„Cea mai frumoasă regină din toate timpurile”

În iarna anului 1932, Fernando Lara Reis, considerat cel mai mare călător portughez din secolul al XX-lea, ajunge în România și o zărește, la o expoziție din București, pe Regina Maria. Iată ce povestește în filele jurnalului său, transcrise de fotograful și jurnalistul José Luis Jorge în Arhivele Districtuale din Leiria, traduse de Gelu Savonea special pentru a fi publicate în revista „Historia“:

București, capitala României, 5 decembrie 1932

M-am ridicat din pat cam târziu, căci obosisem a mă trezi devreme în fiecare zi, și ieșii din hotel aproape de orele 11. Am luat apoi un tramvai care m-a lăsat aproape de Calea Victoriei, unde am fost la agenția Cook. Acolo aveam vești de la (familia, n.t.) Mirică, de la care aveam invitația să petrec câteva zile la Craiova. Vom vedea cum voi putea să îmi organizez itinerariul. Aspectul orașului în acest cartier este grandios.

Ocupând una dintre laturile marii piețe, se află vechiul Palat Regal și somptuosul edificiu care tocmai a fost construit. În jurul întregii piețe se văd edificii grandioase ocupate de hoteluri și case comerciale, traficul de automobile și trăsuri cu cai fiind enorm, cu vizitiii lor hirsuți pe capră. Militarii trec pe stradă purtându-și blănurile și uniformele arătoase de diferite culori, doamnele, frumoase, elegante, în haine de piele scumpe.

Am deviat apoi din plimbare; la mică distanță se află o piață în care se găsesc un scuar și Atheneul Român, un magnific edificiu cu un fronton cu coloane ionice în fașă și o cupolă pe care sunt înscrise nume de celebri muzicieni, scriitori, poeți etc.

Dejunai apoi într-un restaurant din acest cartier (...)

Făcui apoi o plimbare pe Calea Victoriei, strada cea mai animată a orașului, cu splendide stabilimente de o parte și de cealaltă, și edificii somptuoase dintre care se disting Teatrul Național, Cercle Militaire, prefectura de poliție, și edificii în care sunt instalate multe hoteluri.

Calea Victoriei în 1930

Intersecția acestei străzi cu bulevardele Regina Elisabeta și Regele Carol este centrul cu cea mai mare animație a orașului; am coborât un pic, am intrat în librăria Cartea Românească, un stabiliment modern, pentru a comanda să se facă un carnet asemenea acestuia, pentru a-mi continua jurnalul. Acolo se monta o expoziție de artă fotografică ce urma a fi vizitată de Maiestatea sa Regina Maria. Se împlinea dorința mea: să o văd pe cea mai frumoasă regină din toate timpurile! Și dacă aș putea să obțin cu această ocazie autograful său, în acest carnet, pe care de altfel îl aveam cu mine?!... Unul dintre proprietarii stabilimentului care venise să vorbească cu mine în franceză despre execuția noului carnet m-a încurajat, și puțin după aceea, când Maiestatea sa intră însoțită de o doamnă de companie și un aghiotant, fui prezentat acestuia din urmă, care, cu multă amabilitate mi-a spus că acolo era imposibil, dar voi putea merge mâine la Palatul Regal de la Cotroceni, unde voi putea fi primit!...

Radiam de bucurie, sperând să pot obține această prețioasă amintire! Maiestatea sa examina cu atenție, făcând comentarii la fiecare fotografie a frumosului oraș ce îi erau prezentate și care făceau o promovare a frumoasei Țări Românești și a obiceiurilor sale. Și-a lăsat apoi semnătura în cartea de onoare, în care am semnat și eu adăugând câteva cuvinte, și apoi a ieșit cu suita sa, cu un frumos surâs pe buze adresat celor prezenți în salon, privindu-ne simplu cu blândețea și delicatețea ce îi sunt proprii.

Am ieșit și eu puțin după, pentru a merge la casa Kodak și la Banca Națională pentru a schimba unul dintre cecurile mele în lire. Imposibil, pentru că (biroul, n.t.) era deja închis pentru aceste tranzacții! Mâine e sărbătoare; ce puteam face fără bani?! Administratorul mi-a dat un avans de 1.000 de lei și eu voi merge să iau restul poimâine. Pe străzile orașului era o aglomerație imensă, iar aspectul era încântător datorită abundenței iluminatului vitrinelor. Am luat apoi un taxi pentru a merge la casa doamnei Mirică. Am fost primit cu multă amabilitate, fiind poftit la ceai și conversând îndelung despre întâlnirea noastră trecută și despre anii care trecuseră de atunci.

Mâine ne vom plimba – la întoarcere la hotel – printr-o piață ornată cu numeroase monumente și, după ce am cinat la restaurantul Carpați, am coborât boulevard Rei Carol pe jos, pentru a admira priveliștea nocturnă a orașului, cu animația sa în restaurante, cofetării și copii în trecere. Toată strada aceea interesantă și reclamele luminoase. Am luat apoi un tramvai care mă duse până la Gara de Nord lângă care e hotelul meu, unde am adăstat să scriu aceste impresii de călătorie.

6 decembrie 1932

Am ieșit din hotel la orele 10 pentru a merge la Palatul Regal Cotroceni, așa cum fusese stabilit. Un automobil m-a condus la poarta principală, după ce am prezentat biletul ce-mi fusese dat de ofițerul aghiotant al Maiestății Sale ieri la expoziție. Un scurt moment de așteptare și fui poftit în cabinetul său, fiind poftit să aștept în salonul Maestrului de Ceremonii cu care eu trebuia să vorbesc – o încăpere frumoasă cu reliefuri de stuc aurit, cu sculpturi aurite, mobilier și nenumărate bibelouri mai ales din faianță (numeroase animale), o frumoasă păpușă japoneză, frumoase portrete în ulei ale familiei regale, tablouri și cărți, între care se distingea un enorm album de autografe și desene ce aveau legătură cu Marele Război, cu o infinitate de regi, președinți, miniștri, generali.

Curând după, am fost primit de Maestrul de Ceremonii al Maiestății Sale, foarte gentil, care mi-a promis să folosească bunele sale oficii pentru a obține semnătura Maiestății Sale în jurnalul meu. Azi (...) sărbătoare națională nu dădea audiențe și din acest motiv trebuia să las carnetul pentru când Maiestatea Sa va termina prânzul. Așadar, carnetul rămase acolo, iar eu ieșii destul de încurajat de amabilitatea Maestrului de Ceremonii.

Am făcut o fotografie a intrării în palat și am străbătut marea curte în mijlocul căreia se află o biserică ce se cam înghesuie în pereții edificiului. În acel moment avea loc schimbarea gărzii, fără mare ceremonie. Odată ieșit din palat se vede un frumos monument cu patru soldați pe soclu, pe care este pus un mare leu de bronz; și coborând cu tramvaiul, am făcut un traseu de-a lungul unui mic râu care traversează orașul, pentru a ajunge la Ambasada Portugaliei, unde l-am întâlnit pe domnul M. Brederode, trimis extraordinar și Ministru Plenipotențiar al Republicii Portugheze, cu care am conversat puțin, mergând apoi cu automobilul său până pe Bulevardul Elisabeta pentru a lua prânzul. Am fost apoi acasă la doamna Mirică, fiindu-i prezentat fratelui său, colecționar de antichități și pictor foarte merituos. Merserăm apoi la Athénée, unde în două săli erau expuse tablouri moderne de Kimon Loghi, un mare artist român, cu lucrări interesante, specializat în portrete, flori și peisaje.

Trecurăm apoi la muzeul propriu-zis; în holul mare de la intrarea în somptuosul edificiu, erau expuse lucrări de sculptori antici și moderni, fiind admirabil un grup de trei alergători în bronz; o femeie și un prunc dormind, din marmură. Urcând pe scara monumentală, ajunserăm la pinacotecă, unde se găsesc câteva tablouri de pictori străini sau cel puțin influențați de școli străine și alți pictori naționali ca Verona, marele pictor de peisaje de toamnă, Simonide, Mirea și cel mai mare pictor al României, Grigorescu, cu frumoasele sale peisaje campestre, carele cu boi, țărani, pline de culoare și mișcare, și câteva tablouri moderniste fără mare valoare. Urcând scările laterale, se ajunge în marea sală destinată concertelor, cu un magnific decor și dispunere.

Cu regret că plimbarea noastră nu s-a putut prelungi, am făcut o fotografie-suvenir doamnei Maria Mirică lângă Biserica Armenească. La orele 16 trebuia să mă întorc la Palat; aici am fost din nou primit de Maestrul de Ceremonii al Maiestății Sale, care mi-a comunicat frumoasele impresii pe care aceasta le-a avut răsfoind carnetul meu de voiaj, fiind de asemenea mare iubitoare de călătorii și încântat el însuși de plăcerea cu care Maiestatea Sa primise ideea mea de a-și pune semnătura pe jurnal. În fapt, felul în care este scrisă ilustrează bine grija care i-a fost acordată. Foarte gentil, Maestrul de Ceremonii s-a semnat și el.

Am coborât apoi pe bulevardele Regina Elisabeta și Carol I și pe Calea Victoriei, unde am putut privi enorma și luxoasa aglomerație a populației Bucureștiului și ofițerii în uniforme de paradă cu panaș, întrucât azi e sărbătoare națională de Sfântul Nicolae. Am cinat la „Automat Colos”, intrând apoi la „Cinema Vox”, unde am asistat la un film și la o mică revistă ce nu prezentau un interes special. M-am întors la hotel și m-am culcat târziu, întrucât aveam de scris.

Fragmentul face parte dintr-un text publicat în numărul 290 al revistei „Historia” (revista:290), disponibil la toate punctele de distribuție a presei, în perioada 14 martie - 14 aprilie, și în format digital pe platforma paydemic.