Zsolt Németh, preşedintele Comisiei de Politică Externă din Parlamentul de la Budapesta, respinge ideea reconcilierii româno-maghiare

Miercuri, 19 Iulie, s-a deschis oficial a 28-a ediţie a Universităţii de Vară de la Băile Tuşnad, unde, ca în fiecare an, se clamează de către politicienii maghiari autonomia Ţinutului Secuiesc. În prima zi au fost două constante ale discursurilor politice: interpretarea vizitei lui Klaus Johannis în ziua precedentă în Secuime şi un închipuit interes al lui Donald Trump faţă de problema minorităţilor în Europa Centrală.

Declaraţiile năucitoare ale politicienilor din Ungaria despre vizita preşedintelui Klaus Johannis în Secuime

Am ascultat cu uimire declaraţiile lui Zsolt Semjén, vicepremierul Ungariei, ale lui Zsolt Németh, preşedintele Comisiei de Politică Externă a Parlamentului de la Budapesta şi ale lui Árpád János Potapi, secretar de stat în guvernul maghiar, despre vizita preşedintelui României, Klaus Johannis, în judeţele Harghita şi Covasna în ziua precedentă, 18 Iulie a.c. Declaraţiile politicienilor maghiari sunt năucitoare, pentru că interpretează în cheie proprie, total invers, simbolistica afirmaţiilor şi gesturilor preşedintelui României.

Zsolt Semjén, care s-a aflat în judeţul Harghita în timpul vizitei lui Johannis, a declarat că, deşi nu a avut mari speranţe de la această vizită, aceasta a fost totuşi un pas mare. Faptul că preşedintele României a ascultat imnul secuiesc stând în picioare arată că îl respectă, iar primirea steagului secuiesc şi dăruirea în schimb a steagului României este o recunoaştere a steagului secuiesc.

Înainte de a comenta aceste interpretări halucinante ale vicepremierului Ungariei, să ne amintim că, în timpul vizitei lui Klaus Johannis la Consiliul Judeţean Harghita, după intonarea Imnului de Stat al României, ungurii din sală au cântat imnul secuilor. Preşedintele României le-a mulţumit că i-au cântat şi, ironic, i-a lăudat că au voci puternice. Dar de la această ironie a preşedintelui român şi până la aşa-zisul respect din interpretarea vicepremierului maghiar este o distanţă galactică! Ce altă opţiune ar fi avut preşedintele? Să iasă din sală? Să stea jos? Ar fi fost o dovadă de lipsă de respect faţă de cei prezenţi în sală. Prin ascultarea imnului secuiesc stând în picioare Klaus Johannis a arătat respect faţă de ungurii din sală, care cântau, nu faţă de imnul secuiesc. Klaus Johannis a arătat astfel că este preşedintele tuturor cetăţenilor României, adică şi al ungurilor din Secuime. Dealtfel, într-o declaraţie de presă ulterioară, a declarat că a interpretat acest gest al ungurilor din sală, de a cânta imnul secuiesc, ca un semn de respect. Adică un semn de respect al ungurilor faţă de preşedintele României. Unde dai şi unde crapă, dle Zsolt Semjén!

Apropos de imnul secuiesc. M-aş fi aşteptat ca la deschiderea Universităţii de Vară de la Băile Tuşnad să se fi cântat imnul secuiesc, atât de des invocat. Nici gând! Absenţa imnului secuiesc din programul de deschidere a Universităţii de vară arată că pentru politicienii maghiari acest imn secuiesc nu are absolut nicio valoare. Totul se reduce la declaraţii şi simbolistică politică. Ba mai mult, nu am văzut afişat nicăieri în tabăra Universităţii de Vară steagul secuiesc, cu excepţia unui stand de vânzări obiecte artizanale, unde steagul secuiesc, la dimensiuni minuscule, era la vânzare printre alte steaguri.

Revenind la propria interpretare a lui Zsolt Semjén despre episodul schimbului de steaguri, să revedem momentul. Raduly Robert Kalman, primarul oraşului Miercurea Ciuc, i-a dăruit preşedintelui României un steag secuiesc. E clar că preşedintele a anticipat acest gest al ungurilor, pentru că a avut pregătit un steag al României, pe care l-a dăruit la schimb primarului din Miercurea Ciuc. Mesajul preşedintelui este evident: judeţele Harghita şi Covasna sunt în România şi cu toţii avem un drapel comun, Tricolorul. Mesajul lui Johannis este evidenţiat şi de comentariul său: „eu, ca preşedinte al României, vă las cadou în amintire tricolorul nostru, al tuturor. Ca să nu greşim pe undeva cu steagurile.”. Mai clar de atât nici nu se poate, dar vicepremierul Zsolt Semjén înţelege cu totul altceva.

Vicepremierul maghiar a menţionat răspicat că ei, ungurii, niciodată nu au cerut autonomia pe criterii etnice, ci autonomia pe criterii teritoriale. Autonomia teritorială pe care o cer ei este acelaşi lucru cu autonomia regională de care a vorbit Klaus Johannis. A insistat că ungurii nu sunt cetăţeni de rangul doi în Europa. Ei întotdeauna au cerut doar ceea ce există deja, ca precedent, în Uniunea Europeană. Dacă se cuvine ceva altor cetăţeni ai UE, atunci trebuie să li se cuvină şi ungurilor. El solicită românilor să recunoască ungurilor ceea ce au promis la Alba Iulia, să studieze declaraţia din 1 Decembrie 1918.

Domnul Zsolt Semjén a rămas ancorat în acelaşi mit unguresc al unei închipuite promisiuni a românilor la Alba Iulia pentru acordarea autonomiei ungurilor. Am demonstrat în urmă cu ceva timp că acesta este un mit fabricat de politicienii maghiari, pentru că în Proclamaţia Unirii de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918 nu scrie absolut nimic de autonomie. Probabil că va trebui să republic acel articol de zeci de ori până când politicienii maghiari vor înţelege să renunţe la acest mit.

Vicepremierul maghiar a apreciat vizita preşedintelui României în Secuime, despre care consideră că a început un fel de dialog, prin care se acceptă parţial autonomia. Vizita aceasta este corectă şi pozitivă.

În acelaşi ton a comentat vizita preşedintelui Johannis şi Zsolt Németh, preşedintele Comisiei de Politică Externă a Parlamentului maghiar. Este important că preşedintele a venit în Secuime şi crede că următorul pas ar fi ca preşedintele României să participe la viitoarea Universitate de Vară de la Băile Tuşnad.

Preşedintele român ar putea relua dialogul româno-maghiar la un nivel superior, pentru că din mai 2012, de când a căzut guvernul condus de Mihai Răzvan Ungureanu, nu s-a mai desfăşurat niciun dialog între unguri şi români la nivel înalt. Speră că acest dialog se va relansa, pentru că e interesul ambelor ţări. Vizita recentă a ministrului de externe român, Teodor Meleşcanu, la o conferinţă la Budapesta este o dovadă a relansării dialogului la nivel înalt. A insistat pe autonomia secuilor, subliniind că românii şi ungurii sunt două naţiuni puternice, iar România va fi puternică dacă minoritatea maghiară din România devine o autonomie puternică. Árpád János Potapi, secretar de stat în Ministerul de Externe de la Budapesta, a avut un discurs în acelaşi ton revizionsit cu care ne-a obişnuit deja. În inima lui este deja autonomie recunoscută pentru ungurii din Transilvania. Niciodată ei nu vor renunţa la această bătălie pentru autonomie. A încercat şi un joc de cuvinte: toţi cei care sunt aici, la Băile Tuşnad, sunt de peste hotare, cei din Ungaria sunt de peste hotare când vin aici, iar cei din Transilvania sunt la rândul lor de peste hotare (pentru cei din Ungaria). „Noi muncim în continuare ca această sintagmă „de peste hotare” să înceteze”! Oare ce vrea să spună secretarul de stat maghiar prin acest joc de cuvinte? Ungurii sunt invidioşi că preşedintele României, Klaus Johannis, a fost în vizită la Washington Atât la deschidere, cât mai ales în cadrul unui panel moderat de Zsolt Németh, s-a insistat pe relaţia cu Donald Trunp, preşedintele SUA. Majoritatea vorbitorilor l-au ridicat în slăvi pe preşedintele american, lăudând discursul acestuia la Varşovia. S-a subliniat că valorile enunţate de Trump – Dumnezeu, patrie, familie – sunt şi valorile promovate de FIDESZ şi sunt valorile pe care se poate reconstrui Occidentul.

A fost scos în evidenţă rolul grupului de la Vişegrad ca nucleu al Europei Centrale, care trebuie să aibă o voce mai puternică în cadrul Uniunii Europene, în care se aude de obicei doar vocea Germaniei şi Franţei, fără ca statele mai mici să fie măcar întrebate. Nu ştiu de unde au scos Zsolt Németh şi alţii care au conferenţiat că Donald Trump ar fi interesat de problema minorităţilor din Europa Centrală. Ideea a fost repetată de mai multe ori, probabil cu scopul de a transmite mesajul că SUA este cu ochii pe România în privinţa autonomiei maghiare. Pentru că nu s-a ratat ocazia de a se aminti că în toate Rapoartele americane despre România se spune că ţara noastră nu respectă drepturile minorităţilor. Mă întreb oare cine se află în spatele acestor rapoarte despre drepturile minorităţilor din România? Întrebare firească, pentru că aici la Băile Tuşnad am văzut pe viu un exemplu de lobby unguresc în SUA. Unul dintre invitaţi a fost Christofer P. Ball, director al Central European Institute de la Universitatea Quinnipiac din SUA şi consul onorific al Ungariei. De pe net aflu că a fost bursier în Ungaria pe tema autonomiei secuilor. Dar ne lămureşte Zsolt Németh care este principalul merit al acestui american: este căsătorit cu o unguroaică din secuime.

Ca fapt divers, Zsolt Németh spune că cei doi copii ai lui Christopher sunt secui. Dacă rămânem în aceeaşi cheie interpretativă, Matia Corvin a avut tată român şi mamă unguroaică, deci este român, nu-i aşa, dle Zsolt Németh? Christofer P. Ball a vorbit de mai multe ori despre o viitoare vizită a lui Viktor Orbán la Washington. Ideea mai fusese vehiculată şi de alţi vorbitori înaintea sa. Dar el a insistat. Chiar am crezut iniţial că vizita este aranjată deja. Dar la un moment dat a spus că nu poate să spună data la care va merge Viktor Orbán la Washington să se întâlnească cu Donald Trunmp, deşi ar fi bucuros să o ştie. În acel moment am înţeles că totul este doar o cacialma politică. De fapt ungurii se agită să aranjeze ca Viktor Orbán să fie invitat de către Trunp, iar lobbiştii ungurilor din SUA se străduiesc să îi facă intrarea. Atunci mi-am dat seama că ungurii sunt invidioşi că preşedintele României, Klaus Johannis, a fost primul invitat la Casa Albă. Recunosc, am fost mândru de preşedintele ţării mele.

Politicianul cel mai ancorat în realitatea politică a fost Attila Korodi, şeful facţiunii UDMR din Parlamentul României. El a spus direct că vede unde se poziţionează Donald Trump faţă de problema minorităţilor în Europa Centrală. A subliniat că Klaus Johannis a fost primul şef de stat din această parte a Europei invitat la Casa Albă şi a scos în evidenţă rolul strategic al României în regiune, mai ales de când Turcia lui Erdogan este nesigură pentru acest flanc sud-estic al NATO. România este un partener stabil în NATO şi pentru România Rusia apropae că nici nu există în politica de securitate. Indirect această afirmaţie a fost de fapt un reproş la adresa premierului Ungariei, care are relaţii speciale de prietenie cu Vladimir Putin. Prin discursul său, Attile Korodi a confirmat desprinderea UDMR de Budapesta, cel puţin de FIDESZ şi conducătorul său, Viktor Orbán. De altfel, la Băile Tuşnad nu am văzut alţi politicieni din UDMR, în timp ce e aglomeraţie de politicieni ai Partidului Popular al Maghiarilor din Transilvania. Nu doar de politicieni, dar şi de afişe şi bannere cu numele şi sigla acestui partid care, evident, se află în graţiile lui Viktor Orbán şi este pregătit şi ajutat să se substituie UDMR-ului în politica românească. Universitatea de Vară de la Băile Tuşnad – un instrument al FIDESZ de manipulare La finalul primei zile a Universităţii de Vară de la Băile Tuşnad am înţeles că, de fapt, această universitate este doar un instrument de manipulare folosit la maxim de către Viktor Orbán şi FIDESZ pentru promovarea agendei de partid. Discursurile autonomiste fac parte din programul obişnuit, dar voturile sunt mult mai importante.

Este evident că prin interpretarea total inversă a gesturilor şi vorbelor lui Klaus Johannis cu ocazia vizitei sale în Secuime politicienii de la Budapesta au vrut să atenueze mesajul preşedintelui României: Harghita şi Covasna sunt în România şi ungurii din România sunt partenerul strategic în politica internă a României, nu Ungaria, care este o altă ţară şi cu care sunt relaţii internaţionale reglementate de tratate internaţionale. Zsolt Semjén, Zsolt Németh şi ceilalţi politicieni au vrut să minimalizeze impactul vizitei lui Klaus Johannis. Au apreciat-o, i-au dat propria interpretare, potrivit căreia ar fi o recunoaştere parţială a autonomiei, dar de fapt au subliniat, ori de câte ori au avut ocazia, că ei, FIDESZ-ul şi guvernul maghiar au grijă de ungurii din Transilvania. Zsolt Semjén s-a lăudat că a îndeplinit o sarcină trasată de şeful său, Viktor Orbán, de a asigura transmisia evenimentelor sportive pentru ungurii din ţările învecinate Ungariei în limba maghiară. A spus că, în ciuda birocraţiei din UE, a cumpărat pur şi simplu drepturile de emisie pentru campionatele de fotbal, olimpiade şi alte evenimente sportive de anvergură, pentru a asigura transmisia în limba maghiară în România, Slovacia şi în alte ţări unde există minoritate maghiară. Mă întreb oare cum a făcut asta guvernul de la Budapesta, a cumpărat Guvernul maghiar aceste drepturi de transmitere a evenimentelor sportive sau s-a folosit de firme paravan?

Tot Zsolt Semjén a spus că unificarea naţiunii maghiare, începută în 2010, este în desfăşurare şi a ajuns la un punct de turnură. A fost deja înregistrată deja cererea cu numărul 1 milion pentru acordarea cetăţeniei maghiare, fiind deja acordate 975.000 de cetăţenii. S-a lăudat că el împreună cu Zsolt Németh au avut rolul important în implementarea politicii de acordare a cetăţeniei maghiare, în ciuda opoziţiei partidului de stânga din Ungaria. Ce intensă campanie pentru FIDESZ! Ba mai mult, a subliniat că premierul Viktor Orbán a trimis 1 milion de scrisori către noii cetăţeni. Aminteşte publicului să se înregistreze în Registrul deschis de guvern pentru a putea vota la alegerile parlamentare de anul viitor din Ungaria. Desigur, mesajul era clar: să voteze FIDESZ. În tabără sunt mai multe afişe cu acest registru şi rolul decisiv în alegerile de anul viitor. Încă o dovadă că Viktor Orbán a confiscat Universitatea de vară pentru promovarea imaginii sale şi a propriului partid, folosindu-se de ea ca instrument de manipulare a opiniei publice. Poziţia lui Zsolt Németh, preşedintele Comisiei de Politică Externă din Parlamentul maghiar faţă de ideea reconcilierii româno-maghiare În discursul inaugural al Universităţii de Vară, Zsolt Németh a insistat pe relansarea dialogului româno-maghiar prin vizita preşedintelui Johannis în Secuime. Am arătat mai sus ideile principale din discursul său. Încurajat de asemenea comentarii ale preşedintelui Comisiei de Politică Externă a Parlamentului de la Budapesta, la finalul unui panel moderat de domnia sa, l-am întrebat dacă în viitorul apropiat este posibilă o reconciliere istorică româno-maghiară după modelul franco-german. S-a eschivat, propunând invitaţilor să răspundă fiecare la întrebările puse din public. Cu excepţia lui Zsolt Szilágyi, preşedintele Partidului Popular Maghiar din Transilvania, ceilalţi au evitat această întrebare şi au răspuns la celelalte întrebări puse de public.

Zsolt Szilágyi a spus că la 100 de ani de la Unire rolul ungurilor în Transilvania ar trebui reconsiderat, pentru că ei nu vor să dispară din România ca saşii. A subliniat că ungurii din Transilvania nu reprezintă un pericol pentru securitatea României. Ei vor să trăiască în pace cu românii, cu care împart aceleaşi idei şi valori. Baza reconcilierii istorice dintre unguri şi români este recunoaşterea autonomiei pentru ungurii din Transilvania. M-am aşteptat ca la finalul răspunsurilor invitaţilor să răspundă şi Zsolt Németh, mai ales că am specificat că întrebarea îi este lui adresată. Dimpotrivă, a evitat să răspundă, spunând la final că el este doar moderator al panelului şi nu este obligat să răspundă întrebărilor. Nu doar eu am fost dezamăgit de refuzul direct al preşedintelui Comisiei de Politică externă din Parlamentul Ungariei, Zsolt Németh, de a răspunde la această întrebare referitoare la reconcilierea româno-maghiară. În orele următoare mai mulţi intelectuali maghiari din Transilvania s-au apropiat de mine şi şi-au exprimat dezamăgirea faţă de fuga de răspuns a lui Zsolt Németh. Şi ei, probabil că şi alte persoane din public, s-ar fi aşteptat la un răspuns ferm din partea sa.

Cum poate fi interpretat refuzul lui Zsolt Németh, preşedintele Comisiei de Politică Externă a Parlamentului de la Budapesta, de a se pronunţa cu privire la oportunitatea reconcilierii româno-maghiare? Refuzul lui Zsolt Németh este o dovadă că la Budapesta nu există încă un partener de dialog credibil, care să dorească cu adevărat acest dialog între români şi maghiari. Este o dovadă că politicienii din jurul lui Viktor Orbán fac doar declaraţii goale de conţinut despre îmbunătăţirea relaţiilor cu România, fac doar declaraţii de paradă cu care se afişează în Uniunea Europeană sau la Washington, fără să dorească cu adevărat o reconciliere cu românii. Preferă să păstreze sămânţa de dispută între români şi maghiari, dispută care asigură un număr de voturi în alegerile parlamentare. Refuz să cred că Zsolt Németh s-a eschivat deoarece nu avea niciun mandat din partea lui Viktor Orbán. Zsolt Németh este totuşi preşedintele Comisiei de Politică externă din parlament, este o voce puternică în politica externă a Ungariei. Să fie oare chiar atât de obedient faţă de Viktor Orbán, încât nu are curajul să răspundă la o simplă întrebare pusă de un jurnalist pe tema reconcilierii româno-ungare? Un lucru este evident: Zsolt Németh, din înălţimea funcţiei sale parlamentare, a ratat ocazia de a arăta că Ungaria doreşte să fie un factor de stabilitate în această parte a Europei şi doreşte reconcilierea istorică dintre români şi unguri.