Ceaușescu o avea pe Elena, Gorbaciov, pe Raisa

Memoriile lui Petru Lucinschi, publicate și prefațate de mine în 1998 la editura Evenimentul românesc, sub titlul Ultimele zile ale URSS, sînt de o deosebită valoare prin amintirile autorului din timpul Loviturii de stat de la Moscova, cînd el era secretar cu presa în Comitetul Central al PCUS.

Petru Lucinschi a fost chemat la Moscova de la Chișinău de însuși Mihail Gorbaciov. Cu toate acestea, ca autor de memorii fostul președinte al Republicii Moldova are tăria de a scoate în evidență anumite slăbiciuni ale fostului lider sovietic, slăbiciuni care explică într-un fel eșecul catastrofal al Perestroikăi. Una dintre aceste slăbiciuni, dacă nu cea mai importantă, rămîne influența covîrșitoare a Raisei asupra lui Gorbaciov. Scrie Petru Lucinschi în cartea sa, amintindu-și:

„Mihail Sergheevici avea o slăbiciune. S-a exprimat odată în acest fel: «În familia mea, toți sînt comuniști. Dacă e să o consider celulă de bază, atunci Raisa Maximovna este secretarul nostru».

Soţia lui Gorbaciov era foarte activă și expeditivă. Își manifesta însă calitatea de organizator de partid nu numai în organizația de partid a familiei.

În 1991, demonstrația de 1 Mai a fost mai neobișnuită. A fost organizată de sindicate. De pe mausoleul lui V. I. Lenin defilarea demonstranților din Piața Roșie era salutată de figuri noi. Parada a fost scurtă și după aceea cîțiva dintre conducători și oaspeți s-au retras într-o mică încăpere. Se ajungea acolo deschizînd o uşă din zidul Kremlinului, aflat în spatele mausoleului.

Sala avea cam treizeci de metri. Masa era deja aranjată. Eu m-am aşezat cam vizavi de Raisa Maximovna. Prin apropiere se aflau Nikolai Rijkov, Galina Semionova, Nikolai Gubenko. Se consumaseră deja cîteva păhărele de coniac armenesc vechi și nelipsitele tartine. Cum se întîmplă în astfel de împrejurări, fiecare își spunea deschis păsul.

A venit vorba despre presă. Semionova se plîngea că din cauza prețului excesiv la hîrtie, reviste cunoscute, cum ar fi «Krestianka» («Țăranca») și «Rabotnita» («Muncitoarea»), se confruntă cu mari dificultăți. Persoana importantă în acest colț al mesei era Raisa Maximovna. Ea a confiscat rapid toată conversația, respingînd energic orice argument care o contrazicea. În final, a declarat categoric: «Munciți puțin și prost!».

M-am uitat la soțul ei. Mă interesa cum va reacţiona la aceste cuvinte. Mihail Sergheevici nu i-a acordat atenție Raisei Maximovna. Era prins de altceva și cu aceeași energie demonstra și el ceva celor care îl ascultau.

Vizitele peste hotare ale președintelui cuprindeau programe speciale pentru soția lui. Reacția telespectatorilor noștri era adesea negativă. Nu le plăcea ceea ce vedeau la televizor. Considerau că maniera ei de a se purta știrbea din autoritatea președintelui.

Odată l-am întrebat pe Kravcenko, directorul radioteleviziunii, cum se montează aceste emisiuni. Dacă n-ar putea fi comprimate secvențele cu Raisa Maximovna. Kravcenko fusese atunci cu ei în Japonia. Mi-a răspuns că primește materialele gata întocmite de la reşedința președintelui și nu poate să le modifice.

L-a întrebat chiar și pe Gorbaciov: «Mihail Sergheevici, n-ați putea merge peste hotare fără soție?». I-a răspuns: «Fără ea nu pot».

Se pare că soția îi menținea tonusul de nevoie. Se supăra adeseori, mai ales atunci cînd era criticat. Suferea foarte tare.”

_{Foto sus: Raisa Gorbaciova și Mihail Gorbaciov, în 1987 (© Leonid Palladin / Commons:RIA Novosti)}