Conflictul dintre Japonia și Coreea de Sud   jpeg

Conflictul dintre Japonia și Coreea de Sud -

Actualmente, între Republica Coreeană și Japonia există o serie de conflicte care pornesc de la probleme istorice încă nerezolvate. Mulți specialiști în domeniu consideră că guvernele celor două țări provoacă aceste dispute pentru a distrage atenția populației de la adevăratele probleme cu care cele două superputeri ale Asiei se confruntă-problema nucleară a Republicii Populare Democrate Coreea, securitatea în Asia de Est, schimbul liber, dar mai ales ascensiunea rapidă a Republicii Populare China care poate reprezenta un eventual pericolde forțe în contextul actual.

Componenta economică a reprezentat puntea de trecere dintre cele două țări, însă atât Coreea de Sud cât și Japonia nu pot renunța la orgoliul național, recurgând uneori la măsuri drastice precum ruperealegăturile economice  atunci cât problemeleistorieiperioadei colonialeîși refac simțite prezența, precum și disputele teritoriale angrenate în jurul unor insule mici.

Atâta timp cât Japonia nu își va recunoaște greșelile din trecut în mod oficial șinuîși va asuma responsabilitatea morală față de China și Coreea de Sud, acestea din urmăse vor înverșuna în a boicotaoapropiere de arhipelagul nipon. Conflictele dintre cele două țări sunt atât teritoriale-disputa din jurul insulelorDokdo (în coreeană) și Takeshima (în japoneză), de resurse (pește, gaze naturale), istorice (femeile de confort, precum și toate daunele provocate în timpul colonialismului), de idei (existența templului Yashukuni, acțiunile belicoase întreprinse de liderii japonezi, manevrarea istoriei din manuale de către autoritățile japoneze, victimizare, onoare națională, indiferență) precum și bătălia pentru supremație economicășide lider în Asia de Est.

Istoria conflictelor dintre peninsula coreeană și arhipelagul nipon

            Înca dinaintea dinastiei coreene Yi (1392-1905), care a pus bazele perioadei Choseon, pirații japonezi făceau incursiuni de-a lungul coastei vestice, prădând, jefuind și arzând pământurile coreene. Aceste acțiuni au escaladat ulterior în două invazii japoneze și anume războiul Imjinwaeran, cum este cunoscut în istoriografia de specialitate, care poate fi tradus drept invazia/năpasta japonezăîn anul dragonului de apă. Scopul Japoniei erau acelea de a cuceri întreaga Asie, începând cu peninsula coreeană și în final ajungând în China. Cu toate acestea, planurile arhipelagului japonez au eșuat, căci diferendul nu a avut învinși și învingători, iar peninsula coreeană și-a păstrat status-quo-ul. Consecințele acestui război au marcat istoria coreenilor, făcând din Choseon un teritoriu izolat, creând în mentalul colectiv coreean o teamă față de străini, fapt care a dus la un refuz total de a își deschide porțile marilor puteri în secolul al XIX. O altă consecință a sa a fost slăbirea puterii dinastiei Ming și creșterea puterii Jurchenilor din Manciuria care a dus mai târziu la ascensiunea noii dinastii Qing. Mai mult decât atât, la ordinele șogunului japonez, a fost construit la Kyouto monumentul Mimizuka (care în traducere liberă înseamna Dealul Urechilor) al cărui rol era de a cinsti memoria soldaților japonezi căzuți în timpul războiului imjinwaeran.

Odată cu anul 1868 și Revoluția Meiji, Japonia își deschide porțile către modernitate, adoptând elemente vestice, dar mai ales punând bazele unei armate imperialiste. În schimb, Choseonul se afla într-un declin cauzat atât de izolarea politică, de practicile confucianiste rigide care nu dădeau dreptul de a exista o societate pe verticală, precum și existența unei elite care acaparase puterea politică transpusă în facțiuni. Acest lucru a dus la nașterea unei grup de învățați-donghakcare avea ca principal scop deschiderea și modernizarea țării. Contactele cu japonezii erau foarte limitate, existând câteva schimburi economice în portul Busan. În ceea ce privește relațiile diplomatice, Choseon refuza primirea ambasadorilor japonezi pe teritoriul său. Japonia a făcut presiuni trimițând vase, astfel că regele coreean se vede nevoit să semneze un tratat comercial în anul 1876. Acest tratat era în defavoarea coreeniilor. Pe lângă prevederile de tip comercial, liber schimb, japonezii cereau intervenția în problemele interne emițând pretenția ca Choseon să renunțe la vasalitatea față de Qing, urmând a se închina împăratului nipon. Acest lucru a strârnit furie în rândul chinezilor izbucnind astfel conflictul sino-japonez. În 1894 Choseon este invadat de Japonia, preluând sarcina afacerilor statului.

            La rândul său, imperiul țarist a dorit să-și exercite putere în Choseon, însă în urma războiului dintre Japonia și Rusia, Coreea trece oficial sub protectoratul japonez, colonialismul fiind doar o chestiune de timp. În fapt, având drept asiprații cucerirea Asiei, ghidându-se după cartea occidentalăLegea Internațională, tradusă în chineză-Wanguo Gongfa de Zhang Sigui-Coreea urma să devină teritoriul japonez. Interpretând în stil militarist și extrăgând idei precum suveranitate națională care erau abstracte în Asia, Japonia își întocmise planul expansionist. În 1880, Tarui Tokichi propusese un plan de cucerire a Coreei și de alipirea acesteia Japoniei, creând astfel Imperiul Marelui Est. Visând la un panasianism, arhipelagul nipon și-a legitimat protectoratul și ulterior transformarea peninsulei în Chousen Soutokufu-colonie, ca fiind un act de apărare și modernizare a coreenilor. Deși în urma morții ultimului rege coreean Go Chong (1919), precum și enunțarea principiilor wilsoniene, mișcarea de protesta coreenilor-  Samil Undong  de pe 1 martie 1919 de eliberare națională nu a avut multe efecte, ci doar liberalizarea temporară a conducerii militare, însă, ulterior legile se aspresc, elitele și populația de rând trebuia să se supună, ajungând afi arestați în plină stradă în cazul în care se abăteau de la acestea.

            Ce a însemnat perioada colonială pentru istoria Coreei? Deportări masive ale coreenilor ca mână de lucru în arhipelagul nipon, conducere militară prin teroare și infiltrarea poliției civile în toate domeniile societății, folosirea unui număr însemnat de femei pentru beneficiile soldaților japonezi-Ianfu-, ștergerea identității naționale prin schimbareanumelor coreenilorși obligarea folosirii numelor de origine japoneză, predarea în limba japoneză în școli, scoaterea istoriei coreene ca materie, precum și folosirea peninsulei pe post de piață de desfacere și producător de orez pentru armata niponă, obligarea bărbaților coreeni de a îl sluji pe împărat japonez prin participarea în bătălii alături de soldații niponi. În același timp, au fost ocupate insulele coreene Dokdo și Ulleungdo în 1905. În plan academic s-a ajuns până la a se născoci o serie de teorii care demonstrau Teoria aceleiași origini a Coreei și Japoniei-Nissen Dousoron, demonstrând cum împărăteasa niponă Jinguu a colonizat regatul coreean, Paekje, de unde provine șiexplicația asemănării gramaticii celor două limbi.

De la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, și până în 1965 cele două țări nu au avut relații diplomatice, până când președintele Park Chung Hee (1961-1979) a încheiat un tratat bilateral cu Japonia, începând să aibă loc astfel o serie de schimburi economice, precum și oferirea unor compensații și împrumuturi din partea niponă. Acestă politică a culminat cu proteste studențești care cereau președintelui să sisteze orice schimb economic și să nu uite acțiuniledin trecut alejaponezilor. Cu toate acestea, ajutorul nipon era un rău necesar de care oficialii erau conștienți, numai astfel putând scoate țara din criză și ajungând să fie „Miracolul de pe râul Han”.

Conflicte actuale

Principalul conflict este cel teritorial și anume lupta pentru obținerea de facto a insulei Dokdo/Takeshima. Deși în timpurile străvechi insula figura pe harta coreenilor, din 1905 până în 1945 s-a găsit sub componență japoneză, pentru ca la semnarea Tratatului de la San Francisco din 1951 aceasta să nu fieconsemnată ca teritoriu japonez. Actualmente, liderii ambelor țări fac vizite pe insulă, coreenii au mers până la a instala internet și a declara existența unor riverani. La rândul lor, japoneziiauvenit cu ideea stabilirii zilei de 22 februarie ca zi națională a insulei. Acest lucru a atras ieșirea în stradă a coreenilor, proteste la ONU, precum și slăbirea relațiilor economice. Insula Dokdo/Takeshima înseamnă orgoliu național, dar și un conflict de resurse, estimându-se că ar exista zăcăminteși gaze naturale. De asemenea, pescuitul în zonă a ridicat de multe ori probleme între cele două țări. Japonia evocă principiul dreptului internațional de terra nullius, cerându-i Coreei de Sud să se judece cazul la Curtea Internațională de Justiție, cea din urmă refuză argumentând că teritoriul lor național nu trebuiesă fiepus sub astfel de măsuri.

Un alt conflict este cel de ordin istoric ridicat de vizitele efectuate de liderii japonezi la templul shintoist Yasukuni (mult disputatul Yasukuni este tradus prin țara odihneiși este un templu fondat în 1869 pentru a cinsti memoria soldații japonezi care și-au pierdut viața în timpul RevoluțieiMeiji. Ulterior, criminaliide război de gradul 1 au fost îmmormântați acolo, iar pe 15 august în fiecare an suntcomemorați. Împăratul Akihito nu se mai roagă și nu mai efectuează vizite încă din 1989. Cu toate acestea, prim-miniștrii care reprezintă aripa de dreapta-naționalistă merg și se roagă, creând astfel o tensiune diplomatică, deoarece China și Coreea de Sud se simt jignite, văzând în acest templu un simbol al militarismului nipon. Problema Yasukuni a fost deschisă de prim ministrul Taro Aso în 1985, însă, actualmente Abe Shinzou care duce o politică revizionistă a efectuat o serie de vizite (2005, 2013), ducând astfel la o reacție negativă din partea vecinului sud-coreean.

Un alt conflict istoric este cel ridicat de refuzul Japoniei de a își arăta regretele și de a compensa pecuniar victimele abuzurilor soldaților japonezi, Ianfu, femeile de confort. Deși până în 1990 problema aceasta a fost în Coreea de Sud un subiect tabu, actualmente reprezintă motivul care duce la ruperea relațiilor dintre cele două state. Președintele Lee Myun Bak a dat ordin pentru ridicarea unui monument care înfățișează o femeie Ianfu chiar în fața ambasadei Japoneze din Seoul, iar pe 14 august în fiecare an are loc comemorarea victimelor. Deși guvernul japonez refuză să-și asume responsabilitatea, Coreea și China continuă să protesteze, președintele sud-coreean afirmând ca va construi monumente în toată lumea, (chiar se regăsesc  și în SUA).

Schimbarea sau omiterea din manualele de istorie a atrocitățiilor comise de armata japoneză între 1910-1945 reprezintă o altă sursă de conflictîn Asia de Est. Deși s-a încercat crearea unei comisii de specialiști din partea ambelor țări, pentru a pune la punct un manual care să reflecte adevărurile istorice, în funcție de aripa care conduce Japonia, manualele sunt schimbate.

Coreea a însemnat pentru Japonia la începutul secolului XX un punct strategic, o resursă economică și prestigiu deoarece posesia coloniilor însemna putere militară. Yamagata Aritomo a afirmat în 1890 despre peninsula coreeană:„ Line of advantage, it must be held to protect Japan’s line of sovereignity”.

Oricât de multe demersuri pentru a pune bazele unei organizații Est-Asiatice ar avea loc, până când Japonia nu va urma exemplul Germaniei de a admite faptele comise și a plăti compensații, precum și până când conflictul teritorial nu se va soluționa la Curtea Internațională de Justiție, cele două țări vor continua să aibă dispute teritoriale și istorice.

Japonia se confruntă cu probleme economice încă din anii ‘90, dar mai ales cu o scădere a natalității, existând un număr mare de persoane în vârstă. La rândul său și Coreea de Sud se întâmpinăcu diverse probleme, precum cea aunificării, lipsa de locuri de muncă pentru absolvenți, dar și o temere de creștereainfluenței Chinei. Situația internă afectează politica externă a celor două țări, exemplul cel mai pertinent a fost retragerea Republicii Coreea din angajamentul pentru semnarea unui tratatului bilateral General Security of Military Informations Agreement cu Japonia în vederea schimbului de informații în ceea ce privește Coreea de Nord. Motivul? Atât populația cât și structurile guvernamentale au protestat, nedorind să se apropie de Japonia.

Bibliografie

Akima, Toshio, The Myth of the Goddess of the Undersea World and the Tale of Empress Jingu’s Subjugation of Silla, accesat la adresa:http://nirc.nanzan-u.ac.jp/nfile/2513.

Barbara, Bucholtz, Sawing Off the Third Branch:Precluding Judicial Review of Anti-Dumping and Countervailing Duty Assessments Under Free Trade Agreements,  accesat la adresa:http://digitalcommons.law.umaryland.edu/cgi/viewcontent.cgi?article=1445&context=mjil.

Barry, Eichengreen, Japan, rising? Shinzo Abe’s Excellent Adventure, accesat la adresa: http://www.milkeninstitute.org/publications/review/2013_10/14-25_MR60.pdf.

David, Kang, Jiun, Bang, Japan-Korea Relations:Leadership Changes and National Trajectories, accesat la adresa:http://csis.org/files/publication/1203qjapan_korea.pdf.

Jonathan James, Ence, Explaining Conflicts in Japanese-South Korean Relations

Kimura, Kan, A new stage in Japan South-Korean Relations,  accesat la adresa:http://www.lib.kobe-u.ac.jp/repository/90000503.pdf.

Leo Hinata, Yamaguchi, New age in Japan-ROK relations:Analyzing the potential for a Japan-ROK security partnership, accesat la adresa:http://congress.aks.ac.kr/korean/files/2_1358491147.pdf.

The truth of Dokdo:Comments by the Northeast Asian History Foundationto, 2008 Brochure on Dokdopublished by the Ministry of Foreign Affairs of Japan

William D., Sturgeon, Japan`s Yasukuni Shrine:Place of Peace or Place of Conflict?,  accesat la adresa:http://www.bookpump.com/dps/pdf-b/1123345b.pdf.

Yamauchi, Susumu, Civilization and International Law in Japan During the Meiji Era (1868-1912), accesat la adresa:http://www.bakumatsu.ru/lib/S.Yamauchi_Civilization_and_International_Law_in_Japan_during_the_Meiji_Era_(1868-1912).pdf.