Către Cetatea Tropaeum Traiani jpeg

Către Cetatea Tropaeum Traiani

Cetatea Tropaeum Traiani a fost una dintre cele mai importante centre religioase din zona Mării Negre în timpul Imperiului Roman şi mai apoi în timpul Imperiului Bizantin. Însă din păcate astăzi prea puţini cunosc cetatea.

Cetatea Tropaeum Traiani a fost ridicată în urma victoriei lui Traian în faţa lui Decebal. Construcţia este impunătoare având 4 basilici mari, 4 intrări şi ca orice oraş roman 2 străzi principale care se intersectează la jumătate (Via Principalis şi Cardo). Prima inscripţie care atestă fondarea oraşului datează din anul 117, iar cea de-a doua din anul 316 când oraşul a fost refondat de către împăraţii Constantin cel Mare şi Licinius.

Săpătura la cetate a fost  începută în secolul XIX de către Grigore Tocilescu, urmat apoi de Alexandru Odobescu, care scrie primul curs de arheologie din România. În momentul acela ţara noastră se afla din punct de vedere al cercetărilor la acelaşi nivel cu restul Europei, decalajul aparând mult mai târziu.În momentul de faţă cetatea este săpată aproximativ 30%. Din anul 1993 şantierul arheologic de la Adamclisi, numele actual al localităţii, a devenit şantier şcoală, pentru studenţii şi profesorii Facultăţii de Istorie din Bucureşti. În fiecare vară şantierul este invadat de studenţi la facultatea de istorie si nu numai.

Drumul către cetate

Cel mai plăcut drum către cetate este desigur cel clasic:cu trenul şi apoi cu autobuzul De ce? Simplu, pentru că aşa nu îl vei uita niciodată. Este vară şi este foarte cald aşa că este de preferat să te trezeşti cât mai de dimineaţă cu putinţă. Pleci în grabă spre Gara de Nord de unde urmează sa iei un tren spre Constanţa. O dată ajuns aici va trebui să iei un microbuz spre satul Adamclisi. Dacă vei avea acelaşi noroc pe care l-am avut eu, va trebui să astepţi vreo jumătate de oră ca femeia de la casa de bilete să îşi termine prânzul. Apoi după ce dai vreo 12 lei, te urci in microbuzul mic şi şubred în care va trebui să mergi cam vreo oră si jumătate în care asculţi un mix de manele şi ultimele hituri coreene.

Muzeul Tropaeum Traiani

Primul loc pe care îl vizitezi în Adamclisi este muzeul cetăţii, aici găseşti expuse diferite obiecte găsite de-a lungul timpului pe şantier, inclusiv statuile şi metopele trofeului Tropaeum Traiaini, hărţi desenate fie de Tocilescu, fie de Odobescu şi macheta trofeului.

Muzeul are un singur perete din zid, restul fiind din sticlă. Acest lucru îl face deosebit, deoarece atmosfera din muzeu se schimbă odată cu trecerea orelor şi cu schimbarea poziţiei soarelui pe cer.

Tropaeum Traiani

După ce ai parcurs tot drumul de la Bucureşti, parcă nu e totul împlinit dacă nu mergi şi pe jos o bucată de drum, aproximativ 2 kilometri. Treci uşor de muzeu, treci de casa lui nea Rică (paznicul cetăţii şi gazda studenţilor), ieşi din sat şi încet încet pe şosea. Primul lucru pe care îl vezi nu este cetatea, ci casa cetăţii sau „casa groazei” cum a fost ea poreclită. În această casă dorm studenţii veniţi aici în practică. O casă mică, cu 8 încăperi, fără lumină şi fără toaletă. Treci de casă şi intri în cetate pe poarta de est.

De acum mergi pe Via Principalis, păşind în urma romanilor. Te uiţi în dreapta şi vezi Basilica simplă, apoi mai mergi puţin şi vezi Basilica Forensis. Vizitezi Basilica cu transept şi Basilica cu cisterne. Te întorci din drum ieşi pe poarta de est şi o iei în sus înspre Trofeu.

Trofeul

Trofeul este construit după războaiele daco-romane şi este unul dintre cele mai uimitoare construcţii romane de acest gen. Trofeul este special deoarce prin gravurile de pe metope, acesta spune istoria locurilor, a războaielor. De asemenea trebuie menţionat că trofeul este complementar Columnei lui Traian de la Roma, care la rândul său ilustrează întreaga istorie a Moesiei Inferior. Trofeul are atât înălţimea cât şi diametrul de aproximativ 40m. Urcarea pe el se face prin interior. Aici trebuie sa urci pe o scară de incendiu şi apoi să mergi pe nişte trepte late din metale. Evident aici nu este lumină aşa că o lanternă este indispensabilă. Abia în momentul în care ajungi în vârf îţi spui:Da, tot efortul a meritat din plin!

Din nou in sat

Nu poţi părăsi Adamclisi fără să treci pe la teresa Trophaeum Traini situată exact lângă muzeu. Aici poţi mânca o salată răcoritoare, poţi bea o bere ieftină, dar bună şi poţi asculta cu plăcere poveştile celor care muncesc pe şantier:profesori, arheologi, studenţi, localnici.

Şi astfel pleci din Adamclisi:cu memoria aparatului de fotografiat plină, cu 2, 3 cioburi de vase găsite pe potecă din sat şi cu 1001 amintiri de neuitat. La toate astea se adaugă şi bucuria că ai reuşit să ajungi într-un loc ce la prima vedere pare uitat de lume, dar care de fapt de zeci de ani continuă să ofere speranţă şi hrăneşte visele viitorilor arheologi români.