Alexandru Lăpuşneanul și-a schimbat numele când a urcat pe tronul Moldovei
Numele de botez al lui Vodă Lăpuşneanul nu a fost Alexandru, ci el s-a numit Petru (sau Pătru) și a fost fiul Anastasiei din Lăpușna și al lui Bogdan al III-lea cel Orb, deci nepotul lui Ștefan cel Mare. Fiu natural al domnului Bogdan al III-lea, născut în afara căsătoriei, Petru era os domnesc.
Schimbarea numelui în Alexandru trebuie înțeleasă ca o modalitate prin care noul domn dorea să fie atât în asentimentul moldovenilor, cât și al polonilor, ori din acest punct de vedere numele de Alexandru amintea de Alexandru cel Bun, un domn de aleasă amintire pentru moldoveni, dar și pentru polonezi, căci acesta prestase în mai multe rânduri omagiu regelui Poloniei. Continuând acelaşi raţionament, numele de Petru le amintea polonezilor despre Petru Rareș, un domn neagreat în regatul vecin. Așadar, putem considera că schimbarea numelui în Alexandru avea o motivare politică, iar așa era trecută în plan secund şi calitatea de bastard a voievodului.
De altfel, în cronicile contemporane, domnul este amintit ca „Alexandru cel Bun și Nou”, iar de la mijlocul secolului al XVII-lea, începând chiar cu Letopisețul Țării Moldovei scris de Grigore Ureche, se va face referire la acest domn utilizându-se apelativul „Lăpuşneanul”, amintind de satul natal al mamei lui și al lui însuși, fiind astfel deosebit de ceilalți domni cu numele de Alexandru care i-au urmat la tron până la scrierea Letopisețului: Alexandru Movilă, Alexandru Iliaș, Alexandru Cuconul.
Neamul numeros al Lăpușnenilor
Fiu natural al lui Bogdan al III-lea cel Orb, precum aminteam, pentru Alexandru Lăpuşneanul nu a fost suficientă schimbarea numelui de botez pentru a-și construi o imagine favorabilă în rândul boierimii moldovene. Trebuia mai mult – aşa că a hotărât să o ia de soție pe domnița Roxanda (sau Ruxandra), fiica lui Petru Rareș, aceeași cu care se însoțise vremelnic și pretendentul Ioan Joldea. Data la care a avut loc cununia a reprezentat un subiect de controversă în literatura istorică românească, dar contribuții relativ recente au demonstrat în chip convingător că Alexandru Lăpuşneanul și domnița Roxanda s-au cununat religios în cursul lunii septembrie 1555.
Dar Roxanda era deja țiitoare domnească din toamna anului 1553, pentru ca, în august anul următor, să se nască primul copil al cuplului, care a fost botezat Bogdan. Așadar, acest băiat s-a născut înainte de oficierea cununiei religioase, iar Roxanda a devenit mamă a moștenitorului domnesc, având această calitate până la momentul cununiei, când avea să fie recunoscută drept Doamnă a țării. Merită menționat aici faptul că, deși s-a născut în afara căsătoriei, Bogdan nu a fost în niciun moment considerat fiu bastard, ci moștenitorul legitim al lui Alexandru Lăpuşneanul, alături de ceilalți fii care aveau să se nască în familia domnească.
În total, Alexandru Lăpuşneanul și domnița Roxanda au avut împreună trei băieți și nouă fete, deci doisprezece copii pentru o căsnicie care a durat 15 ani (1553-1568). Primul băiat, așa cum am văzut deja, a luat numele bunicului patern – Bogdan al III-lea al Moldovei – și i-a urmat la tron tatălui său, fiind cunoscut în istoriografie ca domnul Bogdan Lăpuşneanul. Al doilea băiat s-a numit Mihai-Petru, ulterior documentele menționându-l doar cu numele de Petru (sau Pătru), fiind botezat astfel, probabil, în amintirea soțului Anastasiei, mama lui Alexandru Lăpuşneanul. Ultimul băiat al cuplului a primit numele Constantin, botezat după unchiul său, Constantin, fratele domniței Roxanda, care fusese ucis prin otrăvire chiar de cumnatul său, domnul Alexandru Lăpuşneanul, în cursul lunii martie a anului 1554.
Strămoşii lui Lăpuşneanul, într-o frescă de la Mănăstirea Dobrovăţ; de la stânga la dreapta: Petru Rareş, Ştefan cel Mare, Bogdan al III-lea
În privința fetelor, izvoarele istorice vorbesc despre nouă descendente ale lui vodă Lăpuşneanul și ale Roxandei, două dintre acestea murind înaintea voievodului (Theofana, moartă în anul 1561, și încă o fată moartă în anul 1565, înmormântată la Mănăstirea Slatina, a cărei piatră funerară este păstrată astăzi doar fragmentar). Un document emis la 15 februarie 1568, deci cu aproximativ o lună înainte de moartea domnului, menționa numele a șapte fete aflate încă în viață: Anghelina, Theodora, Maria Cneajna, Marica, Theofana (sau Throfana) și Anastasia. Izvoarele istorice sunt, însă, sărace în ceea ce privește soarta acestor copile ale lui Alexandru Lăpuşneanul. Știm, totuși, că Maria Cneajna a fost căsătorită mai întâi cu marele boier Vasile Bălțatul, care s-a hiclenit în timpul domniei lui Petru Șchiopul și a fost ucis (1577), iar ulterior cu comisul Apostolache, fiind încă în viață în septembrie 1601, când l-a înmormântat la aceeași Mănăstire Slatina pe un fiu de-ai ei, numit Dumitrașco.
Câteva informații ne-au parvenit și despre cealaltă Marie (sau Marica), care a fost căsătorită în Polonia și amintită în documente sub numele de pani Orzechowska, fiind bine tratată în Moldova de fratele ei vitreg, Aron Vodă, pe când acesta se afla pe tronul țării. Potrivit unor mărturii documentare, această fiică a lui vodă Lăpuşneanul a fost ucisă prin sufocare, împreună cu copiii ei, cândva în luna mai 1595, după ce fratele ei după tată, Aron Vodă, fusese înlăturat de la domnie și se zvonea chiar că fusese ucis. Alte două fete ale lui Alexandru Lăpuşneanul, fără ca documentele cunoscute astăzi să ne dea numele lor, au fost căsătorite cu doi frați, nobili polonezi din neamul Paniewski.
Bastarzii cu sânge domnesc
În afară de familia numeroasă întemeiată alături de fata lui Petru Rareș, Alexandru Lăpuşneanul a avut mai mulți copii bastarzi. De pildă, un copil bastard, născut înainte ca Lăpuşneanul să devină domn,
deci și înaintea însoțirii cu domnița Roxanda, este pomenit de documentele interne moldovenești începând din luna aprilie 1555 cu numele de Ioan (sau Ionașco), în calitate de fiu al domnului, alături de Bogdan („preaiubiților fii ai domniei mele, Ioan și Bogdan”). Mai mult, în pomelnicul Mănăstirii Bistrița Lăpuşneanul este amintit alături de mama lui, Anastasia, și de alte nume pentru care nu aveam nicio precizare suplimentară: Ion, Maria, Antimia și Ana. Nu este deloc exclus ca toți aceștia să fi fost copii ai lui Lăpuşneanul dintr-o căsătorie încheiată în vremea în care era doar Petru stolnicul.
Este important de specificat că Alexandru Lăpuşneanul nu l-a adus pe bastardul Ionașco în Sfatul țării decât după ce i s-a născut primul băiat din relația cu domnița Roxanda. Oricum, informațiile oferite de izvoare despre acest vlăstar domnesc sunt prea puține, fapt care i-a determinat pe unii dintre istoricii români să considere că Ionașco a murit înaintea tatălui său.
Despre alți copii nelegitimi de-ai lui Lăpuşneanul aflăm din documente emise după moartea domnului, fiind menționați de sursele istorice în calitatea lor de pretendenți domnești. Astfel, un anume Ștefan vodă este recomandat papei Sixtus al V-lea de un anume Anastasie, care îl ruga pe Sfântul Pontif să-l susțină pe acest fiu „al răposatului întru Domnul Alexandru voievod”. Acest fiu trebuie să se fi născut în vremea în care Alexandru Lăpuşneanul era pribeag în Polonia. Din Polonia, acest bastard domnesc a plecat în Rusia, actele rusești amintindu-l ca „Ștefan Alexandrivici din Moldova”, căsătorit cu principesa Maria Ivanovna. A fost un protejat al țarului Feodor al II-lea al Rusiei, din partea căruia a primit dregătoria de voievod al Kazanului și a murit în 1607, după ce se călugărise, asemenea tatălui său, luându-și numele de Savatie.
Un alt fiu nelegitim, numit Ilie, a trăit multă vreme la Constantinopol, ocupându-se cu comerțul de blănuri scumpe și numit în actele turcești „Ali”. Acesta a militat îndelung pe lângă sultan, dar și la curțile suveranilor europeni, căutând sprijin să devină domn al Moldovei, fiind arestat la Viena și închis în castele Linz și Steyer. Un fiu al acestui vlăstar domnesc a fost viitorul domn al Moldovei, Alexandru Iliaș (1620-1621, 1631-1633).
Dintre fiii nelegitimi ai lui Alexandru Lăpuşneanul, unul singur a reușit să devină domn al Moldovei. Este vorba despre Aron Vodă, care a domnit în două rânduri și a fost multă vreme pribeag la habsburgi, în Transilvania sau în Polonia.
Acest text este un fragment din articolul «Alexandru Lăpuşneanul. Un „Nero moldovenesc”?», publicat în revista Historia, nr. 217, disponibilă în format digital pe paydemic.com.
