Cum era viața pe cartelă în „Epoca de aur” a lui Nicolae Ceaușescu

În „Epoca de aur” a lui Nicolae Ceaușescu, românii au primit alimentele de bază cu porția. Plecând de la ideea că necesarul zilnic era de doar 2.700 - 2.800 de calorii, comuniștii au redus rațiile de pâine, ulei, zahăr și carne și au instituit cartelele, documentele fără de care românii nu primeau alimentele de bază.

Vreme de un deceniu, sub Ceaușescu, românii au cumpărat pâinea, zahărul și uleiul numai pe cartelă și doar de la alimentarele de cartier. Raționalizarea alimentelor a fost un proces introdus treptat, începând din anii '80.

La data de 19 decembrie 1980 a apărut „Legea pentru constituirea, repartizarea și folosirea pe județe a resurselor pentru aprovizionarea populației". Decretul stabilea raționalizarea consumului de alimente în funcție de județ, iar cartelele la zahăr și ulei erau diferențiate pe categorii de populație. Pentru a justifica reducerea porțiilor, președintele Nicolae Ceaușescu a inventat un program științific creat la cererea dictatorului de specialiștii din Comitetul Central. Este vorba despre ”Programul de alimentație științifică a populației”, document apărut în 1982 care stabilea necesarul de calorii, rațiile de mâncare și inclusiv standardele de greutate ale românilor.

Potrivit programului, românii au nevoie doar de 2.700 - 2.800 de calorii. Pentru asta aveau voie, anual, de cel mult 60-70 de kilograme de carne și produse din carne, 8-10 kilograme de pește și produse din pește, 210-230 litri de lapte sau produse din lapte, 260-280 de ouă, 16 kilograme de grăsimi, ulei, margarină, 170-180 de kilograme de legume, 70-90 de kilograme de cartofi, 304 kilograme de legume boabe, 65-95 kilograme de produse din fructe, 22-26 de kilograme de zahăr.

Prin decret, în 1984, s-a adoptat un nou standard alimentar și mai redus. Românii aveau, anual, dreptul, la 39 de kilograme de carne, 78 de litri de lapte și 166 de kilograme de legume. Uleiul și zahărul se dădeau o dată pe lună, rația fiind de un kilogram.

Controlarea porțiilor se făcea prin cartele

Limitarea consumului de alimente a fost controlată de vechiul regim prin introducerea cartelelor, documente fără de care nimeni nu avea acces la pâine, zahăr sau ulei.  Fiecare familie era arondată unui magazin din cartierul unde avea domiciliul.  Capul familiei se prezenta la gestionarul magazinului cu cartea de imobil pentru a dovedi domiciliul și cu buletinul pentru a dovedi identitatea și toate datele erau trecute pe cartelă. Cartelele pentru pâine aveau culori diferite, de la oraș la oraș, iar fiecare român  avea dreptul doar la o jumătate de pâine pe zi.

Sistemul diferea de la județ la județ. În unele județe cartele se eliberau pentru o lună, în altele pentru trei luni. Uleiul și zahărul se dădeau o dată pe lună. Produsele vrac erau ridicate doar de capul familiei și numai de la Alimentara de cartier, o dată pe lună. Începând cu 1984, rația de carne anuală a fost stabilită la 39 de kilograme pentru fiecare român. Cea mai mare problemă însă, nu o reprezenta cantitatea mică de carne, ci faptul că produsele de origine animală apăreau rar în alimentări. 

Ziua în care ”se băga” carne la Alimentară era ziua în care se formau cozi kilometrice la fiecare magazin. Puii se vindeau câte doi la pungă, motiv pentru care românii au botezat produsul ”Frații Petreuș”, după un celebru cuplu de cântăreți de muzică populară.

Proviziile de alimente se pedepseau  

Proviziile de alimente erau considerate speculă  și se pedepseau aspru sub vechiul regim. Ceaușescu inventase legi care pedepseau datul pe sub tejghea al alimentelor sau strângerea de provizii. Decretul Consiliului de Stat 306/1981 privind ”măsuri pentru prevenirea și combaterea unor fapte care afectează buna aprovizionare a populației” din octombrie 1981 stabilea pedepse pentru românii care făceau provizii de alimente.

”Constituie infracțiune de speculă și se pedepsește potrivit prevederilor Codului Penal cu închisoare de la 6 luni la 5 ani cumpărarea de la unitățile comerciale de stat și cooperatiste, în scop de stocare, în cantități care depășesc nevoile consumului familial pe o perioadă de o lună, de ulei, zahăr, făină, mălai, orez, cafea, precum și de alte produse alimentare a căror stocare afectează interesele celorlalți cumpărători și buna aprovizionare a populației”, prevedea articolul 1 al decretului 306.

Pedepse aspre erau prevăzute și pentru vânzătorii care vindeau mai mult decât prevedea rația. ”Personalul unităților comerciale este obligat să vândă cumpărătorilor produsele alimentare prevăzute la art. 1 numai în cantitățile și condițiile stabilite de consiliile populare. Nerespectarea prevederilor alin. 1 constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani”, arată articolul 4 al aceluiași decret.

Sursa: adevarul.ro