â ├«n practic─â prin ├«ndeplinirea atibu╚Ťiilor militare sau administrative. ├Än acest fel, ├«mp─âra╚Ťii din dinastia Romanov (care au condus Rusia din 1613 p├ón─â ├«n 1917) au construit birocra╚Ťia civil─â a Rusiei ╚Öi armata prin crearea unei categorii de servitori publici care erau interesa╚Ťi ├«n men╚Ťinerea ╚Ťarilor la conducerea statului.

De ce era necesară abolirea șerbiei?

╚śerbia era asem─ân─âtoare sistemului feudal pe care Europa central-vestic─â ├«l cunoscuse cu c├óteva secole ├«nainte. Acest sistem disp─âruse de mult din Europa occidental─â, dar Rusia imperial─â nu a cunoscut tranzi╚Ťia c─âtre epoca comercial-industrial─â care, ├«n Vest, a f─âcut ca feudalismul s─â devin─â nefunc╚Ťional. Rusia a r─âmas, din punct de vedere economic ╚Öi social, o ╚Ťar─â ├«napoiat─â, fapt recunoscut chiar ╚Öi de elita ╚Ť─ârii. Totu╚Öi, nu to╚Ťi depl├óngeau starea statului:slavofilii din secolul al XIX-lea credeau ├«n superioritatea unei Rusii unice, t─âr├óm al unei na╚Ťiuni binecuv├óntate de Dumnezeu care nu avea nimic de ├«nv─â╚Ťat de la na╚Ťiunile corupte din Occident. ├Äns─â al╚Ťi ru╚Öi ajunseser─â la concluzia c─â dac─â na╚Ťiunea avea s─â progreseze, reformele erau necesare ╚Öi nu mai puteau fi am├ónate.

Mul╚Ťi au g─âsit un argument simplu, convenabil, pentru explicarea sl─âbiciunii ╚Öi ├«napoierii Rusiei:╚Öerbia era de vin─â ÔÇô pentru incompeten╚Ťa militar─â, pentru crizele alimentare ╚Öi suprapopulare, dar ╚Öi pentru conflictele sociale sau ├«napoierea industrial─â. Era o explica╚Ťie extrem de simplificat─â, dar nu complet lipsit─â de adev─âr. Astfel, intelectualii care cereau liberalizarea societ─â╚Ťii ruse╚Öti ╚Öi reformarea statului au ├«nceput prin a cere emanciparea ╚Ť─âranilor exploata╚Ťi.

Dezbaterea a c─âp─âtat elan odat─â cu r─âzboiul, a╚Öa cum s-a ├«nt├ómplat adesea ╚Öi ├«n alte cazuri din istoria Rusiei. Imperiul rus a intrat ├«n r─âzboiul Crimeii ├«n 1854 cu mari speran╚Ťe la victorie, dar doi ani mai r├órziu a suferit o ├«nfr├óngere grav─â ├«n fa╚Ťa alian╚Ťei anglo-franco-otomane. ╚śocul resim╚Ťit de ru╚Öi a fost profund, c─âci aceast─â na╚Ťiune se m├óndrise ├«ntotdeauna cu puterea militar─â.

Rolul Țarului Alexandru al II-lea

387px Alexanderbymakovsky jpg jpeg

Totu╚Öi, ├«nfr├óngerea ├«n r─âzboi s-a dovedit a fi un atu pentru noul ╚Üar, care urc─â pe tron chiar ├«n timpul r─âzboiului. De╚Öi el fusese, ├«nc─â de la o v├órst─â fraged─â, educat pentru a prelua ├«ntr-o zi guvernarea imperiului, observatorii str─âini au avut impresia, la ├«nceput, c─â Alexandru era timid ╚Öi nesigur. El avea ├«ns─â s─â se impun─â dup─â sf├ór╚Öitul r─âzboiului ca un ╚Ťar ambi╚Ťios ╚Öi hot─âr├ót. El nu a putut salva Rusia de la umilin╚Ťele suferite pe front, dar acest fapt l-a f─âcut s─â ajung─â la concluzia c─â, dac─â na╚Ťiunea sa avea s─â cunoasc─â stabilitatea ╚Öi pacea pe plan intern ╚Öi recunoa╚Öterea ╚Öi admira╚Ťia pe plan extern, erau necesare reformele domestice. Primul pas avea s─â fie abolirea ╚Öerbiei, a c─ârei ineficien╚Ť─â nu aducea niciun fel de beneficii nici nobililor, nici ╚Ť─âranilor, nici statului. ├Än ciuda ├«nfr├óngerii Rusiei, Alexandru a declarat c─â sf├ór╚Öitul r─âzboiului marca un moment de aur ├«n istoria na╚Ťiunii, pentru c─â venise momentul ca fiecare rus, sub protec╚Ťia legii, s─â ├«nceap─â s─â se bucure de roadele propriilor sale eforturi.

Alexandru ╚Öi-a dat seama c─â acela era cel mai bun moment pentru a ini╚Ťia reformele necesare, ├«n special cele privind starea ╚Ť─âranilor. Argumentelor de ordin social ╚Öi economic li s-au ad─âugat atunci ╚Öi cele de ordin militar. Armata era marele simbol al puterii ╚Öi statutului Rusiei;at├óta vreme c├ót armata r─âm├ónea puternic─â, Rusia ├«╚Öi putea ignora propria ├«napoiere ca na╚Ťiune. Dar ├«nfr├óngerea suferit─â ├«n R─âzboiul Crimeii zdruncinase credin╚Ťa ru╚Öilor ├«n propria invincibilitate. Dup─â 1856, ideile reformatoare nu au mai cunoscut acelea╚Öi opozi╚Ťii puternice ca ├«nainte, chiar ╚Öi unii nobili d├óndu-╚Öi seama c─â ╚Öerbia nu mai func╚Ťiona din moment ce nu putuse s─â ofere Rusiei solda╚Ťii de care ar fi avut nevoie.

Astfel, ├«n 1856, Alexandru al II-lea ╚Öi-a anun╚Ťat nobilii c─â ÔÇ×situa╚Ťia actual─â [...] nu mai poate r─âm├óne neschimbat─â. E mai bine s─â distrugem ╚Öerbia de sus dec├ót s─â a╚Ötept─âm momentul c├ónd va ├«ncepe s─â se distrug─â de josÔÇŁ. ╚Üarul cerea o reform─â de sus ├«n jos, pentru a evita conflictele sociale grave ce ar fi ap─ârut ├«n cazul unei revolte a ╚Ť─âranilor. Aceste cuvinte ale ╚Üarului sunt foarte des citate, ├«ns─â nu ╚Öi urm─âtoarea fraz─â rostit─â de Alexandru:ÔÇ×V─â rog, domnilor, s─â v─â g├óndi╚Ťi cum acest lucru poate fi dus p├ón─â la cap─ât.ÔÇŁ Alexandru era hot─âr├ót s─â elimine ╚Öerbia, dar a f─âcut ├«n a╚Öa fel ├«nc├ót ÔÇô f─âc├óndu-i chiar pe proprietarii de p─âm├ónturi responsabili cu conceperea unui plan ÔÇô nobililor s─â le fie foarte greu fie s─â i se opun─â, fie s─â-l ├«nvinov─â╚Ťeasc─â pe el dac─â planurile concepute de ei nu ar fi func╚Ťionat.

├Än urm─âtorii cinci ani, mii de oficiali, organiza╚Ťi ├«n diverse comitete, au conceput mai multe variante pentru abolirea ╚Öerbiei. Odat─â ce munca a fost terminat─â, nobilii ╚Öi-au prezentat propunerile ├«n fa╚Ťa ╚Üarului, care a abolit oficial ╚Öerbia printr-o proclama╚Ťie imperial─â.  

Tr─âdarea ╚Ť─âranilor?

M─âsurile g├óndite, de╚Öi p─âreau avantajoase la ├«nceput, s-au dovedit a avea consecin╚Ťe grele asupra ╚Ť─âranilor. Nu ei erau beneficiarii reformei, ci proprietarii de p─âm├ónt. Faptul nu trebuie s─â ne surprind─â, av├ónd ├«n vedere c─â nobilii fuseser─â cei care concepuser─â legea. Compensa╚Ťiile pe care proprietarii de p─âm├ónt aveau s─â le primeasc─â pentru p─âm├óntul dat ╚Ť─âranilor erau mult mai mari dec├ót valoarea real─â a propriet─â╚Ťilor pierdute;├«n plus, li se rezerva dreptul de a decide ce parte a p─âm├óntului cedeaz─â ╚Ť─âranilor (astfel, ei puteau p─âstra pentru ei cele mai fertile p─âm├ónturi, iar ╚Ť─âranii primeau terenurile mai pu╚Ťin productive).

├Än plus, ├«n timp ce proprietarii de p─âm├ónt primeau compensa╚Ťii financiare, ╚Ť─âranii trebuiau s─â pl─âteasc─â ce primeau. ╚śi din moment ce prea pu╚Ťini dintre ei aveau suficien╚Ťi bani economisi╚Ťi, au trebuit s─â recurg─â la ipoteci. ├Än cele din urm─â, de╚Öi ├«mprumuturile oferite ╚Ť─âranilor aveau dob├ónzi relativ mici, ei ajungeau s─â pl─âteasc─â sume care dep─â╚Öeau cu mult valoarea terenurilor primite. Practic, ├«n urma reformei, fo╚Ötii ╚Öerbi nu se puteau considera a fi mai liberi ca ├«nainte. Prin reforma administrativ─â ce a ├«nso╚Ťit eliberarea din ╚Öerbie ╚Öi ├«mpropriet─ârirea, autorit─â╚Ťile centrale au f─âcut ├«n a╚Öa fel ├«nc├ót ╚Ť─âranii s─â r─âm├ón─â practic dependen╚Ťi nu de proprietarul de p─âm├ónt, ci de comuna ├«n care tr─âiau (numit─â mir/đ╝đŞĐÇ).

Modul ├«n care aceste reforme au fost concepute arat─â care era atitudinea tradi╚Ťional─â a administra╚Ťiei ruse╚Öti fa╚Ť─â de ╚Ť─âr─ânime:fric─â ╚Öi dispre╚Ť profund. ╚Ü─âranii erau v─âzu╚Ťi ca o for╚Ť─â periculoas─â ce trebuia controlat─â. ├Än spatele cuvintelor frumoase cu ajutorul c─ârora emanciparea a fost prezentat─â maselor st─âtea credin╚Ťa c─â ╚Ť─âranii ru╚Öi trebuiau controla╚Ťi, altfel ei puteau fi o adev─ârat─â amenin╚Ťare pentru ordinea existent─â ├«n stat. Chiar dac─â, teoretic, reforma din 1861 le-a oferit ╚Ť─âranilor p─âm├ónt, ea nu le-a oferit ╚Öi o adev─ârat─â libertate.

Semnifica╚Ťia emancip─ârii

Emanciparea ╚Öerbilor a fost prima din mai multe m─âsuri luate de Alexandru al II-lea ca parte a unui program mai vast ce a inclus reforme ├«n legisla╚Ťie, armat─â ╚Öi administra╚Ťie, precum ╚Öi acordarea de libert─â╚Ťi presei ╚Öi universit─â╚Ťilor. Dar Alexandru nu a luat aceste m─âsuri pentru c─â era un adept convins al liberalismului. Conform documentelor Ministerului de Interne, Rusia a cunoscut, ├«ntre 1826 ╚Öi 1854, 712 de revolte ╚Ť─ârne╚Öti. Astfe, adopt├ónd unele din m─âsurile pe care le cereau intelecualii, dar ├«n acela╚Öi timp p─âstr├ónd controlul asupra ╚Ť─âranilor, ╚Üarul a urm─ârit s─â sl─âbeasc─â tensiunile socio-politice ce amenin╚Ťau sistemul. ├Än plus, el spera c─â ╚Ť─âr─ânimea emancipat─â, recunosc─âtoare pentru darurile pe care  generosul ╚Üar i le-a f─âcut, avea s─â ofere recru╚Ťii de care armata ÔÇô simbolul ╚Öi garan╚Ťia m─âre╚Ťiei Rusiei ÔÇô avea nevoie.

├Än ciuda lipsurilor acestei reforme, emanciparea a fost preludiul celui mai amplu plan de reforme pe care Rusia imperial─â ├«l cunoscuse p├ón─â ├«n acel moment. Totu╚Öi, reforma agrar─â din 1861 a fost un e╚Öec. Prin proclama╚Ťia imperial─â din 1861, Rusia promitea c─â p─â╚Öe╚Öte ├«ntr-o er─â nou─â, dar a r─âmas blocat─â ├«n ├«napoierea sa. Criticii radicali ai regimului ╚Ťarist au sus╚Ťinut c─â ╚Üarul ╚Öi guvernul au f─âcut aceast─â reform─â cu inten╚Ťia clar─â de a-i tr─âda pe ╚Ť─ârani. Totu╚Öi, trebuie avut ├«n vedere c─â adev─ârata inten╚Ťie a lui Alexandru era de a produce rezultate care aveau s─â fie benefice pentru regimul s─âu, anume detensionarea situa╚Ťiei sociale a ╚Ť─âranilor ╚Öi prevenirea revoltelor.

╚Üarul poate fi ├«ns─â ├«nvinuit pentru faptul c─â nu a for╚Ťat limitele reformei. Adev─ârul e c─â Alexandru al II-lea s-a confruntat cu aceea╚Öi dilem─â pe care au avut-o ╚Öi ceilal╚Ťi ╚Ťari reformatori ├«ncep├ónd cu Petru cel Mare:cum s─â reformeze sistemul f─âr─â a afecta interesele claselor privilegiate care au construit ╚Öi sus╚Ťinut Rusia Imperial─â. Problema nu a fost niciodat─â rezolvat─â satisf─âc─âtor pentru c─â ╚Ťarii nu au mers niciodat─â p├ón─â la cap─ât ├«n confruntarea nobilimii. Iar c├ónd planurile lor nu mergeau a╚Öa cum trebuie sau era prea dificil s─â le pun─â ├«n practic─â, Romanovii abandonau reformele ╚Öi se ├«ntorceau la represiune.

Emanciparea ╚Ť─âr─ânimii trebuia s─â dea Rusiei stabilitatea economic─â ╚Öi social─â necesar─â pav─ârii drumului pentru dezvoltarea comercial─â ╚Öi industrial─â. Efectul nu a fost ├«ns─â cel scontat;reforma i-a speriat pe nobili ╚Öi i-a dezm─âgit pe radicali. C├ót despre slavofilii care doreau ca Rusia s─â-╚Öi p─âstreze tradi╚Ťiile, ├«n opinia lor reforma a mers prea departe. Progresi╚Ötii considerau ├«ns─â c─â schimb─ârile nu erau suficiente ╚Öi au continuat s─â cread─â c─â Rusia are nevoie de transform─âri sociale majore.

Mul╚Ťi istorici au sugerat c─â Rusia imperial─â, cu cel pu╚Ťin un secol ├«naintea Revolu╚Ťiei din 1817, intrase ├«ntr-o criz─â institu╚Ťional─â din cauza faptului c─â sistemul ╚Ťarist nu a reu╚Öit s─â g─âseasc─â solu╚Ťiile potrivite pentru problemele cu care se confrunta. Dac─â statul avea s─â se modernizeze, adic─â s─â-╚Öi dezvolte agricultura ╚Öi industria ├«n a╚Öa fel ├«nc├ót s─â-╚Öi poat─â sus╚Ťin─â popula╚Ťia ├«n cre╚Ötere ╚Öi s─â poat─â concura cu vecinii ╚Öi competitorii asiatici ╚Öi europeni, el trebuia s─â-╚Öi modifice ├«n primul r├ónd institu╚Ťiile. ├Äns─â nu a putut ÔÇô sau nu a vrut ÔÇô s─â mearg─â ├«n direc╚Ťia acestor reforme. Astfel, emanciparea ╚Ť─âranilor devine un exemplu al  incapacit─â╚Ťii ╚Üarului de a rezolva probleme statului. Aceast─â reform─â putea face ca Rusia s─â porneasc─â pe o cale de modernizare, dar ╚Öansa a fost pierdut─â.

Sursa:www.historytoday.com