Soldați americani care au participat la debarcarea din Normandia (© Wikimedia Commons)

Debarcarea din Normandia: Cum au fost germanii păcăliți de aliați

Debarcarea din Normandia, a reprezentat o operațiune aliată îndrăzneață și riscantă executată în condițiile în care forțele germane erau alertate. Reușita invaziei aliate, cunoscută ca Operațiunea Overlord, s-a datorat în mare parte informațiilor obținute despre sistemele defensive, dispunerea forțelor și planurile de acțiuni germane, precum și acțiunilor de influențare și înșelare militară. Interceptările ULTRA (denumite „sursele cele mai secrete”) și agenții dublii controlați de contraspionajul britanic (denumite „mijloace secrete”) au reprezentat instrumentele de bază și cheia succesului aliat în acțiunile de înșelare militară.

De-a lungul războiului, Aliații au executat numeroase operațiuni de înșelare militară în toate teatrele de operațiuni militare. Am amintit de acțiunile de derutare și înșelare a conducerii germane privind debarcarea din Sicilia și eforturile aliate de a imobiliza forțe germane cât mai departe de Frontul de Est sau Mediterana. În 1944, scopul era convingerea conducerii germane că debarcarea se va executa în zona Pas de Calais și că cele mai bune trupe germane (în special unitățile blindate) trebuiau dislocate în această zonă. În iunie 1943, șeful Programului XX, Thomas „Tar” Robertson, afirma că fiecare agent german din Marea Britanie se afla sub controlul structurii sale. Fără doar și poate, sistemul XX era o armă deosebit de eficientă.

În noiembrie 1943, atașatul militar japonez de la Berlin a transmis un raport de 32 de pagini cu privire la sistemele defensive construite în cadrul Zidului Atlanticului, în care detalia numărul și locația fiecărui element al sistemului de apărare de coastă de la bateriile de coastă până la dispunerea aruncătoarelor de bombe sau a armamentului automat și antitanc.

În a doua jumătate a războiului, comunicările ambasadelor japoneze din Europa au fost de o valoare informativă deosebită, deoarece transmiteau centralei din Tokio versiunea proprie asupra evaluărilor și intențiilor germane. Astfel, interceptările MAGIC (decriptarea mesajelor diplomatice japoneze), deosebit de utile războiului din Pacific, și-au găsit aplicabilitate și în teatrul de război din Europa (debarcarea din Normandia, de exemplu), fiind la fel de importante ca și decriptările ULTRA. Evident, japonezii nu aveau nici cea mai mică idee despre faptul că ofereau pe tavă informații cruciale Aliaților.

„Fortitude South” era denumirea codificată a planului de înșelare militară privind debarcarea din Normandia. Scopul său strategic era de a masca data și local atacului, precum și natura sa – debarcare reală sau doar o diversiune. „Fortitude North” era denumirea codificată a planului de înșelare militară legat de o potențială invazie a Norvegiei plecând din nordul Marii Britanii și se baza pe teama cunoscută a lui Hitler pentru o asemenea acțiune aliată. În cadrul operațiunii „Cooperhead” a fost implicat un actor britanic, asemănător mareșalului Bernard Montgomery, într-o serie de evenimente în Gibraltar, în fața unui cunoscut agent german, cu câteva zile înainte de debarcare, pentru a semnala că invazia nu era iminentă. Nu în ultimul rând, operațiunea „Ironside” amenința cu un atac în regiunea Bordeaux, din sud-vestul Franței, plecând de la bazele din sudul Marii Britanii și SUA.

ULTRA a dezvăluit că germanii au supraestimat efectivele aliate din Marea Britanie în 1943, lucru datorat fără îndoială planurilor de înșelare militară. Inițiatorii acestor planuri au creat o structură fictivă dislocată în sud-estul Angliei – Grupul 1 Armate american (FUSAG), comandat de generalul-locotenent George Patton și având în subordine 150.000 de militari, considerat de germani unul dintre cei mai buni comandanți aliați. FUSAG a beneficiat de unități fictive, măsuri de camuflare a tehnicii de luptă și activităților și trafic radio fals.

Comunicațiile comandantului forțelor germane din Franța, interceptate de britanici

În martie 1944, GC&CS reușește interceptarea și decriptarea comunicațiilor prin radio-teleimprimator cifrate „FISH” dintre Berlin și comandamentul mareșalului Gerd von Rundstedt, comandantul forțelor germane din Franța. Această nouă sursă a furnizat informații importante despre planurile și intențiile germane, precum și estimări operative cu privire la invazie. Fără îndoială, planurile de înșelare militare elaborate de Aliați se datorează enorm criptanaliștilor de la Bletchley Park, care au reușit să descifrează transmisiunile „FISH”.

Pe 20 aprilie 1944, un mesaj decriptat al atașatului naval japonez raporta că germanii se așteptau ca invazia să se execute în zona Boulogne și dezvăluia strategia lui Rommel de ripostă și nimicire a inamicului debarcat în zona plajelor. Pe 27 mai 1944, cu nouă zile înainte de debarcare, Ambasadorul japonez, baronul Hiroshi Oshima, a cinat cu Hitler. Pe 1 iunie 1944, mesajul decriptat al ambasadorului către Tokio confirma că acțiunile de înșelare aliate i-au condus pe germani la supraestimarea efectivelor forțelor aliate și că Hitler credea că atacul principal se va executa în zona Pas de Calais. Decriptările Enigma arătau că germanii nu credeau că invazia este iminentă și nu ajunseseră la o concluzie în privința locului debarcării.

Între timp, operațiunile SIGINT, fotografierea aeriană și rapoartele rezistenței franceze au permis aliaților să estimeze și să localizeze unitățile și efectivele germane din zona debarcărilor și să neutralizeze fortificațiile. Fotografierea aeriană a fost deosebit de utilă în descoperirea și executarea unui bombardament precis asupra bateriilor de coastă. În ziua debarcării, doar patru baterii au fost active în zona debarcărilor, celelalte 21 fiind neutralizate sau distruse. În plus, au fost bombardate în ziua debarcării sistemele de bruiaj, comandamentele serviciului SIGINT din cadrul Luftwaffe, precum și stațiile rețelei de monitorizare. Bombardamentele și bruiajul au redus acoperirea radar a germanilor la doar 5%, fapt ce a contribuit la slaba reacție din partea aviației germane în ziua debarcării.

Întrucât germanii au pierdut navele de monitorizare a condițiilor meteo nu se așteptau ca debarcarea să înceapă pe o vreme nefavorabilă cum s-a înregistrat în zilele de 4 și 5 iunie 1944. Decriptările Enigma și interceptarea comunicațiilor tactice dintre nave au permis Aliaților să identifice câmpurile de mine din largul plajelor, aspect crucial în asigurarea succesului debarcării. Atacurile aeriene au lovit puternic flota de nave puitoare de mine.

Deși Operațiunea Overlord a reprezentat un succes tactic, unitățile Armatei 15 germane dislocate în regiunea Pas de Calais reprezentau o amenințare majoră pentru trupele debarcate în Normandia. Deoarece aceste trupe puteau fi redislocate din Pas de Calais în Normandia doar în câteva ore, eforturile aliate de înșelare militară au continuat după debarcare, concentrându-se pe amenințarea fictivă pe care încă o reprezenta FUSAG.

Debarcarea trupelor aliate în Normandia (© Wikimedia Commons)
Debarcarea trupelor aliate în Normandia (© Wikimedia Commons)

Înainte de 6 iunie 1944, Aliații se așteptau ca germanii să mai creadă în viitoarea și fictiva debarcare de la Pas de Calais pentru încă 10 zile după debarcarea din Normandia. ULTRA a arătat că acțiunile de înșelare militară au reușit să influențeze mintea lui Hitler și a celor de la OKW mult mai mult timp decât se așteptau Aliații.

La începutul lunii iulie 1944, mesajele diplomatice japoneze decriptate au dezvăluit că germanii încă credeau că trupele a 23 de divizii fictive ale FUSAG, comandate de Patton, vor debarca la Pas de Calais. Un mesaj al atașatului naval japonez din 7 iulie a reliefat că germanii credeau că mai existau 30 de divizii aliate așteptând să debarce în Europa. Chiar și în data de 30 iulie, un mesaj al ambasadorului japonez continua să reafirme această convingere a germanilor. Acest plan de înșelare a întârziat reacția germană timp de o lună, perioadă folosită de Aliați pentru a-și consolida capul de pod cucerit în Normandia.

La șase săptămâni de la debarcarea din Normandia, pe 15 august 1944, trupele aliate au debarcat în sudul Franței în cadrul Operațiunea Dragoon (Dragonul). Deoarece forțele germane erau preocupate de o posibilă invazie în zona Genova din Italia – o altă poveste falsă indusă de Aliați – debarcarea a fost o surpriză totală pentru forțele germane.

Agenții OSS infiltrați în sudul Franței au furnizat informații detaliate despre dispunerea trupelor germane, a fortificațiilor, bateriilor de coastă sau a câmpurilor de mine.

Înaintarea de-a lungul Franței

După debarcare, luptele grele din Normandia și deteriorarea pozițiilor defensive germane au condus la un trafic radio Enigma intens și prin urmare la un număr mare de mesaje interceptate. În momentul ruperii frontului de către Armata 3 americană (Operațiunea Cobra), comandată de Patton, ULTRA a furnizat informații precise despre organizarea trupelor germane din fața acestei armate până la nivel de subunitate, inclusiv pozițiile de tragere pentru artilerie. Nicio armată americană nu a înaintat la fel de repede ca armata lui Patton care, evident, nu mai comanda fictivul FUSAG din Marea Britanie, și ULTRA a sprijinit fiecare kilometru din această înaintare spectaculoasă.

Nu se știe precis cât cunoștea Patton despre interceptarea comunicațiilor sau când și cum a beneficiat de ULTRA în timpul campaniilor din Africa de Nord și Sicilia, dar este clar că a valorificat la maximum informațiile din interceptări pe timpul înaintării din Franța. Totodată, interceptările SIGINT de la nivel tactic au fost binevenite când dezvăluiau oportun intențiile și manevrele inamice (retragere, executarea unei deplasări sau a unui atac), permițându-le comandanților să pregătească o ripostă eficientă. La fel de importante erau informațiile despre anumite vulnerabilități ale unităților inamice (deficiențe în aprovizionarea cu combustibil sau muniție), care puteau fi exploatate de comandanții de la nivel tactic.

SIGINT a mai furnizat informații despre abandonarea sudului și sud-vestului Franței și retragerea rapidă a forțelor germane în scopul consolidării apărării pe Linia Siegfried.

Acest text este un fragment din articolul „Bătălia codurilor”, publicat în numărul 46 al revistei „Historia Special” (revista:special/46), disponibil la toate punctele de distribuție a presei, în perioada 29 martie - 28 iunie 2024, și în format digital pe paydemic.com.

Cumpără acum!
Cumpără acum!
Mai multe pentru tine...