Când a fost produs primul ulei de măsline în Italia?
Cât de departe în timp se întinde bogata istorie a măslinelor și a uleiului de măsline în Italia? Noua mea cercetare, care sintetizează și reevaluează dovezile arheologice existente, sugerează că măslinii au fost exploatați de peste 6.000 de ani. Primul ulei de măsline produs în Italia a apărut probabil acum aproximativ 4.000 de ani.
Măslinul a ocupat un loc central în viața antică din Italia. Măslinele sălbatice și cele cultivate ofereau fructe comestibile. Din mijlocul primului mileniu î.Hr. și până în perioada romană, uleiul de măsline era utilizat în gătit, medicină, ritualuri și igienă.
Măslinele de masă sunt bogate în calorii, lipide, vitamine și minerale și conțin cantități ridicate de calciu. Lemnul de măslin este dens și era folosit în meșteșuguri, construcții și ca combustibil. Resturile rezultate din presarea măslinelor (tescovina) reprezentau, de asemenea, o sursă remarcabil de populară de combustibil casnic și industrial în Antichitate, arzând la temperaturi mai ridicate, pentru mai mult timp și cu mai puțin fum decât cărbunele de lemn.
Utilizările măslinului și ale fructelor sale erau extrem de diverse.
În timpul începutului Imperiului Roman (în jurul secolului I d.Hr.), este posibil ca zona din imediata apropiere a Romei să fi produs anual aproximativ 9,7 milioane de litri de ulei de măsline.
Și astăzi, Italia rămâne una dintre principalele regiuni producătoare de măsline din bazinul mediteranean.
O istorie îndelungată a exploatării măslinului
Dovezile provenite din polenul antic arată că măslinii existau în Italia încă din Pleistocen, cu peste 11.000 de ani în urmă. Este foarte probabil ca aceștia să fi fost măslini sălbatici.
Pentru a înțelege exploatarea și cultivarea lor, este important să identificăm interacțiunea umană cu planta și fructele sale.
Cărbune provenit din lemn de măslin, sugerând exploatarea de către oameni, a fost descoperit în straturi mezolitice datând din mileniile al VII-lea și al VI-lea î.Hr. (acum aproximativ 8.000 de ani) în Sicilia și Apulia, în sudul Italiei.
În nordul Italiei, peștera Arene Candide din Liguria a dezvăluit cărbune de măslin alături de pietre de măcinat și lame de seceră, posibil folosite pentru recoltarea și procesarea rudimentară a măslinelor. Oamenii din acea perioadă au început să modeleze peisajele cu măslini sălbatici folosind lemnul drept combustibil, colectând fructe sălbatice sau tăind ramuri pentru furaje.
O creștere exponențială a dovezilor apare în perioada neolitică (6000–3500 î.Hr.), indicând o utilizare mai intensă a măslinului.
Totuși, cei mai vechi sâmburi de măsline, care oferă dovezi mai convingătoare ale consumului fructelor, nu apar în contexte de locuire decât în Neoliticul Mijlociu (aproximativ 5000–4000 î.Hr.). O mare parte din acest material timpuriu provine din Calabria, Apulia și Sardinia, existând doar indicii limitate în Italia centrală și în regiunea Veneto.
În ciuda acumulării de dovezi, nu există încă semne concludente privind producția de ulei de măsline în Italia neolitică.
Cel mai vechi ulei de măsline din Italia?
Analiza reziduurilor organice a detectat uleiuri vegetale, posibil provenite din măsline, într-un mare vas de depozitare din lut (pithos) datând de la începuturile Epocii Bronzului (aproximativ 2000 î.Hr.), descoperit la Castelluccio, în Sicilia. Totuși, există încă dificultăți în distingerea diferitelor tipuri de uleiuri prin această metodă, iar condițiile de conservare din regiunea mediteraneană sunt rareori ideale.
Alți indicatori potențiali ai prezenței uleiului de măsline au fost identificați în vase ceramice de depozitare de la Broglio di Trebisacce (Calabria) și Roca Vecchia (Apulia), datând din mijlocul mileniului al II-lea î.Hr.
Epoca Bronzului a marcat și extinderea cultivării măslinului în zone marginale unde măslinul sălbatic nu creștea, cum ar fi Tufariello, în Campania, în jurul anului 1700 î.Hr. Este clar că exista un interes semnificativ pentru exploatarea măslinelor în Italia Epocii Bronzului, care probabil includea și producerea uleiului, cel puțin la scară redusă.
Evoluțiile din Epoca Fierului
Regiunile Italiei au urmat traiectorii diferite în jurul anului 1000 î.Hr. În unele părți ale sudului Italiei se observă un declin al cultivării măslinului, posibil legat de schimbări economice și culturale. Situri de pe coastele Ionică și Adriatică continuă însă să ofere dovezi sub forma cărbunelui de măslin, a sâmburilor, a reziduurilor de ulei și chiar a amprentelor de frunze de măslin pe ceramică.
Probabil cea mai veche piatră de moară rotativă pentru măsline din bazinul mediteranean a fost descoperită la Incoronata, în Basilicata, și datează din secolul al VII-lea î.Hr.
Inventarea morilor rotative a reprezentat o schimbare importantă în ceea ce privește puterea și eficiența procesării. Aceste mori zdrobeau măslinele, separând coaja de pulpă înainte ca fructele să fie presate pentru extragerea uleiului. Deși se consideră în general că ele au apărut în zona egeeană, unde există exemple din secolele al VI-lea și al V-lea î.Hr., descoperirea de la Incoronata ar putea indica, în schimb, o origine central-mediteraneană.
Cercetări recente demonstrează că nu culturile externe, precum fenicienii sau grecii, au fost singurele responsabile pentru introducerea cultivării măslinului sau a producției de ulei. Această concluzie este similară cu cea formulată pentru viticultură și producția de vin în Italia.
Schimburile culturale generate de comerț și colonizare au adus noi cunoștințe, tehnologii și idei privind cultivarea măslinului și producția de ulei, creând contexte favorabile inovației locale.
Aceste influențe au impulsionat o cultivare deja în expansiune. În jurul anilor 600–500 î.Hr., comunitățile etrusce au început să joace un rol-cheie în înființarea sistematică a plantațiilor și în utilizarea măslinelor în Italia centrală.
Consolidarea și extinderea producției în perioada romană
Perioada romană a împins cultivarea măslinului dincolo de limitele sale bioclimatice naturale. Măslinii erau cultivați la altitudini și latitudini mai mari, precum și în regiuni mai aride.
Producția era prezentă în mare parte a Peninsulei Italice, inclusiv în zone subalpine și pe terenuri marginale.
Materialele arheologice și datele paleoecologice indică existența unei importante culturi a producției de ulei și a unei piețe în dezvoltare în Italia republicană și imperială, posibil la o scară mai mare decât s-a crezut anterior.
Unele instalații de producție a uleiului puteau avea patru sau mai multe prese, ceea ce ilustrează o capacitate de procesare excepțională, precum în cazul vilei aristocratice de la Vacone, în Italia centrală.
O instalație din Apulia, utilizată începând cu secolul I î.Hr., dispunea de un depozit pentru ulei care conținea probabil 47 de vase uriașe din lut (dolia), capabile să stocheze între 25.000 și 35.000 de litri.
Producția de ulei avea loc și la scară mai redusă, în centre urbane și în zone rurale izolate. Descoperirea unui sit de producție la Case Nuove, în Toscana, oferă o imagine rară asupra procesării măslinelor la scară modestă, folosind tehnologii rudimentare.
Pe măsură ce tehnicile analitice și științifice continuă să se perfecționeze, istoria antică a uleiului de măsline în Italia va continua să fie rescrisă, împingând cunoașterea noastră și mai departe în trecut și adăugând noi detalii și nuanțe.
-------
Autor: Emlyn Dodd, lector universitar în Studii Clasice, Institutul de Studii Clasice, Școala de Studii Avansate, Universitatea din Londra; Universitatea Macquarie
Articol publicat inițial pe site-ul The Conversation (engleză) sub licență Creative Commons.
Foto sus: Producție rurală de ulei de măsline în secolul I î.Hr. la Case Nuove, Toscana, Italia (© Studio Inklink, Roman Peasant Project)
Mai multe pentru tine...
