James Bruce, povestea exploratorului englez care a descoperit izvorul Nilului Albastru și a vizitat un regat creștin necunoscut din Africa
James Bruce a fost un explorator și scriitor britanic din secolul al-XVIII-lea, primul englez care a ajuns în Africa de Nord, a descoperit izvorul Nilului Albastru și mai presus de toate acestea, a reușit să ajungă în interiorul Etiopiei, singurul regat creștin-ortodox din întreaga Africă, oferind valoroase informații despre acesta, un teritoriu complet necuonscut europenilor până la acel moment.
Un portret al lui James Bruce din tinerețe,aflat la National Portrait Gallery din Londra
(Sursa: https://www.britannica.com/biography/James-Bruce)
I.Copilăria și tinerețea lui James Bruce.De la student la Drept la...călător în Africa de Nord
James Bruce se naște la 14 decembrie 1730 pe moșia familiei sale din Kinnaird,Comitatul Stirlingshire din Scoția(parte a Marii Britanii în urma Actului de Unire din 1707 dintre Anglia și Scoția) și își face studiile primare și secundare la Harrow School.[1] Apoi el va intra la Universitatea din Edinburgh, unde va studia Dreptul și se va pregăti pentru examenul de barou, însă severitatea disciplinei din sistemul academic(ce îl va dezamăgi), precum și faptul că se va căsători cu fiica unui negustor de vinuri, aceste circumstanțe îl vor face să renunțe la o viitoare carieră de avocat și să devină comerciant.[2]
Prima lui soție moare în octombrie 1754, în timpul mariajului cu acesta, ca atare, în urma acestui eveniment tragic, Bruce decide să plece în Spania și Portugalia, ca parte a afacerii sale cu vinuri. Ulterior, momentul în care ajunge să examineze manuscrisele de la Palatul Escorial din Madrid îl va determina pe acesta să se apuce de studiul limbilor arabă și ge’ez și conduce către viitoarea sa carieră, cea de explorator.[3] În 1758, moare tatăl său, moment în urma căruia, el intră în posesia moșiei familiei lui din Kinnaird, fapt ce ar fi trebuit să-l îndrepte spre o carieră politică,având în vedere situația materială stabilă pe care o avea acum.[4] Cu toate acestea, ,în urma unor circumstanțe politice ce-l vor favoriza, destinul său va lua o întorsătură neașteptată, acesta devenind,în cele din urmă...explorator,prima dată atenția sa îndreptându-se spre Africa de Nord și Orientul Apropiat.
II.Călătoria lui James Bruce în Africa de Nord și Orientul Apropiat(1762-1764)
La momentul izbucnirii Războiului dintre Marea Britanie și Regatul Spaniei în 1762(parte a Războiului de 7 ani,1756-1763), James Bruce înaintează Guvernului Britanic un plan de atac asupra portului Ferrol (din nordul Spaniei), însă ideea lui nu este adoptată.[5]
Cu toate acestea, la recomandarea Lordului Halifax (Secretarul de Stat al Regatului Marii Britanii la acea vreme), Bruce va fi ales pentru postul de consul britanic în Alger, cu misiune de a studia ruinele antice ale acelei țări și de asemenea să găsească izvorul Nilului Albastru, interesul față de acestea fiind trezit de descrierile trimise acasă de Thomas Shaw(1694-1751), ce fusese, la rândul său, agent consular în Alger. După ce a petrecut 6 ani studiind antichitățile Italiei, acesta ajunge la Alger în martie 1763.[6]
Întregul său timp va fi ocupat de datoriile sale consulare de la curtea dey-ului și mai mult decât atât, acesta va fi ținut acolo fără ajutorul promis.
Însă, în august 1765, un succesor al său de la consulat ajunge acolo și astfel...Bruce poate începe cercetarea ruinelor civilizației romane din Barbaria(denumirea sub care era cunoscută Africa de Nord de către europeni la acea vreme), pe care îi plăcea să le deseneze oriunde se afla. După ce cercetase multe ruine în estul Algeriei de astăzi, el călătorește de la Tunis la Tripoli,iar de la Ptolemaida, se va îndrepta spre Candia, însă va naufragia lângă Benghazi(un oraș din Libia de astăzi) și va trebui să înoate până la țărm. În cele din urmă, acesta reușește să ajungă în Creta și navigând către Sidon, va călători prin toată Siria, vizitând vechile orașele Palmyra și Baalbek. Interesul pe care Bruce l-a arătat în studierea lumii islamice, precum și această călătorie în Africa de Nord îi oferă prilejul să capete o foarte bună cunoaștere a limbii și obiceiurilor arabe.[7] Mai mult decât atât, îmbrăcămintea sa arabă și faptul că se dădea cărturar musulmam îl vor ajuta să treacă prin mai multe comunități musulmane ostile Etiopiei și să ajungă mai aproape de visul său...[8]
III.Călătoria în Etiopia și descoperirea izvorului Nilului Albastru(1768-1774)
Călătoriile pe care James Bruce le realizase în Africa de Nord și Orientul Apropiat de la numirea sa în calitate de consul la Alger(între 1762-1764) nu vor face decât să-i alimenteze dorința pentru aventuri mai mari, atenția lui îndreptându-se din ce în ce mai mult spre cel mai mare vis al său:descoperirea izvoarelor Nilului. Ca atare, după ce între anii 1765-1768, acesta călătorește între mai multe țări din din jurul Mediteranei de Est, Bruce ajunge în Egipt și începe să-și facă planul unei vizite în Etiopia (cunoscută de europeni drept Abisinia la acea vreme).
Pentru ca acesta să reușească el ia legătura cu multe personalități de seamă, printre care și cu Patriarhul din Alexandria (care era și șeful Bisericii Ortodoxe din Etiopia) și cu Ali,bey-ul mamelucilor[9] din Cairo, care îi procură scrisorile de recomandație necesare pentru diferiți monarhi și demnitari musulmani.[10] Apoi, în 1769, Bruce pleacă din Cairo în josul Mării Roșii, până la Jeddah de unde traversează marea la Massawa(principalul oraș port de pe țărnul african), iar în septembrie,același an pleacă de acolo spre Etiopia, special pentru a trasa cursul Nilului.[11] Călătoria lui Bruce a fost oricum,numai ușoară nu, până când în februarie 1770, el reușește să ajungă la Gondar,capitala de atunci a Etiopiei.[12]
În cei aproape 3 ani cât stă în Etiopia, el este ținut ostatic de către diferite facțiuni conducătoare din interiorul Etiopiei(care se afla la acel moment într-un război civil între creștinii ortodocși din nord și musulmanii din centrul și estul țării), aproape moare de dizenterie, luptă alături de Ras[13] Mikael Sehul(practic cel mai puternic conducător din Etiopia de la acel moment în războiul civil menționat mai sus) și chiar participă la o nuntă tradițională etiopiană.[14] În timpul călătoriei sale în Etiopia, pe lângă informațiile pe care le adună despre civilizația etiopiană și obiceiurile ei, el rezolvă și un mare mister geografic…descoperind sursa Nilului Albastru, aceasta fiind Lacul Tana(din Etiopia) la care ajunge pe 14 noiembrie 1770(cu toate că,mai târziu,faptul că el ar fi ajuns atât de departe,precum și descoperirea pe care o făcuse,vor fi puse la îndoială de istoricii vremii).[15] Mai mult decât atât, el va încerca să discrediteze mărturiile anterioare ale unor călători europenii cu privire la sursa Nilului Albastru(precum cele ale misionarului spaniol Pedro Paez,care se credea că ar fi fost de fapt primul european care ar fi ajuns la sursa Nilului Albastru în 1618), ceea ce-i va reuși.[16]
Nu în ultimul rând, cea mai impresionantă și ironic vorbind, mai puțin cunoscută realizare pe care James Bruce o obține nu e neapărat teritoriul necunoscut pe care el îl explorează în călătoriile sale, ci un artefact cultural pe care îl descoperă și anume…Cartea lui Enoh(text apocrif ce fusese scos din Biblie), a cărui singură copie existentă se credea că se află în Etiopia, însă toate încercările de a o scoate de acolo din secolul XVI încoace eșuașeră.[17] Faptul că James Bruce va aduce înapoi în Europa nu una, ci 3 copii ale acestei cărți, în versiunea orginală,în limba ge’ez (limba vorbită în Etiopia încă din Antichitate și în care se credea că fuseseră scrise aceste copii), va fi un fapt pur și simplu uimitor! Precum și un factor esențial la zvonurile care începuseră să abunde despre exploratorul infam și descoperirea sa șocantă.
Când va ajunge la Paris,în martie 1773, Bruce îi va oferi o copie a acestei cărți Regelui Ludovic al-XV-lea al Franței(care se află și în prezent la Biblioteca Națională a Franței), pe a doua o va oferi Bibliotecii Bodleian(de la Universitatea Oxford), iar pe cea a treia o va păstra pentru sine(cu toate că și aceasta va ajunge,mai târziu,tot în posesia Bibliotecii Bodleian).[18]
În 1774, James Bruce se întoarce în Scoția lui natală și se recăsătorește, intrând într-un con de umbră. Apoi, îi moare și cea de a doua soție iar el se apucă să scrie o carte despre călătoriile sale din Africa de Nord,Orientul Apropiat și Etiopia, sugestiv intitulată ,,Călătoriile de descoperire a sursei Nilului”, în care acesta va povesti cum a ajuns să descopere izvorul Nilului Albastru(consensul general fiind că…el a reușit,într-adevăr, să ajungă atât de departe,până la Lacul Tana,dar…era cel puțin al treilea european care reușise să facă asta), pe care o va publica în 1790.[19]
Tot atunci el va deveni membru al Societății Regale din Edinburgh, alăturându-se astfel, unor mari personalități precum chimistul James Young și filosoful David Hume. În ciuda faptului că această carte sa va fi extraordinar de populară, ea nu va fi luată în serios de erudiții vremii sale și îi va aduce la fel de multă batjocură pe cât de multe laude avusese parte. Poveștile despre călătoria sa din Etiopia erau, pentru unii...prea incredibile pentru a fi adevărate, spre exemplu, cum la o nuntă etiopiană, felii de carne de vită erau servite crude,directe tăiate din vaca adusă acolo în fața invitaților!Cu toate că această mărturie se dovedește a fi valabilă, englezii vor fi uimiți de ea la acea vreme.
În totală antiteză cu personalitatea sa cu adevărat unică și eferverscentă, James Bruce va muri la 27 aprilie 1794, într-un mod silențios, căzând pe scări și nereușind să-și mai recapete cunoștința vreodată, la vârsta de 63 de ani, devenind una din marile personalități ale Istoriei Moderne a Marii Britanii și nu atât pentru descoperirea izvoarelor Nilului Albastru, cât pentru faptul că va face cunoscută existența unui regat creștin îndepărtat, din interiorul Africii (Regatul Etiopiei) și va oferi informații despre Istoria,Cultura și Obiceiurile acestuia, deschizând astfel drumul spre explorarea și colonizarea Africii de către europeni, fenomen ce va lua amploare în secolul al-XIX-lea
Bibliografie
I.Sursa secundare
1. Murphy,Emett Jefferson,Istoria civilizației africane,Vol.2,Editura Minerva,Colecția BPT,București,1981
II.Surse web
1. https://en.wikipedia.org/wiki/James_Bruce
2. https://www.britannica.com/topic/Mamluk
3. https://en.wikipedia.org/wiki/Ras_(title)
4. https://www.historic-uk.com/HistoryUK/HistoryofScotland/James-Bruce/
[1] https://en.wikipedia.org/wiki/James_Bruce
[2] Ibidem
[3] Ibidem
[4] Ibidem
[5] Ibidem
[6] Ibidem
[7] Emett Jefferson Murphy,Istoria civilizației africane,Vol.2,Editura Minerva,Colecția BPT,București,1981,Cap.14(,,Explorare,exploatare și cucerire),p.148-150
[8] Ibidem
[9] Mameluci-Sclavi creștini,majoritatea capturați din Caucaz, convertiți la Islam și antrenați într-o școală specială, unde li se atribuiau diverse sarcini militare și administrative,acestea având rolul de a-i pregăti pentru diverse funcții de conducere în cadrul Imperiului Otoman(https://www.britannica.com/topic/Mamluk) .
[10] Ibidem
[11] Ibidem
[12] Ibidem
[13] Ras-Titlul de conducător al statului etiopian(https://en.wikipedia.org/wiki/Ras_(title))
[14] https://www.historic-uk.com/HistoryUK/HistoryofScotland/James-Bruce/
[15] Ibidem
[16] Ibidem
[17] Ibidem
[18] Ibidem
[19] Ibidem
