Cinci ani de la moartea Monic─âi Lovinescu jpeg

Cinci ani de la moartea Monic─âi Lovinescu

S├ómb─ât─â, 20 aprilie, s-au ├«mplinit cinci de ani de la moartea Monic─âi Lovinescu (1923-2008). Fiica criticului literar Eugen Lovinescu ┼či a profesoarei Ecaterina B─âl─âcioiu, Monica Lovinescu a fost ziarist─â, critic literar ┼či cunoscut─â realizatoare de radio. C─âs─âtorit─â cu Virgil Ierunca, a plecat la Paris ├«n septembrie 1947, iar ├«n primele zile ale lui 1948 a cerut azil politic. Mama sa a murit ├«n ├«nchisoare, f─âr─â s─â-┼či mai revad─â fiica vreodat─â.

Monica Lovinescu a fost veri┼čoara prozatorului Anton Holban, a scriitorului Vasile Lovinescu ┼či a dramaturgului Horia Lovinescu. ┼×i-a luat licen┼úa ├«n litere la Universitatea din Bucure┼čti. ├Än afara unui basm scris ├«n copil─ârie, la vreo 7-8 ani, ┼či publicat ├«n Diminea┼úa copiilor, ├«┼či reneag─â cu vehemen┼ú─â debuturile literare. De pe la 15 ani public─â proze scurte ├«n Vremea, Kalende┼či un roman ├«n mai multe numere consecutive din Revista Funda┼úiilor Regale. Le g─âse┼čte pe toate sofisticate ┼či artificioase. Imediat dup─â r─âzboi, ┼úine cronica dramatic─â la Democra┼úialui Anton Dumitriu ┼či e asistenta lui Camil Petrescu la seminarul s─âu de art─â dramatic─â.

Pleac─â la Paris ├«n septembrie 1947 ca bursier─â a statului francez, iar ├«n primele zile ale lui 1948 cere azil politic. La ├«nceput face parte din tinere companii teatrale ┼či semneaz─â regia unor piese de avangard─â. Situa┼úia din ┼úar─â ├«i re┼úine apoi integral aten┼úia.

La Radio România liberă

Din anul 1951 ┼či p├ón─â ├«n 1974 colaboreaz─â la emisiunea ├«n limba rom├ón─â a Radiodifuziunii Franceze, precum ┼či la redac┼úia central─â a emisiunilor pentru Europa r─âs─âritean─â. ├Äncep├ónd din 1962 colaboreaz─â la Radio Europa Liber─â unde avea dou─â emisiuni s─âpt─âm├ónale:Actualitatea cultural─â rom├óneasc─â┼či Teze ┼či antiteze la Paris. Aceste emisiuni au avut o puternic─â influen┼ú─â ├«n Rom├ónia, at├ót ├«n mediile culturale c├ót ┼či ├«n r├óndurile publicului larg. Colaboreaz─â cu articole ┼či studii despre literatura rom├ón─â ┼či despre ideologia comunist─â ├«n numeroase publica┼úii:East Europe, Kontinent, Preuves, L'Alternative, Les Cahiers de L'Est, T├ęmoignages, La France Catholique etc. Semneaz─â capitolul despre teatrul rom├ónesc ├«n Histoire du spectacle (Encyclop├ędie de la Pl├ęiade, Gallimard).

În comă, la spital

├Än 1977, ├«n ajunul sosirii la Paris a lui Paul Goma, pentru a c─ârui eliberare militase, Monica Lovinescu a fost agresat─â fizic, ├«n curtea casei sale din Paris (8, rue Fran├žois Pinton), de doi agen┼úi palestinieni trimi┼či de Securitate la ordinele lui Nicolae Ceau┼čescu. Este transportat─â ├«n stare de com─â la spital. Cinci zile mai t├órziu p─âr─âse┼čte spitalul, ├«n pofida recomand─ârilor medicilor, pentru a participa la conferin┼úa de pres─â a lui Paul Goma la televiziunea francez─â ┼či pentru a denun┼úa agresiunea la microfonul Europei Libere. O parte din cronicile literare radio, difuzate de Monica Lovinescu, au ap─ârut ├«n volumul Unde scurte (editura ÔÇ×LimiteÔÇŁ, Madrid, 1978).

"Monica Lovinescu a fost dintre oamenii privilegia┼úi care au putut ajuta ┼či ale c─âror cuvinte se transform─â ├«n fapte. A salvat vie┼úi, ┼či prea pu┼úini mai par s─â-┼či aminteasc─â de asta. A ocrotit, a vegheat, a ridicat zid de cuvinte ├«n jurul celor care protestau, a c─âutat c─âile cele mai eficiente de lupt─â dreapt─â. Dac─â n-a┼č ┼čti c─â se temea de vorbe mari, a┼č spune c─â a fost, ├«n felul ei, o eroin─â, a ┼úinut piept, al─âturi de Virgil Ierunca ┼či de al┼úi doi-trei, unui ├«ntreg sistem represiv, a┼ča cum, pe vremuri, c├ó┼úiva oameni ap─ârau o cetate ├«mpotriva unei ├«ntregi armate, cre├ónd impresia c─â sunt ┼či ei o armat─â", spune criticul Ioana P├órvulescu.

A ├«ncetat din via┼ú─â la 20 aprilie 2008, la v├órsta de 85 de ani, ├«n spitalul Charles-Richet de la Villiers-le-Bel, ├«n apropiere de Paris. Urnele cu cenu┼ča Monic─âi Lovinescu ┼či a lui Virgil Ierunca au fost aduse ├«n Rom├ónia. ├Änainte de a fi transportate spre F─âlticeni, urnele au fost p─âstrate c├óteva s─âpt─âm├óni ├«n ÔÇ×Casa LovinescuÔÇŁ, apartament ce ad─âpostise cenaclul Sbur─âtorul al tat─âlui s─âu.

Monica Lovinescu donase apartamentul, ├«n anul 2000, funda┼úiei Humanitas Aqua-Forte, ├«n vederea reintroducerii acestui loc eminent al culturii rom├óne ├«n circuitul cultural bucure┼čtean. De asemenea, prin testament, Monica Lovinescu ┼či-a donat casa din Paris statului rom├ón, pentru a deveni un loc de studiu si de g─âzduire pentru cercet─âtori ┼či bursieri rom├óni.

Suferinţa din scrisori

├Än toamna anului trecut, la Editura Humanitas a fost publicat volumul "Scrisori c─âtre Monica", cu coresponden┼úa dintre Ecaterina B─âl─âciouiu-Lovinescu ┼či fiica sa.

lovi jpg jpeg

Ecaterina B─âl─âciouiu-Lovinescu s-a n─âscut pe 28 februarie 1887 la Cru┼če┼ú, ├«n apropiere de Craiova, ├«ntr-o familie apar┼úin├ónd micii boierimi. A studiat la Paris, apoi a devenit profesoar─â ┼či ulterior inspectoare general─â de limba francez─â. ├Äntre anii 1916 ┼či 1934 a fost c─âs─âtorit─â cu criticul literar Eugen Lovinescu, cu care a avut un singur copil, pe Monica Lovinescu. Din 1947, c├ónd Monica Lovinescu a plecat la Paris cu o burs─â doctoral─â, mama ┼či fiica nu s-au rev─âzut niciodat─â, ├«ns─â au purtat o intens─â coresponden┼ú─â.

Din anul 1955, Ecaterina B─âl─âcioiu-Lovinescu a fost urm─ârit─â de Securitate. Arestat─â pe 23 mai 1958, a fost condamnat─â la 18 ani de temni┼ú─â grea pentru ÔÇ×discu┼úii du┼čm─ânoase la adresa regimului democrat din RPR". ├Än momentul arest─ârii avea 71 de ani. A trecut prin ├«nchisorile Malmaison, Uranus, Jilava, V─âc─âre┼čti. Rezisten┼úa ei la ┼čantaj (a refuzat s-o ├«ndemne pe Monica Lovinescu s─â revin─â ├«n ┼úar─â ┼či s─â colaboreze cu Securitatea RPR) a condus la neadministrarea medicamentelor care ├«i erau vitale. A murit la penitenciarul spital V─âc─âre┼čti, probabil pe 7 iunie 1960. A fost aruncat─â ├«ntr-o groap─â comun─â, anonim─â, din cimitirul ├«nchisorii.

ÔÇ×Monic─â mic─â, draga mea"

"S─â ne ├«ntoarcem ├«n anul 1947, pe 8 septembrie, ├«n Gara de Nord. Fiica, frumoas─â ┼či emo┼úionat─â, pleca din Bucure┼čti pe scara unuia dintre ultimele trenuri (la propriu ┼či la figurat) c─âtre lumea liber─â, cu doi trandafiri ro┼čii ├«n m├ón─â, iar mama r─âm├ónea ÔÇô dup─â cum i-o va spune ├«n scrisorile de mai t├órziu ÔÇô ┬źcu spinii lor ├«nfip┼úi ├«n inim─â┬╗. Monica Lovinescu credea c─â pleac─â pentru doi-trei ani. Ecaterina B─âl─âcioiu-Lovinescu avea presentimentul c─â desp─âr┼úirea va fi pentru totdeauna. A ┼čtiut din primul moment c─â plecarea Monic─âi o l─âsa singur─â pentru tot restul vie┼úii, a presim┼úit c─â moartea ├«i va fi umilitoare ┼či trist─â, i-a scris fiicei ei, ├«n metafore care, din p─âcate, vor corespunde ├«ntocmai realit─â┼úii, despre ┬źs├órma ghimpat─â┬╗ care o va ├«ncercui, despre sf├ór┼čitul vie┼úii ei ┬źf─âr─â ad─âpost, f─âr─â sprijin, f─âr─â morm├ónt┬╗ ┼či despre ┬źg├óndul cumplit c─â fiin┼úe dezgust─âtoare ┼či-ar bate joc de trupul acesta istovit, c─â le voi auzi vocile rostind cuvinte nemiloase ┼či c─â voi ├«ndura, ┼či dincolo de via┼ú─â, cele mai ad├ónci triste┼úi, cele mai grele insulte┬╗. Precum personajele din tragedia antic─â, ┼či-a presim┼úit permanent destinul, cu un fel de luciditate mai presus de logic─âÔÇť, spune editoarea c─âr┼úii, Astrid Cambose.

ÔÇ×Sunt fericit─â c─â pot s─â-┼úi scriu;e un lucru minunat s─â pot s─â-mi deschid inima, s─â-mi dau iluzia c─â vorbesc zilnic cu tine, s─â-┼úi spun c─â am impresia c─â ├«ns─â┼či desp─âr┼úirea fortific─â dragostea noastr─â ┼či c─â, dac─â vreodat─â vom fi silite de via┼ú─â s─â ├«ncet─âm coresponden┼úa noastr─â, ├«n fiecare sear─â noi dou─â ne vom c─âuta peste dep─ârtare ┼či vom vorbi peste oameni ┼či ├«mprejur─âri. Am├óndou─â vom spune mereu:┬źacum se g├ónde┼čte la mine┬╗ ┼či niciodat─â nu vom gre┼či;poate ne vom striga desn─âd─âjduite nu de ├«ndoiala reciproc─â, ci de tragismul ├«mprejur─ârilor care ne-ar desp─âr┼úi. [...] Voi c─âuta s─â-┼úi scriu ├«n fiecare sear─â, c├ót voi putea, p├ón─â c├ónd voi putea ┼či dup─â ce nu voi mai putea. ┼×i mai ales atunci voi striga:┬źMonic─â mic─â, draga mea┬╗... (24 octombrie[1947], vineri seara)ÔÇť, ├«i scria Ecaterina B─âl─âcioiu-Lovinescu, fiicei sale.


Volumele scrise de Monica Lovinescu

Unde scurte I (Ed. Limite, Madrid, 1978, ┼či Humanitas, Bucure┼čti, 1990);├Äntrevederi cu Mircea Eliade, Eugen Ionescu, ┼×tefan Lupa┼čcu ┼či Grigore Cugler (Cartea Rom├óneasc─â, 1992);Seismograme. Unde scurte II (Humanitas, 1993);Posteritatea contemporan─â. Unde scurte III (Humanitas, 1994);Est-etice. Unde scurte IV (Humanitas, 1994);Pragul. Unde scurte V (Humanitas, 1995);Insula ┼×erpilor. Unde scurte VI (Humanitas, 1996);La apa Vavilonului I (Humanitas, 1999);La apa Vavilonului II (2001);Jurnal 1981-1984 (Humanitas, 2002);Diagonale (Humanitas, 2002);Jurnal 1985-1988 (Humanitas, 2003);Jurnal 1990-1993 (Humanitas, 2003);Jurnal 1994-1995(Humanitas, 2004);Jurnal 1996-1997 (Humanitas, 2005);Jurnal 1998-2000 (Humanitas, 2006);Cuv├óntul din cuvinte, roman (Humanitas, 2007).

Sursa:www.adev─ârul.ro