100 de ani de la nașterea «faraoanei» Elena Ceaușescu

2019, anul care marchează oficial scurgerea a 30 de ani de la încheierea celui mai recent regim dictatorial din România, debutează sub semnul amintirilor legate de Elena Ceaușescu, soția, ultimului dictator comunist al Estului european. În fapt, amintirea ei ne va urmări pe tot parcursul anului, chiar dacă prezentul, cu întregul său alai de decizii politice, inclusiv o nouă rundă de alegeri prezidențiale, programată la finele anului, va încerca să ne seducă în egală măsură, cel puțin, cu trecutul.

Acum o sută de ani, la 7 ianuarie 1916, în satul Petrești din județul Dâmbovița, se năștea cea care avea să intre în istorie drept cea mai cunoscută româncă judecată, condamnată și executată prin împușcare din motive politice. În fruntea țării domnea cuplul format din regii Ferdinand și Maria. La șapte luni de la nașterea sa, Regatul României intra în Primul Război Mondial și nimic nu prevestea ascensiunea formidabilă pe care „Lenuța lui Briceag”, cum i se spunea în ținutul natal, avea s-o cunoască în cea  de-a doua parte a unui secol extrem de zbuciumat. Mai mult, după doi ani oribili de război, România devenea, prin actul de la 1 Decembrie 1918, cea mai importantă națiune din coasta „Maicii Rusia”.

Românii aveau însă să dea curând regatul la schimb cu republica. Sub influența directă a aceleiași Rusii! La început o republică muncitorească, înlocuită repejor cu una socialistă. În ceea ce o privește, Elena Ceaușescu a trecut de la statutul de fetiță, una ca oricare alta, cu doar patru clase primare la activ, la cea de adolescentă aruncată, fără voia ei, în vâltoarea vieții, inclusiv în transformările sociale și politice din anii `40 - `50 și mai apoi la statutul de tovarășă de viață și de luptă a celui mai puternic lider politic al țării din anii `70 - `90. Devenită în cele din urmă cea mai iubită dintre românce.

Atât de iubită încât în ziua de Crăciun a anului 1989, la aproape 71 de ani, își încheia brutal viața în fața plutonului de execuție, alături de Nicolae Ceaușescu, momentan încă ultima figură marcantă a Partidului Comunist Român, partid sub semnul căruia, vrem sau nu, a stat dezvoltarea acestui colț de lume din ultima parte a secolului deja trecut.

Elena Ceaușescu, exemplu pentru ascensiunea femeii în politică

La trecerea a 30 de ani de la dispariția sa, destui istorici susțin că Elena Ceaușescu e cel mai bun exemplu și azi pentru ascensiunea în politica dâmbovițeană a femeii. După 1990, sute de fiice, soții și amante, i-au copiat, cu sau fără știință deplină, modelul (dacă ne gândim, spre exemplul, doar la politicienele ce au purtat același prenume și constatăm că „rețeta” a fost pusă în practică cu mult succes!)

Însă cum va rămâne Elena Ceaușescu în istorie? Cu bune și cu rele? Sau doar cu cele rele? Lavinia Betea, poate cel mai atent observator din ultimii ani al cuplului Ceaușescu, susține că eticheta de „piază rea” nu i se va mai putea niciodată dezlipi.

„În fond, Elena Ceaușescu a fost o semidoctă, care a făcut mult rău celor din jurul ei. Ascensiunea ei începe în 1976, când este numită șeful de cadre a celor mai înalte foruri ale Partidului Comunist. Din acel moment, deși în nomenclatorul de partid funcția sa era departe a fi în top, începe să primească tot felul de mesaje și de atenții, inclusiv mesaje personale de felicitare, semn că servilismul la români a fost și continuă să fie extrem de sensibil”, susține cea care anul trecut a publicat la Editura Corint volumul „Ultimul an din viața Elenei Ceaușescu”.

De ce i se spunea „faraoana României”

Betea nu ezită s-o numească pe Elena Ceaușescu drept „faraoana României”, fiindcă istoria personală și chiar politică a cuplului din fruntea României dintre 1965 și 1989 poate fi ușor calchiat pe modelul antic existent în perioada faraonilor egipteni, sistem în care un banal om ajungea în cele din urmă să fie divinizat, ba chiar să-și imaginize că poate înfrunta eternitatea prin ridicarea unor monumente grandioase, funerare sau nu. Betea vorbește în acest caz despre posibilul paralelism între piramidele egiptene și numeroase construcții ridicate în România acelor ani:

 „Încă mai tresar când aud expresii de genul: cât am construit pe vremea lui Ceaușescu? Pur și simplu lumea ignoră că nu Ceaușescu, el sau soția lui, a săpat vreun șanț, a ridicat vreun zid de cărămidă sau a împins maneta vreunei macarelele la ridicarea vreunui edificiu rămas în conștiința publică legat pentru totdeauna de acest nume, într-un fel sau altul!”.

 „De asemenea, în cazul Ceaușeștilor, adaugă același cercetător, a funcționat foarte bine și mitul lui Adam și al Evei. Cine e cea vinovată pentru căderea în păcat a omului? Eva, desigur! Contribuția lui Adam e ușor trecută în umbra până azi. La fel, și în cazul Elenei Ceaușescu. Dar lumea uită să se întrebe cum a ajuns ea o piază rea? Cine i-a permis să se urce pe soclu, alături de Nicolae Ceaușescu? Răspunsul e simplu și e la îndemâna fiecăruia dintre noi!”, mai spune aceeași Lavinia Betea.

Citește aici mai multe amănunte.

Foto sus: © „Fototeca online a comunismului românesc”