„Băşica lui Vodă Caragea” - Istoria primului zbor cu balonul deasupra Bucureștiului
În ziua de 26 iunie 1818 bucureștenii participă la un eveniment deosebit, înălțarea în aer a unui balon. „Bășica” a fost făcută din „pânză de Brașov îmbrăcată în batistă, bucăți 80”.
Întâmplarea este consemnată pe un manuscris miscelaneu de la Biblioteca Academiei Române: „în leat 1818, iunie 26, într-o zi de duminică seara au rădicat niște nemți, cu meșteșug, o bășică, în slavă foarte mare. De 1700 coți de pânză bășica, cu spirturi fiind înnăuntru, cu o iluminație mare, au ridicat-o în curtea domnească cea arsă. Și li s-au plătit de domnie taleri 10 000, având prinsoare că, dă nu va rădica-o, să plătească nemții banii îndoiți. Au luat nemții și de la cei ce au intrat, cât au putut, întâmplându-să aceasta în zilele mării sale preaînălțatului nostru domn Io Ioan Gheorghiu Caragea Vodă, în al șaselea an al domniei dintâiu”. „Spirturile” din interior fac referire la hidrogen, notează Casa Filipescu Cesianu, pe pagina de Facebook a muzeului.
Reușita demonstrației din București (balonul a aterizat în satul Cățelu) are loc în contextul intensificării preocupării pentru navigația aeriană la nivel mondial, în primele decenii ale secolului al XIX-lea. Trecuseră treizeci și cinci de ani de la un moment cheie din istoria umanității, primul zbor cu aerostatul, experiment condus de frații Montgolfier la Versailles, în 1783. Protagoniștii experimentului, un miel, o rață și un cocoș au zburat la o altitudine maximă de 600 m și au parcurs 3,5 km. Supraviețuind încercării, animalele au ocupat un loc de cinste în menajeria palatului lui Ludovic al XVI-lea. Experimentul va fi repetat cu echipaj uman, deschizând astfel drumul spre explorarea înălțimilor și dezvoltarea aviației. Tot în același an, fizicianul francez Jacques Charles a efectuat primul zbor cu ajutorul unui balon cu hidrogen.
Încercarea unor „vlahi”
Scrierile perioadei înregistrează, uneori anecdotic, încercările de ascensiune în balon, eforturi care proliferau pe mapamond. Un astfel de eveniment a avut loc în Ianina (Ioannina, capitala regiunii Epirus din Grecia) în anul 1803. Opera unor aromâni, experimentul va fi amintit de poetul Ioan Vilara (1771-1823) în poezia satirică „Balonul”. Textul ne oferă o perspectivă amănunțită asupra încercării lui chir Pahomie, „marele rival al preavestitului Blanchard-Icarul fericiților Francesi- și al lui Montgolfier”. Sortită eșecului din cauza unor stângăcii, strădania rămâne o mărturie e dorinței națiunilor din Peninsula Balcanică de ține pasul cu invențiile din lumea apuseană.
În fața unei mulțimi nerăbdătoare și a unui mare număr de copii veniți să vadă „zmeul”, echipa lui Pahomie înșiră „frânghii, stâlpi, sape, lopeți, cuie, sfredele, tesle mari, burdufuri cu smoală și cu catran și două legături de trestie subțire, toate trebuitoare balonului care va merge dincolo de gârlă. [...] Îndată ei împlântă stâlpii, îl leagă strâns cu sfori, întinzându-l ca un cort și încep să-l umfle.”
„Copiii, în gloată, îi încercuiesc, saltă, țipă și îi fluieră.”
Cu mare greutate, pe la amiază, balonul prinde a se umfla. Pahomie umple o tigaie cu catran, smoală, sacâz, sulf, câlți și rachiu și le dă foc, punându-le apoi sub balon.
„Ca o corabie care e în pericol pe marea adâncă, pe când valurile vuiesc, iar catargurile, cu pânzele și frânghiile lor, trosnesc, tot așa și balonul umflat se mișcă și cu mare zgomot se învârtește!”
Truda a fost zadarnică. Din cauza neatenției și lipsei de coordonare a echipei, balonul se răstoarnă și ia foc chiar în momentul tăierii frânghiilor, spre dezamăgirea mulțimii. „Valahii se învălmășesc” aleargă și țipă: „lu lai, s’arde!” (Aoleu, arde!)
Autor: Alexandra Rusu / Casa Filipescu Cesianu
Foto sus: O reproducere a unui zbor cu balonul, în prima jumătate a secolului al XIX-lea (© New York Public Library)
Bibliografie:
1. Radu Olteanu, Bucureștii în date, întâmplări și ilustrații, Paideia, București, 2010.
2. Valeriu Papahagi, O încercare de ascensiune în balon a unor Aromîni din comuna Săracu în timpul lui Ali- Pașa, Datina Românească, Vălenii de Munte, 1936.
3. Realitatea Ilustrată, octombrie, 1931.
