Cum a scăpat Ion C. Brătianu din două tentative de asasinat

Personalitate de prim rang în istoria României și cel mai longeviv prim-ministru (1876-1888, cu o pauză de două luni între 9 aprilie și 9 iunie 1881), Ion C. Brătianu a scăpat în cariera sa din două tentative de asasinat asupra sa. În afară de acestea, marele om politic a mai fost în două rânduri la un pas de a-și pierde viața.

Primul atentat s-a petrecut la 2 decembrie 1880. Ion C. Brătianu tocmai plecase de la Camera Deputaților. Singur, se îndrepta spre locuința sa, când pe neașteptate un individ îi înfige un cuțit în piept. Din fericire, lama cuțitului n-a putut străpunge hainele groase, de iarnă. Atacatorul a încercat o nouă lovitură, dar un deputat venit în ajutor l-a doborât la pământ cu o lovitură în cap. Autorul se numea Ion Pietraru și era un fost profesor din Târgoviște care voia să răzbune o veche altercație cu Brătianu.

Un negustor falit a încercat să îl împuște pe Ion C. Brătianu

După aproape șase ani, pe 4 septembrie 1886 a avut loc cel de-al doilea atentat. Stoica Alexandrescu, un mărunt negustor din Râmnicu Sărat care devenise falit de două ori, dorea să facă o ispravă de răsunet care să atragă atenția asupra lui. Cel mai nimerit i s-a părut uciderea primului ministru Ion C. Brătianu. Drept urmare, își cumpără un pistol și împreună cu prietenul său, Iordache Tănase zis Muscalu, se stabilește în București.

În seara zilei de 4 septembrie 1886, Ion C. Brătianu ieșea de la Ministerul de Interne însoțit de C. F. Robescu, fost director general al Poștelor și Telegrafului și de un sergent. Discutând, cei doi au luat-o pe strada Vămii (ce trecea și prin locul unde se află azi Piața Universității) pentru a ajunge în Colței.

Dintr-o săritură, în fața primului ministru apare un individ cu un pistol în mână. De la doar câțiva metri apasă pe trăgaci. Pistolul însă nu ia foc. Cei doi rămân ca de piatră. Trage a doua oară, dar asupra lui se aruncă sergentul Ioniță Constantin care avea misiunea de a-l păzi pe Brătianu. Glonțul pornit din țeava este deviat și lovește cataramă de oțel a lui Robescu (ulterior acestuia i se va spune „Cataramă”), fără a răni pe cineva.

În timp ce arestatul era transportat la cazarma jandarmilor călare, din strada Colței, a fost necesară intervenția personală a lui Brătianu pentru ca acesta să nu fie linșat de către cetățeni.

Cercetările încep imediat. Stoica Alexandrescu mărturisește că a primit de la deputatul Iosif Oroveanu din Râmnicu Sărat suma de 5.000 de lei și că deține banii într-o ladă acasă. Autoritățile se deplasează la domiciliu, dar găsesc lada deschisă și goală. Oroveanu este arestat. Nu recunoaște legăturile cu Alexandrescu, plânge și este eliberat. Atentatorul își retrăsese declarația.

La 17 decembrie 1886 începe procesul. Martorii apărării ajung la nu mai puțin de 160, în timp ce ai acuzării la 58. După șapte zile, curtea a pronunțat sentințele: 20 de ani muncă silnică pentru Stoica Alexandrescu și un an închisoare corecțională pentru Tănase Muscalu plus 4.000 de lei plătiți de cei doi drept cheltuieli de judecată.

Ion C. Brătianu a mai avut două momente în care era să își piardă viața . La 2 iulie 1878 s-a răsturnat cu o birjă în timp ce se întorcea de la Cotroceni. A leșinat, fiind transportat în casa cucoanei Marița, unde a fost consultat de către dr. Davilla. A fost apoi internat la locuința doctorului, iar principele Carol i-a pus la dispoziție Palatul Cotroceni, în timp ce perechea regală locuia în mânăstirea Eforiei din Sinaia. Conform prescripțiilor medicilor, pentru a se reface, Brătianu a plecat la Marienband, împreună cu soția Pia și fiica Sabina.

_{Sursa: adevarul.ro}