Decapitarea unui copil în urmă cu 850.000 de ani oferă noi dovezi ale canibalismului în Spania

O vertebră cervicală umană descoperită recent în situl Gran Dolina, din lanțul muntos Sierra de Atapuerca (Spania), datată acum 850.000 de ani, oferă noi dovezi convingătoare ale canibalismului practicat de oamenii timpurii. Osul aparține unui copil cu vârsta estimată între doi și patru ani și prezintă tăieturi clare, interpretate de cercetători ca semne de decapitare deliberată.

O vertebră, o dovadă tulburătoare

Echipa de la IPHES-CERCA, care coordonează săpăturile arheologice, este convinsă că această descoperire demonstrează exploatarea cărnii umane de către indivizi aparținând speciei Homo antecessor, inclusiv a copiilor.

„Este un caz cu totul excepțional”, explică dr. Palmira Saladié, cercetător în cadrul IPHES-CERCA și co-director al săpăturilor de la Gran Dolina. „Ceea ce atrage atenția nu este doar vârsta copilului, ci și precizia tăieturilor.” Vertebra prezintă incizii deliberate, în puncte anatomice cheie necesare pentru separarea capului, ceea ce constituie o dovadă clară că acel copil a fost tratat similar cu alte prăzi animale.

Dovezi recurente de canibalism

Vertebra face parte dintr-un lot de zece oase umane descoperite în iulie în nivelul TD6 al sitului Gran Dolina, toate atribuite speciei Homo antecessor. Unele dintre aceste oase prezintă fracturări intenționate și urme de jupuire, tipice procesării sistematice a cărnii – exact aceleași trăsături observate și pe oasele animalelor consumate de oamenii preistorici din aceeași zonă.

Saladié subliniază că nu este pentru prima dată când un astfel de comportament este documentat în Atapuerca. Acum aproape trei decenii, același nivel arheologic a oferit cele mai vechi dovezi confirmate de canibalism uman. „Ceea ce documentăm acum este continuitatea acelui comportament: tratarea morților nu era o excepție, ci o practică repetată”, afirmă cercetătoarea. În calitate de expertă în tafonomie și specialistă în canibalismul preistoric, Saladié consideră că această descoperire întărește ideea că morții erau transformați în hrană de către semenii lor.

O practică legată de supraviețuire și control teritorial?

Descoperirea aduce sprijin și pentru ipoteza conform căreia canibalismul nu era doar un act de supraviețuire, ci și un posibil mijloc de control teritorial. În aceeași campanie de săpături, cercetătorii au descoperit și o latrină de hiene, cu peste 1.300 de coprolite (excremente fosilizate), depuse exact peste stratul unde au fost găsite resturile umane. Această apropiere verticală sugerează alternanța prezenței oamenilor și a prădătorilor în peșteră, semn al unei competiții dure între specii într-un mediu ostil.

Urmează și alte descoperiri?

Echipa de la Atapuerca crede că în zonele încă neexcavate ale nivelului TD6 s-ar putea afla și alte rămășițe umane. „În fiecare an apar dovezi noi care ne obligă să ne redefinim felul în care trăiau, mureau și își tratau morții oamenii acum aproape un milion de ani”, a concluzionat dr. Saladié.

🔍 Context similar:

• Polonia – Dovezi de canibalism ritualic vechi de 18.000 de ani în peștera Maszycka (februarie 2025)
• Marea Britanie – Oase măcelărite indică canibalism și excludere violentă în epoca bronzului (decembrie 2024)

Această descoperire de la Atapuerca adaugă o piesă crucială în puzzle-ul evoluției umane timpurii, relevând comportamente la granița dintre supraviețuire extremă și strategii culturale ale primilor oameni din Europa.