Dezastrul de la Dieppe: O lecție pentru Debarcarea din Normandia

Încercarea de a cuceri portul Dieppe, în august 1942, și de a testa fortificațiile germane de coastă s-a soldat cu o înfrângere usturătoare pentru aliați. Cauzele și consecințele insuccesului operațiunii „Jubileu” au fost îndelung dezbătute de-a lungul timpului.

Lucrările apărute după război subliniau, fără excepție, că obiectivele raidului au fost mult prea ambițioase, rigide, pentru forțele implicate. Factorul decisiv în planificarea raidului îl constituia realizarea surprinderii tactice, care real nu s-a putut realiza din cauza lungimii frontului de debarcare (16 km), iar îndeplinirea unor obiective importante în timp scurt (ex. distrugerea bateriilor de coastă) necesita o sincronizare și execuție perfecte, lucru aproape imposibil de reușit ținând cont de lipsa de experiență în executarea unor raiduri amfibii.

În evaluarea raidului, partea germană s-a concentrat pe sublinierea capacităților defensive și reacția rapidă a trupelor germane din zonă, fapt ce confirma unele aprecieri proprii privind eficiența apărării de coastă la acel moment.

Deși raidul s-a terminat cu o înfrângere tactică, a existat, în schimb, un avantaj strategic pe termen lung câștigat de aliați, unul nebănuit de niciunul dintre planificatorii operațiunii. Hitler a fost extrem de impresionat de raid, referindu-se la acesta, în câteva ocazii, ca un model care va putea fi aplicat în dezvoltarea fortificațiilor de pe coasta Atlanticului. Deși OKW (Înaltul Comandament al Wehrmachtului) a recunoscut că raidul a reprezentat doar o operațiune planificată pentru o zi, Hitler a văzut-o însă ca o primă încercare de invadare a continentului. Mai mult, din raidul de la Dieppe și cel de la St. Nazaire (28 martie 1942), Hitler a tras concluzia că o eventuală invazie aliată va viza inițial cucerirea unui port important și a dispus ca porturile franceze să aibă prioritate în construirea fortificațiilor în detrimentul plajelor deschise.

Lecțiile învățate de aliați

În schimb, aliații au tras concluziile exact invers în urma raidului, și anume că este nepractic să începi o invazie prin asaltarea unui port important. După cum se știe, în Normandia, după cucerirea capetelor de plajă, aliații au adus porturi artificiale temporare – denumite „Mulbbery” – constituite din pontoane umplute cu beton și peste care au fost instalate platforme pentru descărcarea navelor și deplasarea vehiculelor de luptă, care au fost transportate pe mare și scufundate în largul plajelor.

Deși nu a fost responsabil în totalitate de implementarea ulterioară a conceptului defensiv de coastă german, raidul de la Dieppe a întărit convingerea lui Hitler că un sistem de fortificații de coastă din ciment și oțel amplasat de-a lungul coastei franceze - ulterior botezat „Zidul Atlanticului”﹘ Atlantikwall - era cea mai bună apărare împotriva unei invazii și că orice asalt amfibiu putea fi respins cel mai bine pe plaje sau în apropierea plajelor. Acest concept de apărare s-a reflectat pregnant în timpul invaziei aliate din Normandia în iunie 1944 (Operațiunea „Overlord”).

Imediat după raidul de la Dieppe, responsabilii aliați au elaborat o serie de rapoarte referitoare la desfășurarea acțiunii, la erorile comise și au făcut mai multe propuneri.

Rapoartele specificau că două decizii importante au avut un impact major asupra desfășurării operațiunii. Prima se referea la planificarea unor parașutări cu scopul cuceririi înălțimilor de la vest de Dieppe, teren dominant ocupat de germani și care acoperea cu foc plajele de debarcare ale forțelor principale. Deoarece parașutările sunt influențate de condițiile meteo s-a renunțat la acțiune și, în final, înălțimile de la vest de oraș nu au putut fi cucerite de infanteria debarcată.

Cea mai importantă lecție însă pentru viitoarele operațiuni amfibii a fost nevoia executării unui puternic bombardament naval și aerian, inclusiv sprijin aerian nemijlocit în timpul fazelor inițiale ale asaltului.

Renunțarea la bombardamente, o greșeală

La Dieppe, renunțarea la bombardamentul naval și aerian, în detrimentul realizării surprinderii tactice, a reprezentat cea mai mare greșeală. Inițial, Dieppe urma să fie bombardat puternic în noaptea care preceda raidul. Bombardamentul a fost anulat din cauza intervenției reprezentantului RAF în cadrul grupului de planificare a asaltului - mareșalul aerului Leigh Mallory, care a susținut că bombardamentul nu ar fi fost precis și s-ar fi pierdut elementul-surpriză.

Comandantul Diviziei 2 Infanterie canadiene, generalul Roberts, a fost de acord cu anularea bombardamentului, însă din alte motive – dărâmăturile ar fi blocat înaintarea tancurilor în Dieppe.

După cum se știe, blindatele nu au intrat în localitatea franceză din cauza focului german, a defecțiunilor tehnice și a terenului nefavorabil acțiunii cu tancuri. Un aspect interesant îl constituie faptul că, deși bombardamentul preliminar a fost anulat din motivele enunțate mai sus, orarul debarcărilor nu a fost modificat, pentru a asigura surprinderea tactică.

În concluzie, prezența navelor de suprafață grele, executarea unor lovituri aeriene cu bombardiere grele și mijlocii, asigurarea unui sprijin aerian nemijlocit și constant pe măsură ce desantul maritim se apropie de plaje ar fi putut întoarce soarta bătăliei la Dieppe. După raid, planificatorii aliați au preferat întotdeauna să execute bombardamente de amploare asupra fortificațiilor și pozițiilor inamice în detrimentul realizării surprinderii tactice.

Din dezastrul de la Dieppe, aliații au învățat lecții importante (© Profimedia)

S-a constatat, în general, că legătura între diferitele eșaloane a fost deficitară, informațiile despre situația tactică ajungând greu la comandanții operațiunii. Informațiile despre nivelul efectivelor și dispunerea forțelor adverse, despre fortificațiile și obstacolele ce trebuiau depășite, în special pe plajele de debarcare, posibilitățile de sprijin din partea altor unități au fost precare sau eronate.

Deoarece nu s-a realizat surprinderea tactică, a existat și temerea că informatori francezi au transmis germanilor date despre atac, fapt ce a condus la alertarea germanilor și pierderea avantajului surpriză, versiune care nu a putut fi probată de niciun autor. Trebuie menționat că debarcarea Regimentului South Saskatchewan pe plaja „Verde” a trecut neobservată de germani, deși s-a executat într-un raion greșit. În plus, membrii Grupului 4 Commando au raportat după misiune că au luat prin surprindere apărătorii bateriei „Hess”, care ulterior a fost distrusă.

Totuși, există posibilitatea ca pe baza informațiilor culese de avioanele de recunoaștere germane din observarea concentrării de nave și echipamente din porturile britanice executată înaintea raidului și ținând cont de perioada fluxului mării, considerată potrivită pentru asalturi amfibii, să fi dedus că urma o viitoare operație amfibie și au alertat diferite unități din zona de litoral.

Dieppe și debarcarea din Normandia

Dacă analizăm utilitatea raidului de la Dieppe doar prin prisma lecțiilor învățate, concluzia ar fi că acesta și-a adus o contribuție majoră la desfășurarea ulterioară a războiului. În urma experienței dobândite acolo au fost elaborate și implementate noi tactici, tehnici și proceduri, dezvoltându-se totodată echipamente de luptă noi. Rezultatele operațiunii au fost atent analizate în vederea executării unor operații viitoare.

În iunie 1944, în Normandia, inovațiile tehnice și dezvoltarea mai multor echipamente de luptă au condus la combinarea celor două arme. În urma dezastrului de la Dieppe au fost dezvoltate tancuri care să poată depăși digurile de protecție, blindate care să creeze culoare prin câmpurile de mine, tancurile amfibii, vehicule blindate pentru evacuarea tehnicii de luptă, tancuri care să transporte încărcături explozive pentru distrugerea obstacolelor și a fortificațiilor sau poduri mobile de asalt instalate pe șasiuri de tancuri. La Dieppe, din nefericire, tancurile Churchill și geniștii canadieni – care trebuiau să creeze culoare printre obstacolele antitanc pentru manevra blindatelor – au acționat separat și nesincronizat.

Evident că lista de lecții învățate în urma tragicului raid de la Dieppe și care au fost implementate în operațiunile ulterioare ar putea continua, dar esența o constituie faptul că a transformat ideea de invazie a Europei de la nivelul teoretic la cel practic, valoarea învățării din greșeli fiind clară.

Mai multe lucrări au stabilit ca improbabilă influența conducerii politice a URSS pentru executarea unor operațiuni importante, care arată destul de clar că planificarea unui simplu raid cu durata de o zi putea fi concepută de un om politic ca Churchill. Raidul de la Dieppe nu putea avea un impact asupra situației strategice de pe frontul rusesc.

Câte vieți au fost salvate în Normandia sau în sudul Franței ca rezultat al lecțiilor învățate la Dieppe este imposibil de estimat. În general, toate debarcările aliate au contribuit – prin experiența dobândită – la bagajul de cunoștințe referitor la acest gen de operațiuni complexe cum sunt asalturile amfibii. În final, aliații au debarcat cu succes în Africa de Nord (8 noiembrie 1942) și Sicilia (10 iulie 1943) fără a dispune încă de o experiență vastă în executarea asalturilor amfibii.

Acest text este un fragment din articolul „Tragedia de la Dieppe”, publicat în numărul 258 al revistei „Historia”, disponibil în format digital pe platforma paydemic.