Biserica din Ungra
În documentul de predare a Țării Bârsei Ordinului Teutonic din anul 1211, Ungra era menționată ca graniță a acesteia. Ungra face parte din județul Brașov, până în anul 1950 a făcut parte din județul Târnava Mare. Localitatea este situată pe malul Oltului, la poalele munților Perșani, în defileul Racoș-Hoghiz-Crihalma. În traducere mai veche numele satului este "Grânar". Ungra, în forma de organizare pe care o putem vedea și astăzi, a luat ființă in jurul anului 1100, când primii coloniști sași sositi în Transilvania s-au așsezat aici. Urmele de locuire ale zonei sunt însă mult mai vechi, fiind cunoscute multe șantiere arheologice pe aria comunei Ungra. Este de amintit vechiul castru roman Pons Vetus.
UNGRA este situată sub dealul Stajeii, care atinge o cotă de 589 metri, tocmai în dreptul ruinelor vechiului castru roman amintit mai sus. Bătrânii satului își amintesc de existența unei cronici care a fost ținută din cele mai vechi timpuri, de la înființarea comunei în jurul anilor 1100, de către sași, în care au fost consemnate în limba germană toate evenimentele care îi priveau pe locuitorii comunei, de etnie germană, română sau pe rromii care s-au stabilit la Ungra. Aceasta cronică a fost consultată de doua ori de către marele istoric Nicolae Iorga și citată mai apoi în lucrările sale de istorie a românilor. Cronica aceasta a fost vazută și de către alți locuitori ai satului. Din această cronică s-a aflat ca de-a lungul timpului (sec. XVI-XVII), noii veniți în sat, nu erau primiți direct in vatra satului, ci erau dirijați pe o vale situată la circa doi kilometri, numită și astăzi Valea Ungrișoarei, și numai ulterior, după ce făceau dovada bunei purtări, convingând mai marii satului că sunt harnici și cinstiți, dobândeau dreptul de a se stabili în perimetrul satului. Această cronică este valoroasă nu numai pentru istoria acestui sat, ci și pentru istoria Transilvaniei, relatând modul în care s-au format comunitățile sasești, românești și cele de rromi, felul in care au evoluat sub raport social, economic, relatează viața din trecut, obiceiurile și datinile străvechi, precum și istoria Bisericilor Evanghelice si Ortodoxe pe aceste meleaguri. Din păcate aceasta cronică a disparut după Revoluția din 1989, o dată cu exodul sașilor in Germania.
Din cronica mai sus amintită reiese că mulți dintre românii care s-au stabilit la Ungra (e.g. sec XIII-XVIII) provin din zonele de munte, și au fost în marea lor parte păstori. Aceștia au muncit la început averile sașilor, reușind ulterior să și cumpere anumite proprietați și să se stabilească pe o ulița a lor, numită și astăzi strada Românilor.
Artistul roman Alexandru Andries a numit un album din discografia sa cu numele satului ardelean, fiind impresionat de frumusetea traditiilor ungrene din perioada Crăciunului. Albumul "Ungra" a apărut în anul 1996 și a fost primul material de terapie sonoră din România.
Sursă http://ro.wikipedia.org
