Prima vizită regală la Oradea. Regina Maria: „Am fost tratați aproape ca niște sfinți”
Românii din provinciile eliberate au nutrit o profundă şi sinceră veneraţie pentru familia regală a României. În Basarabia, populaţia rurală l-a înzestrat pe Ferdinand cu cognomenul „regele ţăranilor”, după ce monarhul a încredinţat-o că în curând se vor petrece mari transformări în economia agrară a regiunii şi ţărănimea va fi împroprietărită. Transilvănenii i-au îmbogăţit zestrea cu apelativele „împăratul nostru” şi „Mihaiu al doilea”, ultimul dintre acestea având darul de a scoate la lumină figura ilustrului voievod unificator, adânc întipărită în conştiinţa românilor ardeleni, cu care locuitorii îl asemănau pe Ferdinand. Regina Maria s-a bucurat la rândul ei de aceeași adulare împărtăşită de monarh. Ardelenii au numit-o „mama noastră” şi „mamă bună”, denominaţii care o vor sensibiliza până la lacrimi pe tot parcursul solicitantului turneu pe care familia regală îl va întreprinde în Transilvania.
După cum mărturisea în jurnalul său Regina Maria, turneul a debutat sub auspiciile triste prilejuite de refuzul prinţului moştenitor de a-şi însoţi părinţii în Transilvania, atitudine determinată de decizia tatălui său, Regele Ferdinand, de a-l despărţi de Zizi Lambrino, cu care se căsătorise fără aprobarea Casei regale. După o ceartă zdravănă cu monarhul, Carol s-a împuşcat în picior şi în felul acesta şi-a zădărnicit plecarea în Ardeal.
La Oradea, însă, familia regală s-a bucurat de primirea entuziastă cu care a fost întâmpinată de miile de ţărani veniţi să-şi vadă eroii biruitori şi a fost copleşită de dragostea pe care aceştia i-au arătat-o pe tot parcursul şederii ei în oraşul de pe Crişul Repede. Prefectul Coriolan Pop solicită ca oraşul să fie împodobit sărbătoreşte – de la gară până la „Şcoala de cadeţi” şi pe străzile laterale, casele urmau să arboreze drapele tricolore. Pregătirile au durat patru zile şi nopţi, sub îndrumarea lt. colonelului Take Ionescu, şi au transformat Piaţa Mică (azi Piaţa Unirii) „într-un rai”. Regina Maria nota în jurnal: „Am ajuns la Oradea Mare, un oraş mare şi frumos, unde, cu puţin timp în urmă, bolşevicii unguri erau la putere, comiţând orori monstruoase, şi pe care trupele noastre l-au eliberat şi ocupat. Am avut o primire extraordinară. Bucurie frenetică a populaţiei care a venit din toate satele din jur ca să ne salute. Costume minunate, ovaţii extraordinare, slujbe religioase în toate bisericile, inspectarea trupelor, defilarea trupelor, apoi întreaga populaţie care a venit, în grupuri separate, cu preoţi în frunte, fiecare reprezentându-şi propriul sat. O privelişte minunată şi impresionantă, toţi conştienţi de eliberarea lor, aclamându-ne ca pe eliberatorii lor, într-adevăr, un moment măreţ şi mulţi ochi plini de lacrimi”.
În faţa Palatului episcopiei greco-catolice a dansat un grup de căluşari din Nojorid, spre bucuria celor prezenţi
Vizita a fost fructuoasă, întrucât monarhii au putut pe această cale să-şi cunoască îndeaproape noii supuşi, chiar dacă programul a fost extrem de solicitant şi de obositor. „Masa comună militară foarte mare care a durat 2 ½ ore. Aceste mese lungi constituie unica tortură. Ne-am dus la palatul episcopal şi acolo am primit, mai întâi, văduvele şi orfanii unor români care au fost ucişi de unguri şi, apoi, nenumărate delegaţii din partea grupărilor din oraş: români ortodocşi, uniţi, catolici, protestanţi, evrei, preoţi, autorităţile oraşului, ale şcolilor, delegaţi ai comercianţilor, ai universităţii, ai ţăranilor, ai femeilor din oraş, iar, în cele din urmă, chiar şi o societate corală. A fost interesant, interminabil şi epuizant” – consemna regina în jurnal.
Suveranii continuă turneul prin Transilvania
De la Oradea, suita regală s-a deplasat la Bichiş (Békéscsaba – azi în Ungaria), a trecut cu bine peste incidentul produs de deraierea unui vagon al trenului, iar regele şi regina au avut parte de o primire fastuoasă, chiar dacă manifestaţia a fost la o scară mai redusă faţă de ziua precedentă; în schimb, grupurile de ţărani îmbrăcaţi în straie populare au impresionat-o plăcut pe regină. „Ţăranii erau înşiruiţi pe străzi în costume minunate, mai ales frumoasele haine din stofă groasă de lână, toate brodate cu roşu pe alb. Fiecare grup purta un mare drapel tricolor pe care-l flutura, atmosfera părea plină de culoare, iar în ce priveşte ovaţiile şi uralele, ele erau asurzitoare” – consemna Regina Maria. Regele a primit în audienţă o delegaţie a românilor bănăţeni, în frunte cu episcopul unit al Lugojului, Valeriu Frenţiu, care i-au solicitat monarhului să depună toate eforturile pe lângă Consiliul suprem al Conferinţei de Pace pentru rămânerea întregului Banat între graniţele României. Apoi, iluştrii oaspeţi şi-au continuat turneul la Carei. Au primit onorul din partea soldaţilor Regimentului 2 Vânători, comandat de generalul Traian Moşoiu, după care au asistat la defilarea ţărănimii române din judeţ, regina fiind încântată de prezenţa unui grup de mirese din Oaş, costumate în portul specific satelor din care veneau: „Aici, unele fete tinere (mirese) şi-au elaborat o construcţie pe cap, un fel de cunună de flori din lână împletită cu panglici şi mărgele, iar părul lor era împletit într-un fel de coadă ca o reţea, lăsată pe spate, care, probabil, necesită ore întregi de făcut”.
A doua vizită la Oradea, în iulie 1919
Familia regală va mai fi prezentă la Oradea şi la sfârşitul lunii iulie 1919, vizita fiind motivată de evoluţia situaţiei militare pe frontul de pe Tisa, unde armatele române, staţionate aici încă de la finele lunii mai, au trebuit să riposteze atacurilor declanşate de unităţile armatei bolşevice maghiare. Aşadar, în după-amiaza zilei de 29 iulie 1919, Regele Ferdinand a sosit la Oradea, aflându-se în drum către frontul de pe râul Tisa, unde urma să se edifice în legătură cu reuşita ofensivă a armatelor române şi cu evoluţia acţiunilor militare ale acestora. Suveranul a fost primit în gara oraşului cu onoruri de o mică suită militară, întrucât şederea la Oradea a fost de foarte scurtă durată, după cum succintă a fost şi relatarea în presa locală: „Maiestatea Sa Regele Ferdinand a sosit Marţi seara la Oradea, fiind întâmpinat la gară de căpeteniile militare şi civile. După o scurtă pauză în gară, regele şi-a urmat călătoria spre front, ţinând ca în noile lupte grele ce se dau la Tisa, căpitanul oştirii româneşti să fie de faţă în mijlocul oştenilor săi”, se menţiona în periodicul „Tribuna Bihorului”.
A doua zi, în 30 iulie 1919, a sosit la Oradea şi Regina Maria, pentru a-şi îndeplini mai vechea sa preocupare de alinare a suferinţelor soldaţilor răniţi. Maiestatea sa a venit însoţită de o echipă de surori de caritate şi a adus echipament pentru un spital militar de campanie. Apoi a vizitat spitalele militare din Oradea şi din Băile Felix, după care a plecat la Cluj spre a se îngriji şi de stabilimentele spitaliceşti din capitala Transilvaniei. „Miercuri a sosit cu tren special şi Maiestatea Sa Regina Maria. Abia săptămânile trecute părăsise Ardealul, lăsându-ne inimile pline de mândrie şi mângâiere, şi iată-o, crăiasa noastră, se întoarce şi vine iarăşi între noi, de data asta însă ca mama răniţilor. Vine să cerceteze spitalele şi să mângâie cu vorbe de mamă iubitoare pe scumpii ei oşteni, răniţi în luptele de la Tisa. A adus cu sine un întreg spital de campanie. Îmbrăcată ca soră de caritate, regina a vizitat de-a-rândul spitalele cu răniţi din Oradea. Însoţitorii povestesc că s-au petrecut scene de pătrunzătoare duioşie. Mulţi soldaţi au plâns văzând pe regina la căpătâiul lor. A doua zi, Maiestatea Sa Regina a ieşit cu automobilul la băile de la Felix, pe urmă s-a înapoiat la Cluj, pentru a vizita spitalele de acolo”.
Supusă presiunii armatelor române, armata bolşevică maghiară se va dezintegra în următoarele zile după înfrângerea suferită la Szolnok. În disperare, liderul bolşevic Kun Béla va cere sprijin militar Rusiei bolşevice, solicitând guvernului condus de Lenin să ordone deschiderea unor fronturi în Galiţia şi Bucovina, spre a zădărnici înaintarea trupelor române către Budapesta. Ruşii bolşevici aveau însă de gestionat probleme mult mai stringente generate de luptele de pe propriul teritoriu, aşa că liderii bolşevici maghiari vor abandona puterea şi se vor refugia în Austria şi Elveţia. În 2 august 1919, câteva unităţi româneşti se aflau în periferiile răsăritene ale capitalei ungare, iar în 4 august vor ocupa Budapesta. Comunicatul oficial al Marelui Cartier General anunţa a doua zi: „Ieri, în 4 August, la orele 4, Budapesta a fost ocupată de trupele noastre. Populaţia a primit armata română cu linişte şi încredere şi pe alocurea cu manifestaţiuni de bucurie”.
FOTO SUS: Regina Maria la Oradea, prinsă în horă cu Iuliu Maniu, preşedintele Consiliului Dirigent al Transilvaniei, şi cu ţăranii bihoreni veniţi s-o întâmpine
Acest text este un fragment din articolul "Prima vizită a familiei regale în Transilvania unită cu Țara. Oradea, prima oprire", publicat în numărul 209 al revistei Historia, disponibil la toate punctele de distribuţie a presei în perioada 15 iunie-14 iulie 2019 şi în format digital, pe paydemic.com
