China comunistă, o sursă de inspirație pentru Nicolae Ceaușescu

Psihologul Gustave Le Bon a demonstrat științific că mișcarea socialistă nu are la bază idei corecte din punct de vedere rațional și științific, dar adepții grupărilor de stânga s-au încăpățânat să arate lumii întregi că vin cu idei noi, revoluționare, și au încercat să le pună în practică indiferent de consecințe.

Tancurile sovietice ale lui Stalin au favorizat partidul condus de Mao Zedong și locuitorii din vastul spațiu controlat de la Pekin au fost torturați în fel și chip pentru a ajunge oameni de tip nou. Cei ce nu se încadrau în normele partidului unic erau trimiși în lagăre de reeducare prin muncă forțată sau executați cu o cruzime ce înfiora chiar conducerea de la Moscova. Conducerea de la București era încântată de ce se realiza în Extremul Orient și au fost trimiși politruci pentru a descrie pe larg minunile făcute de partidul roșu. George Călinescu a beneficiat de o excursie pe malurile Fluviului Galben și a scris lucrarea Am fost în China Nouă, operă laudativă imprimată în anul 1955.

Nicolae Ceaușescu a venit la putere în anul 1965 și putea să aleagă un viitor luminos pentru România socialistă prin colaborarea cu Occidentul dezvoltat. A preferat să meargă tot spre China, adică spre cele mai dure forme de manifestare ale comunismului, de cădere în primitivism economic, social, politic, militar și intelectual. Este interesant că liderii chinezi i-au spus adevărul în discuțiile secrete, dar dictatorul de pe meleagurile carpatine n-a vrut să asculte și să învețe ceva util. Li Xiannian le-a prezentat trimișilor români în 16 decembrie 1976 situația internă și externă a Chinei și cele expuse erau uimitoare.

Autoritățile comuniste au avut o experiență neplăcută atunci când au pus în practică în mod forțat ideea dezvoltării industriei grele și au fost începute multe șantiere. Rezultatul a fost unul șocant prin faptul că a fost smulsă forța de muncă din mediul rural și trimisă în domenii ce nu erau productive. S-a ajuns în situația în care populația urbană să crească în mod accelerat și să nu existe mărfuri alimentare în marile magazine. Nicolae Ceaușescu a primit aceste informații de la fratele ideologic, dar n-a învățat nimic. A dezlănțuit furia muncitorească pentru realizarea Canalului Dunăre – Marea Neagră și cea pentru ridicarea centralei nucleare de la Cernavodă. A fost normal să apară lipsuri pe piață, mai ales că statul comunist exporta produsele agricole pentru aducerea de valută forte necesară în industrie și la plata datoriei externe.

Referitor la plata datoriei externe, ideea lui Nicolae Ceaușescu n-a apărut în propriul cap, ci a fost importată din Asia. Li Xiannian, membru în Biroul Politic al C.C. al P.C. Chinez și vice-premier al Consiliului de Stat al R.P. Chineze, a spus unei delegații românești că împrumuturile de la străini, inclusiv de la Uniunea Sovietică, au provocat mari necazuri și nu se mai luau credite. Conducerea de la Kremlin a iscat o mare nemulțumire atunci când a cerut plata forțată a datoriei externe fix când țara asiatică se confrunta cu mari inundații (1959 – 1961). Menținerea unei balanțe comerciale echilibrate era cea mai bună soluție pentru calea chinezească. Se făcea o dezvoltare mai lentă, dar nu mai existau datorii.

Nicolae Ceaușescu a copiat ideile lansate de la Beijing și astfel a condamnat România la o evoluție industrial lentă. Grav a fost că respingerea creditelor occidentale a fost dublată de plata forțată a datoriei externe și astfel s-a produs o gravă decapitalizare a țării. Uzinele au ajuns să aibă utilaje învechite și uzate fizic și moral, ceea ce nu putea să ducă decât la realizarea de mărfuri depășite, interesante doar prin prețurile reduse la care erau oferite. Destrămarea sistemului comunist după evenimentele din decembrie 1989 a dus în mod normal la prăbușirea unei economii ce era menținută numai prin politici totalitare și în care populația nu avea pretenții prea mari în legătură cu calitatea și prețurile. Apariția mărfurilor străine a dus la falimentul rapid al giganților industriali ce nu erau pregătiți pentru concurența de pe piața liberă.

Nicolae Ceaușescu a condamnat poporul român prin tot ceea ce a făcut pentru că prelua idei eronate, le amesteca și apoi făcea experimente pe sclavii ideologici. Este interesant de observat că masele s-au obișnuit să creadă minciunile politrucilor și mai cred și astăzi că înainte era mai bine. Interesant este că poveștile despre fericirea din presupusa Epocă de Aur mai sunt amintite chiar de către persoane definite drept intelectuale prin studiile superioare urmate. Este prea greu să citești un volum întreg de documente de arhivă despre relațiile româno – chineze și care are 1.341 de pagini.

_{Foto sus: Întrevederea dintre Nicolae Ceauşescu şi Mao Tzedun la Palatul Adunării Reprezentanţilor Populari din China, la 3 iunie 1971 (© „Fototeca online a comunismului românesc”, cota: 3/1971)}