Dezvoltarea urbanistică a orașului Cetatea Albă, în timpul Marii Crize Economice

România Mare a apărut în anul 1918 și a început să se vadă consecințele formării statului național prin dezvoltarea economiei și creșterea prosperității comunităților, vitezele de creștere fiind diferite în funcție de condițiile geografice și de politica autorităților. Cetatea Albă avea o așezare geografică ideală deoarece limanul Nistrului putea să asigure un trai îmbelșugat în urma dezvoltării pescuitului. Ieșirea la Marea Neagră ar fi permis o scurgere a resurselor agricole spre piața mondială și exista o cerere mare de alimente în lumea occidentală.

Situarea pe graniță ar fi fost interesantă pentru dezvoltarea comerțului cu lumea de dincolo de fluviu, cea în care se realiza o industrializare forțată și cu ritmuri înalte de creștere a producției. Conform regulilor economice, important este să vinzi mărfurile la un preț bun și nu să le produci în cantități mari.

Cetatea Albă a intrat în componența Regatului României în anul 1918 și s-a început o muncă de transformare și modernizare după ce războiul mondial dusese la o stagnare. Trebuia să fie totul refăcut. Statistica românească dă pentru anul 1929, cel ce este considerat drept de debut pentru Marea Criză Economică, ridicarea a 26 de clădiri cu 30 de apartamente. A fost un proces aproape permanent de dezvoltare și numai în 1930 a fost înregistrată o scădere prin ridicarea completă a numai 21 de construcții cu 24 de spații de locuit. Cele mai multe imobile au fost realizate în 1932 și atunci au fost înregistrate 36 de edificii cu 40 de apartamente. Au fost ridicate în perioada 1929 – 1934, cea definită drept cea mai dificilă din punct de vedere economic, 173 de clădiri, ceea ce indică un progres în ceea ce privește zestrea edilitară a urbei de pe malul Nistrului și care era dominată de zidurile puternicelor fortificații din piatră.

Un istoric contemporan ar putea scrie că era o dezvoltare prea lentă și imediat ar fi de vină autoritățile locale și cele de la București. Orașul Cetatea Albă creștea treptat, fără să fie o politică forțată de lichidare a satelor după model sovietic. Marea problemă era însă provocată de politica Moscovei, autoritățile comuniste blocând orice trecere peste Nistru și schimburile comerciale cu România erau interzise, ceea ce a dus la o stagnare edilitară.

Era foamete cumplită în zona Ucrainei în 1933 și ar fi fost utile exporturile de cereale din sudul Basarabiei la schimb cu fier, mașini, textile, cărbuni sau alte produse ale industriei sovietice. Moscova nu avea însă planuri pentru dezvoltarea regiunilor din lumea capitalistă și pe graniță era folosită din plin muniția de război, inclusiv gloanțele de tip dum – dum, cele ce provocau răni cumplite și erau interzise de legile războiului modern. Nu se încurca Stalin de prevederile actelor zise capitaliste și Nistrul a rămas în perioada interbelică o frontieră închisă și atunci când au fost reluate relațiile diplomatice dintre România și Uniunea Sovietică.

Progresele economice legate de dezvoltarea comerțului erau deosebit de vizibile în cazul orașului Oradea, cel ce întreținea afaceri deosebite cu Ungaria, Austria și Germania. În anul 1929, au fost ridicate 258 de clădiri cu 574 de apartamente și se demonstra astfel că exista o cerere mare de locuințe noi și nici vorbă de vreo supraproducție. Chiar se poate scrie că erau prea puține construcții în raport cu dorințele clienților. Totuși, o clădire nu se ridică prin simple vrăji ca-n povești și este mare nevoie de bani, materiale și de forță de muncă. Ofensiva edilitară a continuat și au apărut în anul următor 641 de clădiri cu 713 apartamente. Era o schimbare la față a urbei de malul Crișului Repede și se putea vedea că dezvoltarea economică se poate realiza fără să fie necesare actele teroriste ale poliției politice și ale conducerii de partid și de stat.

Politica lui Iosif Vissarionovici Stalin a adus numai sărăcie și nenorociri. N-a fost vreodată interesat să asigure prosperitatea maselor deoarece ar fi rezultat formarea de averi personale și un început de gândire capitalistă. A fost normal ca orașul Cetatea Albă să nu poată prospera în condițiile în care oamenii se temeau în orice moment de declanșarea unui război de către puternicul vecin militarizat din est.

_{Foto sus: Cetatea Albă. Biserica Grecească, în perioada
interbelică (© iMAGO Romaniae)}