Accidentul care i-a stricat regelui Carol al II-lea fastul Serbările Restauraţiei din 1936

Un incident petrecut în timpul manifestaţiilor din 8 iunie 1936 a dat peste cap planurile regelui Carol al II-lea de a impresiona populaţia Capitalei şi pe invitaţii străini.

În lucrarea intitulată „Carol al II-lea şi sfârşitul democraţiei. Un rege, un cult, o camarilă“ sunt dedicate capitole distincte despre manifestările grandioase pe care regele le instituise începând din anul 1931 în Bucureşti şi în alte oraşe din ţară. Volumul, recent lansat, este opera unui colectiv de profesori - Daniel Dieaconu (coordonator), Elena Preda, Mihai Andrei Nica, Cristiana Şoimaru şi Dionisie Savin, membri ai Asociaţiei Profesorilor de Istorie din Neamţ (APIN). 

Având ca surse documente de arhivă şi presa vremii, autorii recompun ca într-un puzzle, viaţa şi domnia celui mai controversat rege al României.

„Unii istorici au fost poate prea duri cu aprecierile la adresa lui Carol al II-lea, alţii i-au cosmetizat imaginea din interese mercantile  şi din dorinţa de a le fi bine lor, periindu-l până i-au luat toate scamele de pe haina domnească. Trebuie să recunoaştem că au existat şi personaje care au avut intenţia manifestă de a ascunde adevărul”, prefaţează lucrarea profesor Elena Preda. 

Serbările Restauratie - o avanpremiera a zilei de 23 August comunist 

Cele douăsprezece capitole ale lucrării prezintă un adevărat scenariu al vieţii şi domniei lui Carol al II-lea. Ultimele trei capitole sunt dedicate Serbărilor Restauraţiei, o serie de manifestări instituite de Carol al II-lea începând din iunie 1931, după un an de la revenirea sa în ţară (6 iunie 1930) şi proclamarea sa ca rege (8 iunie 1930). 

„Termenul <restauraţie> se pare că a fost folosit prima dată de Pamfil Şeicaru în ziarul Curentul, o denumire care a plăcut lui Carol, potrivită pentru ideea legitimării sosirii sale pe tron şi detronarea fiului său, rege recunoscut de parlament în 1927. Căci „Serbările Restauraţiei” au apărut în principal pentru această legitimare”, se arată în lucrarea citată.

În perioada 1931 - 1939, în fiecare an erau organizate între 6 şi 8 iunie Serbările Restauraţiei, manifestări grandioase unde personajul central era însuşi regale Carol al II-lea. 

„Serbările Restauraţiei îşi aveau originea şi în pasiunea pe care Carol al II-lea o avea pentru fastul ceremoniilor publice şi pentru ţinutele de ceremonie”, arată autorii lucrării. 

Serbările din anul 1936 au fost marcate însă de un episod tragic, venit pe fondul proastei organizări şi dorinţei de a impresiona prin fast. În fiecare din cei cinci ani în care se desfăşuraseră aceste manifestări, bucureştenii au avut parte de noutăţi, şi aşa s-a dorit să fie şi la festivităţile din 1936. Regele îi invitase în ţară cu ocazia „Zilelor restauraţiei” pe Eduard Beneş, preşedintele Republicii Cehoslovacia şi pe regentul Iugoslaviei, prinţul Paul. 

„Pe toate străzile capitalei erau arborate steaguri ale celor trei state membre ale Micii Înţelegeri, primarul capitalei şi regele transmiţând cu câteva zile înainte câteva comunicate de presă prin care s-a explicat populaţiei importanţa acestei alianţe şi mai ales importanţa acestei vizite pe care aceşti <prieteni> o efectuau în România”, arată autorii lucrării. 

Pe traseul până la Palatul Regal erau postaţi soldaţi în uniforme strălucitoare, primari din toată ţara îmbrăcaţi pitoresc, elevii de la toate şcolile din capitală, plus o mulţime de oameni adunaţi să vadă invitaţii de gală.

După primirea invitaţilor la Palatul Regal, în faţa unor tribune pline-ochi cu mulţimea adunată din Capitală, a avut loc defilarea militarilor şi tehnicii de luptă (camioane, tancuri, diferite baterii din artileria grea, escadrile de avioane în formaţie de luptă).   

După ce la primele patru ediţii (1931-1934) manifestările au fost organizate pe stadionul O.N.E.F., pe 8 iunie 1936, pentru al doilea an consecutiv, festivităţile urmau să se desfăşoare pe Platoul Cotroceni. 

„Platoul Cotroceni a fost ales ca şi în anul precedent pentru demonstraţia străjerilor, iar în acest scop au fost construite cu câteva zile înainte de 8 iunie şapte tribune, toate purtând emblema regală şi drapelele celor trei state membre ale Mici Înţelegeri”

De un an se înfiinţase Straja Ţării (organizaţie de tineret cu profil de cercetăşie), iar cea de-a treia zi a Serbărilor Restauraţiei căpătase numele de Ziua Tineretului.

„Străjerii pregăteau şi în acest an o manifestaţie deosebită, iar cei aproximativ 5000 sosiţi din provincie au fost cazaţi în jurul Platoului Cotroceni. Mulţimea de corturi verzi, frumos ordonate, dădea senzaţia unui mic oraş de străjeri”

Demonstraţii străjereşti sursa foto: „Realitatea Ilustrată”

Oamenii adunaţi în tribune au avut ocazia atunci să vadă o mulţime de persoane importante la un loc: regele Carol al II-lea, Marele Voievod Mihai, prinţul Nicolae, regina Maria, plus invitaţii străini.

„O astfel de privelişte nu se putea vedea în fiecare zi, regina Maria fiind pentru prima dată prezentă la Serbările Restauraţiei, iar prinţul Nicolae nu apărea nici el prea des în ultimul timp cu Carol al II-lea, iar prezenţa unor invitaţi internaţionali de anvergura lui Eduard Beneş şi Paul al Iugoslaviei a făcut ca interesul pentru această manifestaţie să fie enorm, plătindu-se sume mari de bani pentru bilete, astfel că tribunele erau arhipline”

Autorii notează că cei 25.000 de străjeri formau o privelişte impresionantă, iar momentul în care a sosit regele a produs o emulaţie în tribune. 

„După ce a ţinut o cuvântare despre importanţa tineretului şi a Străjii Ţării, regele s-a îndreptat spre loja regală, moment în care a căzut o tribună mică, cu câteva zeci de oameni, o singură femeie alegându-se cu piciorul rupt, astfel că momentul a trecut aproape neobservat, mai ales că tribuna era amplasată undeva în lateral”

Ceremonia a continuat însă cu exerciţiile de ansamblu ale străjerilor. Apoi, din megafoane s-au auzit noi ordine pentru exerciţiile care urmau. 

„Vocea speakerului a fost însă acoperită de un zgomot puternic. Una dintre tribunele mari, de 5.000 de oameni, s-a prăbuşit ca un castel de cărţi. Uriaşa schelă s-a rupt în două, înghiţind toată mulţimea de oameni. Tribuna era imensă, având 100 de metri lungime, 40 de metri lăţime şi 15 metri înălţime, iar numărul de persoane indicate era cu mult depăşit. Pe lângă cei din tribună au mai fost surprinşi şi străjeri care se retrăgeau de pe teren”

Scenele care au urmat au perturbat buna desfăşurare a ceremoniei festive. 

„În scurt timp, s-a declanşat o zarvă imensă. Cei căzuţi unii peste altul ţipau de durere, unii dintre ei aveau atacuri de panică, alţii leşinau, iar oamenii din celelalte tribune provocau un zumzet puternic, unii alergând spre tribuna prăbuşită pentru a se interesa de cunoştinţe, în ciuda indicaţiilor din megafoane, care îndemnau la calm. Mulţi dintre ei au coborât din tribune şi de teama unei noi prăbuşiri”

Presa vremii a relatat accidentul de la manifestările din 8 iunie 1969 (Realitatea Ilustrată)

Chiar şi Carol al II-lea, însoţit de prinţul Nicolae, s-au îndreptat spre tribune pentru a se interesa de soarta oamenilor. 

„Cei 60 de medici făceau cu greu faţă solicitărilor, fiind ajutaţi şi de străjeri, care îi încărcau pe cei răniţi în ambulanţele chemate din tot Bucureştiul.  Iniţial, zvonurile indicau în jur de 1000 de morţi , însă cifrele oficiale au redus numărul morţilor la trei, plus sute de răniţi”

Presa vremii a relatat accidentul de la manifestările din 8 iunie 1969 (Ilustraţiunea română)

În lucrarea citată se menţionează că la scurt timp după producerea tragediei, cei doi antreprenori care au construit tribunele au fost găsiţi vinovaţi şi arestaţi: 

„Antreprenorii I. Blumenfeld şi M. Druitz au fost arestaţi, iar specialiştii au constatat că se folosiseră lemne putrede, foarte prost ansamblate, multe nebătute în cuie, cu scopul de a putea fi refolosite, iar stâlpii de susţinere au fost improvizaţi . Pentru a se masca şi alte nereguli, în ziua următoare a mai fost incendiată una dintre tribune de către necunoscuţi . Au fost trei persoane moarte şi 369 de persoane rănite, după documente de arhivă”

Presa vremii a relatat accidentul de la manifestările din 8 iunie 1969 (Ilustraţiunea română)

Activităţile programate pentru restul zilei de 8 iunie 1936 au fost anulate. Sărbătoarea fusese stricată de acest incident cu toate că Zilele Restauraţiei se anunţau mai spectaculoase ca oricând

„Pe tot parcursul zilei s-au auzit sirenele ambulanţelor, iar în oraş era o forfotă generală, oamenii mergând din spital în spital pentru a se interesa de cunoştinţele care se aflau în acea tribună. Situaţia a fost neplăcută şi pentru Carol al II-lea, mai ales că acesta îi avea invitaţi pe Eduard Beneş şi prinţul Paul al Iugoslaviei, iar această vizită oficială ar fi trebuit să mărească prestigiul României în străinătate, dar efectul a fost opus”.