Doamna și dictatorul

Războiul Insulelor Falkland este un exemplu istoric perfect pentru modul în care o dictatură, junta din Argentina în acest caz, pornește un război catastrofal doar din dorinţa de a obţine popularitate acasă și de a prelungi, astfel, durata de viaţă a regimului.

Generalul Leopoldo Galtieri, șeful juntei de la Buenos Aires, știa că pierdea în popularitate. Dictatura militară nu reușea să rezolve problemele economice cronice ale naţiunii, în timp ce politicile criminale prin care regimul elimina orice opozant sau bănuit disident însângerau societatea argentiniană. Soluţia, considerată foarte simplă, a fost să dea poporului sentimentul unei victorii naţionale prin ocuparea Insulelor Falkland, subiect de dispută cu Marea Britanie. La prima vedere, planul avea toate șansele de reușită.

Marea Britanie era departe și se afla într-o perioadă marcată de dispute politice interne legate de reformele economice puse în practică de guvernarea Margaret Thatcher. Mai mult, cabinetul de la Londra tocmai aprobase tăieri bugetare semnificative în domeniul apărării, inclusiv prin reducerea capacităţilor flotei militare britanice. În aceste condiţii junta de la Buenos Aires a mizat că Regatul Unit nu va interveni pentru a-și elibera posesiunile din Atlanticul de Sud și că dictatura militară va livra populaţiei un triumf militar cu costuri foarte mici.

Doamna de Fier nu și-a dezminţit renumele. A organizat imediat o forţă expediţionară și a transmis mesajul ferm că nu va accepta agresiunea. Organizaţia Naţiunilor Unite a condamnat invadarea Insulelor Falkland și a cerut retragerea imediată a forţelor argentiniene. Refuzul Argentinei a dus, după zece săptămâni de război, la înfrângerea lui Galtieri şi a juntei sale.

În Marea Britanie, suportul pentru Margaret Thatcher a crescut enorm, iar următoarele alegeri au fost câștigate de Doamna de Fier cu o majoritate covârșitoare.

În Argentina, pierderea războiului a dus la răsturnarea dictaturii militare. Membrii regimului miliar au fost judecaţi pentru uciderea a mii de persoane și încălcarea gravă a drepturilor omului.

În Insulele Falkland, printr-un un referendum organizat în 2013, populaţia s-a pronunţat pentru rămânerea în cadrul Marii Britanii. Din cei 1672 de cetăţeni cu drept de vot, s-au prezentat la urne 1517, dintre care 1513 au răspuns că vor să rămână teritoriu britanic.

Articolul a fost publicat în numărul 255 al revistei „Historia”, disponibil la toate punctele de distribuție a presei, în perioada 14 aprilie - 14 mai, și în format digital pe platforma paydemic.