Asisten╚Ťa social─â ├«n Anglia secolului al XVI lea jpeg

Asisten╚Ťa social─â ├«n Anglia secolului al XVI-lea

Originea politicilor sociale care vizeaz─â s─âracii din spa╚Ťiul englez poate fi identificat─â av├óndu-se ├«n vedere consecin╚Ťele socio-economice ale Marii Ciume de la mijlocul secolului al XIV-lea. Dintre acestea, o importan╚Ť─â deosebit─â le-au avut disolu╚Ťia sistemului feudal (╚Öi mai ales dispari╚Ťia sistemului de obliga╚Ťii feudale reciproce care legau seniorul de vasalii s─âi) ╚Öi apari╚Ťia unui tip uman nou, a╚Öa-numitul ÔÇŁom f─âr─â st─âp├ónÔÇŁ, care nu era proprietar de p─âm├ónt ╚Öi care migra dintr-un teritoriu ├«ntr-altul f─âr─â a avea o surs─â de subzisten╚Ť─â sigur─â.

Ace╚Öti indivizi, numi╚Ťi cu dispre╚Ť de c─âtre contemporani drept ÔÇŁvagabonziÔÇŁ, erau privi╚Ťi drept o amenin╚Ťare de c─âtre ceilal╚Ťi membri ai comunit─â╚Ťii ╚Öi erau cataloga╚Ťi drept delincven╚Ťi[1]. Legisla╚Ťia de secol XIV a ├«ncercat s─â rezolve aceast─â problem─â a vagabondajului, ac╚Ťion├ónd ├«n dou─â moduri:pe de-o parte, au fost stabilite valori fixe pentru salarii;pe de-alt─â parte, migra╚Ťia a fost interzis─â. Aceste m─âsuri urm─âreau s─â opreasc─â deplasarea continu─â a celor lipsi╚Ťi de loc de munc─â. Marea Cium─â dintre anii 1348 ╚Öi 1350 a creat un deficit de m├ón─â de lucru important, a dus la destructurarea sistemului feudal (├«n interiorul c─âruia lucr─âtorii erau lega╚Ťi de p─âm├óntul pe care ├«l exploatau) ╚Öi a condus la cre╚Öterea mobilit─â╚Ťii indivizilor[2].

Legile din anii 1349 ╚Öi 1351, ├«n acest sens, vor ├«ncerca s─â atenueze efectele acestor noi realit─â╚Ťi sociale. Astfel, ele interziceau datul de poman─â cer╚Öetorilor care erau ap╚Ťi pentru munc─â ╚Öi care refuzau acest lucru, au stabilit un nivel al salariilor care era similar celui anterior Ciumei, au restric╚Ťionat mobilitatea geografic─â ╚Öi ocupa╚Ťional─â ╚Öi au stabilit valori maxime ale salariilor pentru anumite ocupa╚Ťii. De asemenea, m─âsurile coercitive s-au ├«n─âsprit:pentru anul 1361, plata unei amenzi pentru vagabondaj este ├«nlocuit─â cu trimiterea ├«n ├«nchisoare ╚Öi marcarea cu fier ├«ncins pe frunte a literei ÔÇŁFÔÇŁ (prescurtare pentru ÔÇŁfalsitateÔÇŁ)[3]

├Än ceea ce prive╚Öte actele de caritate, s-a produs ├«n epoc─â o distinc╚Ťie clar─â ├«ntre dou─â categorii de s─âraci:s─âracii ├«ndrept─â╚Ťi s─â primeasc─â de poman─â ╚Öi cei care refuzau s─â munceasc─â ╚Öi deci, care nu meritau s─â fie ajuta╚Ťi de c─âtre comunitate.

Arestarea vagabonzilor

├Än Anglia secolului al XVI-lea, s─âracii erau v─âzu╚Ťi ca un grup social omogen ╚Öi capabil de acte destabilizatoare. ├Äns─â, unele delimit─âri ├«n interiorul acestui grup social au fost f─âcute chiar de c─âtre contemporani. Astfel, cei mai vizibili membri ai acestui grup erau, la ├«nceputul secolului al XVI-lea, a╚Öa-numi╚Ťii vagabonzi. Datorit─â faptului c─â migrau ├«n grupuri restr├ónse, ├«n c─âutare de locuri de munc─â sau de hran─â, ei au devenit un fel de ╚Ťapi isp─â╚Öitori pentru toate problemele societ─â╚Ťii engleze. Este de necontestat faptul c─â o parte din ace╚Öti vagabonzi erau infractori;├«ns─â, o bun─â parte erau oameni one╚Öti care ├«╚Öi pierduser─â locul de munc─â sau p─âm├óntul ╚Öi care c─âutau fie mila comunit─â╚Ťii, fie un loc de munc─â stabil mai ales ├«n ora╚Öe[4]. O a doua categorie de s─âraci ├«ii cuprinde pe cei bolnavi, pe b─âtr├óni, pe v─âduve ╚Öi pe orfani. A treia categorie era format─â din familii care nu ├«╚Öi mai puteau asigura subzisten╚Ťa datorit─â unor calamit─â╚Ťi naturale, a bolilor sau a ciumei. ├Än fapt, cei s─âr─âci╚Ťi nu vor beneficia de prea mult ajutor din partea autorit─â╚Ťilor engleze pe parcursul secolului al XVI-lea;acestea ├«╚Öi vor concentra eforturile mai ales pentru prinderea ╚Öi pedepsirea aminti╚Ťilor vagabonzi[5].

Primele m─âsuri care vizau s─âracii din Anglia dinastiei Tudorilor au fost adoptate ├«n timpul lui Henric al VII-lea (1485-1509). O lege votat─â de c─âtre Parlamentul englez ├«n anul 1495 obliga autorit─â╚Ťile locale s─â rezolve problema a╚Öa-zi╚Öilor ÔÇŁvagabonziÔÇŁ, prin arestarea tuturor persoanelor despre care se ╚Ötia sau care erau suspectate c─â tr─âiesc pe str─âzi. Aceste persoane urmau s─â fie cazate ├«n spa╚Ťii special amenajate timp de trei zile, timp ├«n care erau hr─ânite numai cu ap─â ╚Öi cu p├óine. Dup─â trei zile de cazare for╚Ťat─â (├«n fapt, deten╚Ťie), vagabonzii urmau s─â fie elibera╚Ťi ╚Öi le interzicea accesul viitor ├«n ora╚Öe.

saraci 1 jpg jpeg

Aceast─â lege nu propunea ├«ns─â o solu╚Ťie viabil─â ╚Öi real─â pentru cei cataloga╚Ťi drept vagabonzi, cea mai important─â consecin╚Ť─â a ei fiind crearea unui flux migrator de s─âraci care treceau dintr-un ora╚Ö ├«n altul. De asemenea, legea nu crea o distinc╚Ťie ├«ntre adev─âra╚Ťii vagabonzi (cei care ├«╚Öi aleseser─â un stil de via╚Ť─â nomad ╚Öi care ├«╚Öi asigurau subzisten╚Ťa prin cer╚Öetorie) ╚Öi persoanele s─ârace, care doreau s─â-╚Öi g─âseasc─â un loc de munc─â ╚Öi s─â tr─âiasc─â conform normelor sociale ale timpului. Ambele categorii de s─âraci erau etichetate de c─âtre autorit─â╚Ťi drept vagabonzi sau cer╚Öetori care trebuiau ├«nchi╚Öi ╚Öi apoi alunga╚Ťi[6]. Mai mult, o a treia categorie de s─âraci, cea care ├«i cuprindea pe bolnavi, persoane cu dizabilit─â╚Ťi sau b─âtr├óni, era ├«n mare m─âsur─â ignorat─â. Legea amintit─â proteja doar femeile ├«ns─ârcinate ╚Öi persoanele grav bolnave, care nu trebuiau s─â fie ├«nchise ╚Öi obligate s─â p─âr─âseasc─â ora╚Öul. ├Äns─â, de╚Öi excluse din calea cestor m─âsuri coercitive, aceste persoane nu beneficiau de nici un fel de asisten╚Ť─â din partea autorit─â╚Ťilor. De altfel, majoritatea actelor legislative din primele decenii ale dinastiei Tudorilor nu f─âceau distinc╚Ťii ├«ntre diferitele categorii de s─âraci, s─âr─âcia ├«ns─â╚Öi fiind perceput─â ca un delict ce trebuia pedepsit ╚Öi nu ca o realitate social─â care trebuia ameliorat─â.

C─âtre anii 1530, problema s─âr─âciei ╚Öi a vagabondajului era mult mai acut─â dec├ót la ├«nceputul secolului al XVI-lea. Cauzele sunt dictate de cre╚Öterea demografic─â important─â care a f─âcut ca popula╚Ťia Angliei s─â creasc─â de la 2 milioane de locuitori ├«n anul 1485 la aproape 3 milioane c─âtre anii 1540. ├Än ciuda faptului c─â agricultura a avut un randament slab ╚Öi c─â numeroase epidemii au afectat Regatul pe parcursul domniei reginei Mary I (1553-1558), cre╚Öterea demografic─â va fi constant─â ├«n a doua jum─âtate a secolului al XVI-lea, ajung├óndu-se la o popula╚Ťie de aproximativ 4 milioane de locuitori c─âtre debutul secolului al XVII-lea. A╚Öadar, pe parcursul dinastiei Tudorilor, popula╚Ťia Angliei se va dubla, fapt care nu va antrena schimb─âri la fel de accelerate la nivelul economiei ÔÇô o mare parte din popula╚Ťie va s─âr─âci ╚Öi va migra ├«n c─âutare de locuri de munc─â. R─âm├ón├ónd la sfera economic─â, pre╚Ťurile vor cunoa╚Öte un trend ascendent ├«ncep├ónd cu anii 1530, un exemplu fiind cel al pre╚Ťului unui sfert de livr─â de gr├óu (~113 g), care va cre╚Öte de la 6 ╚Öilingi ├«n anul 1500 la 10 ╚Öilingi (1540), apoi la 30 de ╚Öilingi c─âtre anul 1600[7].

Politica de ├«mprejmuire se credea a fi o alt─â cauz─â a cre╚Öterii num─ârului s─âracilor, contemporani ai procesului argument├ónd c─â dislocarea familiilor de pe propriul p─âm├ónt ╚Öi crearea de p─â╚Öuni ├«n locul suprafe╚Ťelor arabile au avut efecte negative asupra economiei engleze. Cercet─ârile istorice contemporane au demonstrat, ├«ns─â, c─â ├«mprejmuirea a avut un efect marginal asupra propag─ârii s─âr─âciei ├«n timpul dinastiei Tudorilor, majoritatea ac╚Ťiunilor de ├«mprejmuire fiind ├«ncheiate p├ón─â ├«n anul 1485[8].

Lenea-sursa tuturor viciilor sociale

Regalitatea ├«╚Öi va exprima punctul de vedere cu privire la s─âraci printr-o proclama╚Ťie din anul 1530, potrivit c─âreia inactivitatea (lenea) este catalogat─â drept principala surs─â a tuturor viciilor sociale. Aceea╚Öi proclama╚Ťie va stabili ╚Öi pedepse corporale pentru vagabondaj. Aceast─â muta╚Ťie la nivelul politicilor sociale va fi confirmat─â ╚Öi de c─âtre Parlament, care va vota o nou─â lege ├«n anul 1531, ├«nlocuind-o, astfel, pe cea din anul 1495. Aceast─â nou─â lege distingea ├«ntre s─âracii incapabili de munc─â ╚Öi cer╚Öetorii ap╚Ťi pentru munc─â, oferindu-le celor bolnavi, b─âtr├óni ╚Öi cu dizabilit─â╚Ťi autoriza╚Ťii pentru cer╚Öit. Din nou, autorit─â╚Ťile nu d─âdeau o solu╚Ťie viabil─â pentru ameliorarea vie╚Ťii s─âracilor, fiind ocolit subiectul lipsei locurilor de munc─â. Astfel, s─âracii ap╚Ťi pentru munc─â erau confrunta╚Ťi cu a alege ├«ntre dou─â situa╚Ťii absurde:nefiind capabili s─â-╚Öi g─âseasc─â un loc de munc─â, ei trebuiau fie s─â piar─â de foame, fie s─â cer╚Öeasc─â, ├«nc─âlc├ónd astfel legea[9]. Regimul Tudorilor considera s─âr─âcia drept o surs─â constant─â de nelini╚Öte social─â. Din acest motiv monarhii au urm─ârit rezolvarea acestei probleme, nefiind vorba de motive umanitare sau filantropice. ├Än fapt, aceast─â team─â de posibilele conflicte sociale a fost for╚Ťa motrice a tuturor actelor legislative de pe parcursul secolului al XVI-lea.

Pe parcursul anilor 1530 pot fi observate primele indicii ale unei schimb─âri de atitudine a autorit─â╚Ťilor fa╚Ť─â de problema s─âr─âciei. Regimul lui Henric al VIII-lea a sesizat inadverten╚Ťele legii din 1531, o nou─â lege (creat─â de William Marshall, un apropiat al lui Thomas Cromwell ÔÇô principalul consilier al monarhului) creat─â ├«n anul 1535 recuno╚Ötea num─ârul insuficient de locuri de munc─â valabile pentru s─âraci. Aceast─â problem─â urma s─â fie solu╚Ťionat─â prin demararea unui plan administrativ ambi╚Ťios, care viza crearea de ╚Öantiere publice pentru construirea de drumuri, fort─âre╚Ťe, porturi ╚Öi pentru amenajarea cursurilor r├óurilor[10].  Locurile de munc─â libere urmau s─â fie anun╚Ťate public, s─âracii ap╚Ťi pentru munc─â urm├ónd s─â primeasc─â un salariu decent, ├«n timp ce infirmii, bolnavii ╚Öi b─âtr├ónii erau ├«ngriji╚Ťi de c─âtre parohiile locale. Fondurile necesare acestui proiect ambi╚Ťios urmau s─â fie colectate prin impunerea unei taxe speciale pe venituri. S-a creat chiar ╚Öi o agen╚Ťie specializat─â ├«n demararea acestui proiect, numit─â Consiliul pentru anularea vagabondajului (The Conciul to avoid vagabons). M─âsurile care formau aceast─â lege anticipeaz─â, astfel, multe dintre politicile de asisten╚Ť─â social─â care se vor cristaliza c─âtre secolul al XIX-lea ╚Öi chiar al XX-lea (o paralel─â poate fi f─âcut─â cu programul New Deal al pre╚Öedintelui american F.D. Roosevelt).

├Äns─â, ├«n ciuda faptului c─â proiectul legii a fost sprijinit de c─âtre Henric al VIII-lea, el va suferi modific─âri importante ├«n cadrul Parlamentului. Legea care va fi votat─â ├«n cele din urm─â ├«n anul 1536 era mult mai rezervat─â ├«n ceea ce prive╚Öte solu╚Ťiile oferite pentru problemele s─âracilor. Aceast─â lege nu mai amintea de proiectul marilor construc╚Ťii publice ╚Öi nici de Consiliul pentru anularea vagabondajului. De╚Öi s─âracii incapabili de a munci vor fi plasa╚Ťi ├«n grija autorit─â╚Ťilor parohiale sau municipale, fondurile pentru ├«ngrijirea lor vor fi generate de dona╚Ťii voluntare ╚Öi particulare ╚Öi nu de taxe[11].  La nivel principial, legea din anul 1536 confirm─â ├«nc─â o dat─â faptul c─â regimul Tudorilor nu f─âcea distinc╚Ťii la nivelul s─âracilor ap╚Ťi pentru munc─â ╚Öi c─â singura solu╚Ťie pentru limitarea vagabondajului ╚Öi s─âr─âciei este supunerea acestor realit─â╚Ťi legii penale.   

Urm─âtorul act legislativ care va ├«ncerca s─â remedieze problema s─âracilor va fi elaborat ├«n timpul protectoratului ducelui de Somerset ╚Öi va fi publicat ├«n anul 1547. Conform acestei noi legi, vagabondajul urma s─â fie limitat (dac─â nu eradicat) printr-o serie de m─âsuri draconice. Astfel, vagabonzii prin╚Öi de c─âtre autorit─â╚Ťi erau transforma╚Ťi ├«n sclavi ai Coroanei engleze vreme de doi ani. De asemenea, aceste persoane erau marcate cu un fier ├«ncins, fiindu-le ├«nscris─â pe piept litera ÔÇŁVÔÇŁ. Dac─â sclavul ├«ncerca s─â fug─â de autorit─â╚Ťi ├«n ace╚Öti doi ani, sentin╚Ťa se prelungea pentru tot parcursul vie╚Ťii sale, la care se adaug─â marcarea literei ÔÇŁSÔÇŁ pe frunte[12]. A doua ├«ncerca de a fugi se pedepsea prin condamnarea la moarte.

Singurul aspect pozitiv al acestei legi ╚Ťinea de prevederea ca cer╚Öetorii incapabili de a munci s─â fie ├«ngriji╚Ťi de c─âtre parohiile de care ace╚Ötia ╚Ťineau, mijloacele pentru ├«ngrijirea lor urm├ónd s─â fie organizate ├«n urma unor campanii de str├óngeri de fonduri organizate de c─âtre bisericile locale[13]. E╚Öecul legii din anul 1547 a constat ├«n lipsa unui aparat coercitiv care s─â sprijine aplicarea pedepselor amintite. Judec─âtorii de pace, a c─âror ├«ndatorire era de a veghea la aplicarea legii, erau reticen╚Ťi ├«n a executa pedepsele inumane la care trebuiau s─â fie supu╚Öi s─âracii. Legea din 1547 va fi ├«nlocuit─â de un alt act legislativ, ├«n anul 1550. Aceast─â lege venea ├«n continuare celor din anii 1531 ╚Öi 1536 ╚Öi recuno╚Ötea severitatea cu care actul legislativ precedent hot─âr├óse s─â pedepseasc─â vagabonzii. Un nou act legislativ, votat ├«n anul 1552, obliga autorit─â╚Ťile parohiale ╚Öi municipale s─â numeasc─â doi perceptori care s─â str├ónge de la membrii comunit─â╚Ťii dona╚Ťii pentru ajutorarea s─âracilor[14]. Aceste dona╚Ťii aveau, ├«n fapt, un caracter obligatoriu, ├«n sensul c─â perceptorii trebuiau s─â ├«i ÔÇŁsf─âtuiasc─âÔÇŁ s─â contribuie pe cei care refuzau acest lucru. Dac─â membrii comunit─â╚Ťii ├«i refuzau pe perceptori, datoria ├«ncas─ârii dona╚Ťiilor c─âdea ├«n sarcina vicarului sau altui membru al Bisericii. Dac─â puterea lor de persuasiune se dovedea a fi insuficient─â, se putea ajunge ca ├«nsu╚Öi episcopul s─â intervin─â pentru a-i convinge pe cet─â╚Ťenii intransigen╚Ťi. Legea din 1552 condamna, de asemenea, cer╚Öitul ca activitate independent─â ╚Öi descuraja pomenile individuale ├«n favoarea dona╚Ťiilor colectate ╚Öi gestionate de c─âtre autorit─â╚Ťi[15].

saraci 2 jpg jpeg

Statul elisabetan își asumă răspunderea pentru săraci

├Äncep├ónd cu domnia reginei Elisabeta I (1558-1603), atitudinea guvern─ârii fa╚Ť─â de problema s─âracilor ╚Öi a vagabondajului nu diferea foarte mult de principiile statuate de legea din 1531. ├Äns─â, o serie de muta╚Ťii notabile s-au produs ├«n anii 1563 ╚Öi 1572. ├Än anul 1563, primii pa╚Öi c─âtre instituirea unei rate obligatorii de ajutoare pentru s─âraci. Aceste m─âsuri au fost luate ├«n lumina slabelor performan╚Ťe pe care sistemul de dona╚Ťii voluntare instituit de legile din 1536 ╚Öi 1552 le-a oferit. ├Äncep├ónd cu anul 1563, enoria╚Öii care refuzau s─â fac─â dona╚Ťii pentru s─âraci putea fi adu╚Öi ├«n fa╚Ťa justi╚Ťiei de c─âtre episcop, iar pentru cei care refuzau ├«n mod repetat s─â fac─â aceste dona╚Ťii se putea institui pedeapsa cu ├«nchisoarea. Enoria╚Öul putea fi eliberat numai dup─â ce accepta s─â contribuie la fondurile pentru s─âraci. Aceste noi prevederi legale nu au reu╚Öit s─â-╚Öi ating─â pe deplin scopul, deoarece valoarea dona╚Ťiei era stabilit─â de c─âtre fiecare individ. Principial, ├«ns─â, noile prevederi au reu╚Öit s─â impun─â idee obligativit─â╚Ťii contribu╚Ťiei personale a enoria╚Öilor ├«n vederea ajutor─ârii s─âracilor. ├Än urm─âtorii ani, ├«ns─â, se va produce o reinstalare a metodelor severe de a pedepsi vagabondajul.

La ├«nceputul anilor 1570, devenise suficient de clar pentru autorit─â╚Ťile engleze c─â ac╚Ťiunile voluntare de ajutorare a s─âracilor nu erau suficient de eficace. Societatea englez─â de sf├ór╚Öit de secol XVI devenise dens─â, iar mobilitatea ╚Öi num─ârul tot mai mare al s─âracilor nu puteau fi administrate de pu╚Ťinele ac╚Ťiuni filantropice individuale. ├Än acest sens, responsabilitatea pentru asistarea s─âracilor va fi asumat─â ├«n mai mare m─âsur─â de c─âtre stat. ├Äntre anii 1569 ╚Öi 1572 a fost demarat─â o campanie de ├«ncurajare a Judec─âtorilor ├«n vederea aplic─ârii de sanc╚Ťiuni severe s─âracilor. Astfel, ├«n anul 1572 va fi votat─â o lege care aplica pedepse aspre pentru cer╚Öit, printre care se num─âr─â g─âurirea urechilor drept prim─â sanc╚Ťiune, put├óndu-se ajunge ╚Öi la pedeapsa capital─â pentru cei ce recidivau (cea mai recurent─â metod─â fiind sp├ónzurarea)[16]. Astfel, numai legea din 1547 stipula pedepse mai aspre pentru cer╚Öetori. Sper deosebire de legea din 1547, exist─â dovezi c─â cea din 1572 a fost aplicat─â cu mai mult─â stricte╚Ťe ÔÇô documente din arealul Middlesex dat├ónd dintre 1572 ╚Öi 1574 atest─â faptul c─â un num─âr de 44 de vagabonzi au fost pedepsi╚Ťi prin marcarea cu fierul ├«ncins, 8 au primit pedeapsa de a intra ├«n sclavie, iar 5 urmau a fi sp├ónzura╚Ťi[17]. Aceast─â lege va inaugura ╚Öi un sistem na╚Ťional de colectare de taxe pentru s─âraci. Un corolar al acestei prevederi este faptul c─â optica asisten╚Ťei social─â s-a deplasat de la ├«ncurajarea de pomeni ╚Öi dona╚Ťii particulare c─âtre un sistem public de colectare a dona╚Ťiilor mult mai disciplinat ╚Öi mai bine organizat. Judec─âtorii de pace trebuiau s─â ├«ntocmeasc─â liste cu s─âracii din fiecare parohie, s─â estimeze sumele de bani care urmau s─â asigure subzisten╚Ťa fiec─ârui s─ârac ╚Öi s─â numeasc─â observatori care s─â vegheze asupra fluxului de venituri, astfel ├«nc├ót sumele care dep─â╚Öeau necesit─â╚Ťile de ├«ngrijire a s─âracilor s─â fie redirec╚Ťionate c─âtre crearea de ╚Öcoli de corec╚Ťie pentru vagabonzi.

Cu toate acestea, legea din anul 1572 a avut o ├«nsemn─âtate care dep─â╚Öe╚Öte sfera coerci╚Ťiei;a fost prima lege care a definit riguros vagabondul ca fiind acel individ liber ╚Öi apt pentru munc─â, care nu de╚Ťine p─âm├ónt ╚Öi care  nu accept─â s─â munceasc─â ╚Öi nici nu prezint─â sursele sale de subzisten╚Ť─â. ├Än aceast─â categorie erau inclu╚Öi comercian╚Ťii ambulan╚Ťi, muncitorii necalifica╚Ťi, muncitorii grevi╚Öti, prezic─âtorii ╚Öi trubadurii. Marinarii ╚Öi solda╚Ťii care cu brevet care se ├«ntorceau din misiuni, str├óng─âtorii de recolte ╚Öi servitorii ai c─âror st─âp├óni ├«i alungaser─â sau muriser─â nu erau inclu╚Öi ├«n aceast─â categorie.

Regimul elisabetan recunoscuse, deci, c─â exist─â oameni ap╚Ťi pentru munc─â, dar care nu avea un loc de munc─â, f─âr─â ca acest lucru s─â depind─â de ei (s─â fie din vina lor).  ├Än ciuda importan╚Ťei acestui act legislative, exist─â cel pu╚Ťin dou─â aspecte ├«n care acesta nu a fost eficient. ├Än primul r├ónd, autorit─â╚Ťile nu au fost capabile s─â sus╚Ťin─â num─ârul mare de s─âraci ap╚Ťi pentru munc─â, dar neangaja╚Ťi. Acest aspect va fi par╚Ťial remediat printr-un nou act legislativ, votat ├«n anul 1576, prin care au fost create stocuri de c├ónep─â, in ╚Öi de fier pe care ace╚Ötia urmau s─â le prelucreze[18].

De altfel, preambulul acestei legi recuno╚Ötea faptul c─â unii indivizi nu lucrau datorit─â ne╚Öansei mai degrab─â dec├ót din pricina lenei, fapt care demonstreaz─â o important─â modificare la nivelul mentalit─â╚Ťii epocii legat─â de statutul social al s─âracilor. ├Än al doilea r├ónd, aparatul administrativ care urma s─â aplice noile prevederi legislative nu a func╚Ťionat corespunz─âtor. Singura func╚Ťie nou-creat─â a fost cea de supraveghetor al s─âracilor, care era numit anual din r├óndurile gospod─âriilor ├«nst─ârite de la nivelul fiec─ârei parohii[19]. Acest supraveghetor ├«l asista pe conetabilul local ╚Öi pe reprezentan╚Ťii bisericii ├«n ├«ndeplinirea sarcinilor lor. Supraveghetor nu era remunerat ╚Öi nici nu putea s─â refuze aceast─â func╚Ťie. Prevederile legii urmau s─â fie aplicate ├«n totalitate la nivel local, nefiind creat nici un mecanism care s─â supravegheze activitatea oficialilor locali. De aici, se poate presupune c─â nu ├«n toate parohiile ╚Öi municipiile engleze prevederile acestei legi au fost aplicate sau au avut efectele dorite de c─âtre autorit─â╚Ťile centrale[20].

Pe tot parcursul secolului al XVI-lea, numeroasele ini╚Ťiative legislative au ├«ncercat s─â rectifice ╚Öi s─â completeze m─âsurile de asistare a s─âracilor de provenien╚Ť─â medieval─â. O important─â reu╚Öit─â a acestor legi este aceea c─â s-a realizat o distinc╚Ťie clar─â ├«ntre diferitele categorii de s─âraci ÔÇô ├«ntre cei care nu erau capabili de a munci, cei care nu aveau un loc de munc─â ╚Öi cei care refuzau s─â munceasc─â. Mai mult, legile din perioada Tudorilor au creat un aparat administrativ ╚Öi fiscal care, de╚Öi ├«n multe momente ineficient sau dep─â╚Öit de num─ârul mare de cazuri care trebuiau a fi rezolvate, a creat un pivot esen╚Ťial ├«n calea aplic─ârii politicilor de asisten╚Ť─â social─â. Cu toate acestea, o component─â important─â a procesului de asistare a s─âracului a reprezentat-o dona╚Ťia cu caracter personal, ├«n acest sens parohii ╚Öi comunit─â╚Ťile locale p─âstr├ónd chiar ╚Öi spre ├«nceputul secolului al XVII-lea ├«nt├óietatea fa╚Ť─â de ini╚Ťiativele tot mai ambi╚Ťioase ale administra╚Ťiei centrale.

Surse

Beier A.L, Masterless Men:The Vagrancy Problem in England, Methuen

Elton G.R, An Early Tudor Poor Law

Guy John, Tudor England, Oxford UniversityPress, Oxford

Heal Felicity, Hospitality in Early Modern  England, Oxford University Press. Oxford

Slack Paul, Poverty and Policy in Tudor and Stuart England, Oxford University Press, Oxford

Slack Paul, Poverty and Social Regulation, în, The Reignof Elizabeth I

Solar M. Peter, Poor Relief and English Economic Development Before the Industrial Revolution

Webb Sideny &Beatrice, English Local Government:The English Poor Law History

[1]Paul Slack, Poverty and Social Regulation, în, The Reignof Elizabeth I, 1984

[2]John Guy, Tudor England, Oxford UniversityPress, Oxford, 1998, p. 403

[3]Ibidem, p. 405

[4]Peter M. Solar, Poor Relief and English Economic Development Before the Industrial Revolution, în, Economic History Review, I, 1995, pp. 2-6

[5]Ibidem

[6]Felicity Heal, Hospitality in Early Modern  England, Oxford University Press, Oxford, 1990, p.17

[7]Ibidem

[8]G.R. Elton, An Early Tudor Poor Law, în., Economic History Review, 6, 1955-1956, p. 3-5

[9]A.L. Beier, Masterless Men:The Vagrancy Problem in England, Methuen, 1985, p. 22

[10]Ibidem, p. 24

[11]Ibidem, p. 27

[12]Ibidem, p. 28

[13]Ibidem

[14]Paul Slack, Poverty and Social Regulation, în, The Reignof Elizabeth I, 1984

[15]Ibidem

[16]Peter M. Solar, Poor Relief and English Economic Development Before the Industrial Revolution, în, Economic History Review, I, 1995, pp. 10-12

[17]Ibidem, p. 13

[18]Sidney &Beatrice Webb, English Local Government:The English Poor Law History, p. 29

[19]Ibidem

[20]Ibidem